Perioada: weekendul 28-29 August 2010
Echipa: Eu, Catalin, Corina si Victor
Locatia: Crai – Turnurile Dianei
Trasee: Fisura Cenusie si Floare de Colt

Ne hotaram sa mergem in Crai. Se anunta un weekend cu vreme capricioasa pentru duminica, dar macar speram la vreme buna intreaga zi de sambata. Asadar in mintea mea eram focusata pe “Sa cataram cat mai mult sambata caci duminica nu se stie daca mai reusim sa facem ceva!”

Plecam sambata dis-de-dimineata spre Zarnesti. Suntem hotarati si ne miscam relativ repede.

Turnurile Dianei! Da, acolo vrem sa cataram, si se pare ca si Corina si Victor vor sa catere tot acolo, asa ca plecam in sus spre Diana toti patru.

Ne amintim de “al doilea urcus de la MPC” (vezi povestea acestui maraton aici) si cu ocazia asta dezbatem si daca “anul asta mai mergem sau nu la MPC?!”. Poate ca da, poate ca nu… decizia va fi luata pe ultimul moment functie de “mood”. Fizic nu m-am antrenat special pentru maratoane anul acesta. Asa ca sunt constienta si ma astept ca cei pe care ii intreceam cu usurinta pana anul trecut, anul acesta ma vor depasi pentru ca intre timp s-au antrenat. Trebuie sa imi gasesc o motivatie interioara si o alta abordare mentala pentru a duce la capat un maraton de alergare, asta e!

Corina… 🙂

Ajungem si la Refugiul Diana. Corina si Victor intra in traseul Floare de Colt din Turnul Mare al Dianei.

Venim dupa ei sa vedem si noi intrarea in traseu …

Eu si Catalin ne hotaram sa facem Traseul Fisura Cenusie ce ne fusese recomandat de Radu.

Traseul Fisura Cenusie 4A, 4lc din Turnul Galben al Dianei

Schita traseului din cartea “Trasee Alpine in Carpati” – Walter Kargel

Iata ce zice Radu in articolul sau despre acest traseu :

Prima data cand a incercat sa catere treseul “am facut o greseala de orientare si m-am dus prea mult in sus pe diedrul initial, ajungand intr-o pozitie din care am fost nevoit sa rapelez din doua pitoane dubioase si batute la distante mare unul de altul, dar de unde nu se vedea nici un fel de continuare in sus pe diedru din cauza lipsei posibilitatii de plasare a asigurarilor. Dupa ceva blesteme si emotii, si dupa o scurta regrupare la baza traseului am vazut care era varianta corecta, practic pe diedrul initial se urca doua praguri mai verticale dupa care la cam 10 metri de la sol incepe un traverseul de 10-12 metri spre dreapta pana la baza unei fisuri evidente la baza careia se afla si regruparea. E necesar sa regrupezi aici datorita frecarii semicorzilor si e recomandabil sa prelungesti foarte mult asigurarea pe care o pui inainte de a incepe traverseul pentru a scuti munca de a trage corzile.

Regruparea e relativ incomoda si aeriana iar a doua lungime e cea mai dificila din tot traseul, desi in schita lui kargel aparea tot ca si grad IV practic are peste 6+ zic eu, iar in momentul respectiv am avut ceva morcovi pe ea si mi-a luat destul de mult timp, si cred ca a fost prima lungime dintr-un traseul de cocotz in care mi-am varsat naduful cu varf si indesat pe traseu. Are cam 25m si ajunge la o regrupare inaintea unei traversari la stanga care ne aduce pe linia diedrului, dar e recomandabil sa sariti regruparea asta si sa mai mergeti cam 10-15m pana la o alta regrupare foarte comoda ce se afla pe linia diedrului. Regrupare e echipata cu bucati de cordelina si un mailon, iar un rapel pe semicorzi de 60m ajunge fara probleme pana jos.

De aici a 3-a lungime e usoara si placuta, mergand cam 10m metri pe linia diadrului dupa care iese printr-o portiune mai ierboasa pe o muchie ce se afla in dreapta diedrului, a 3-a regrupare fiind pe muchia respetiva. De aici 4-a lungime urmeaza linia unui diedrul-horn de 20-25m pana in varful turnului mic al Dianei, loc un care gasim inca un punct de rapel de unde ne putem intoarce fara probleme in ce-a de a doua regrupare printr-un rapel pe semicorzi. Cele doua lungimi cred ca se pot lega intr-o singura lungime de 60 daca sunt prelungite ok asigurarile, si oricum plecarea din cea de-a doua regrupare e pe teren lipsit de dificultate astfel incat in caz de nevoie secunzi pot avansa 5-10m ca sa ii permita capului sa ajunga la regrupare.

Cam atat despre descrierea traseului, o consider necesara pentru ca descrierea lui Kargel nu prea are nici o treaba cu realitatea, iar cu cateva sfaturi se poate scuti mult din efort. Practic se poate merge fara bocanci/rucsac si si poate rapela la baza traseului. Retragerea cred ca poate fi folosita cam la toate traseele din turnul mic al dianei, daca stii sa nimeresti punctul de rapel.” (sursa diaconescuradu.blogspot.com)

Ma echipez sa plec cap de coarda pe prima lungime.

Se vede o succesiune de diedre…. se vad asigurari, si ma gandesc ca linia traseului inca merge in sus. GRESIT! Stateam pe ganduri daca sa continui in sus sau daca deja eram in punctul unde incepe traversarea spre dreapta (asigurarile aratau putin cam dubios, si nimic mai sus de diedru) cand un alpinist care venise sa catere pe un traseu mai in dreapta (Traseul Arcadelor) imi spune sa incep sa traversez. Multumesc!

Grupul de 3 persoane. Doi dintre acesti baieti au intrat in traseul Arcadelor (5A, 5lc)

Traverseul care a urmat a fost putin delicat deoarece apucasem sa catar un pic mai sus. Regruparea este suspendata (incomoda), la baza unei fisuri cenusii. ;)) Catalin iniante de traverseu.

Catalin pleaca in a doua lungime care e ceva mai sustinuta, dar bine asigurata.

Echipa din peretele din dreapta … Traseul lor pare dificil!

Lungimile 3 si 4 care mi-au revenit mie le-am legat. E bine de stiut ca lungimile pe metri din schita lui Kargel sunt nitel exagerate doarece pentru aceste 2 lungimi legate astimez ca au fost necesari aproximativ 35m coarda, nu cum apare in schita.

Ultima lungime se desfasoara de-a lungul unui horn. De fapt, sunt doua hornuri paralele: traseul poate fi continuat pe oricare dintre ele. Noi am mers pe cel din stanga.

Am iesit sus! 😉

Eu

Cata

Echipa din peretele din dreapta …

Ne pregatim de rapel …

Sunt necesare doua rapeluri pana la baza peretelui. Ambele rapeluri sunt echipate cu maion rapid. Catalin trage corzile.

Am terminat destul de repede si ma bucur: avem timp si pentru cel de-al doilea trau, Floare de Colt.

Traseul Floare de Colt 5A, 5lc din Turnul Mare al Dianei

Schita traseului primita de la Liviu Enache (multumim!):

Descrierea traseului din cartea Piatra Craiului de E. Cristea

“Generalitati: Traseul Floarea de Colt are un parcurs de o exceptionalt frumusete, desfasurat de-a lungul unui perete curat si cu roca sanatoasa. Obstacolele întîlnite constituie un foarte sever examen pentru amatorii de escalade libere. Grad de dificultate: 5B. Materiale: 2 corzi de 40 m, 25 carabiniere, 2-3 pitoane, scarite. Traseul este pitonat si are 6 lungimi de coarda. Durata pentru 3 echipieri: 3-4 ore. De la Zarnesti la baza traseului: 3½ ore.

Descrierea traseului: Prima l.c. începe de la molizii amintiti ca reper pe traseu. Initial atacam frontal faaa peretelui, catarîndu-ne cu ajutorul a trei pitoane pîna la înalaimea unui arbust crescut pe platforma de regrupare, situata la circa 20 m. A doua l.c. masoara 40 m. Pe aceasta distanta întîlnim o succesiune de obstacole presarate cu prize fine, unde dexteritatea, echilibrul si îndemînarea capului de coarda sînt factori hotarîtori ai reusitei. Chiar de la plecare, peretele surplombeaza usor, obligîndu-ne sa-l depasim prin intermediul unei piramide. Dupa depasirea acestui punct identificam linia traseului, jalonata cu pitoane. Din cauza fisurilor care se succed, sîntem obligati sa executam trei traversari delicate (la stînga, la dreapta si din nou la stînga), ultima conducîndu-ne într-o fisura deschisa ce sfîrseste mai sus, pe platforma de regrupare, marcata cu doua pitoane. Reluînd escalada pe a treia l.c., înaintam prin catarare libera pe verticala unui perete friabil, parcurgînd 8 m. Dincolo de acesta întîlnim o serie de obstacole, remarcînd în mod deosebit doua traversari catre dreapta.
Atentie! Pe ultima traversare nu se pot fixa pitoane, fisura fiind cimentata. Regruparea dupa 40 m, pe un bloc de piatra. De la plecarea în cea de-a patra l.c. se contureaza o muchie stîncoasa, brazdata pe circa 25 m cu fisuri discontinue, în lungul carora înaintam, calauziti de pitoane dispuse la mari distante. Urmeaza cel mai frumos pasaj de catarare libera, lung de 15 m, dupa care ne regrupam pe o platforma. Pentru ca traseul sa-si pastreze linia directa pe fata peretelui, realizatorii lui au intersectat Traseul Dianei. Astfel, pe cei 20 m cît masoara a cincea l.c., ne abatem catre stînga si patrundem în interiorul unui horn în care avem posibilitatea de regrupare. Escalada celei de-a sasea l.c. prezinta un pasaj surplombat, dincolo de care parcurgem ultimele obstacole ale traseului, însirate pe o muchie. Dupa regrupare, locurile se domolesc si, fara dificultati, urcam ultimii 15 m ce ne despart de Muchia Padinei Popii, unde escalada ia sfîrsit. “

La baza traseului ne intalnim cu Corina si Victor care au rapelat pe linia traseului … apoi ei se decid sa intre in Traseul Dianei, care e putin mai la stanga de Traseul Floare de Colt.

🙂

Victor in traseul Dianei

Eu am plecat cap de coarda pe prima lungime din Traseul Floare de Colt. O lungime destul de usurica. Sunt in regrupare, il astept pe Cata si ma uit la Corina si Victor, in stanga mea. Suntem vecini.

Catalin la copacel…

🙂

Catalin ajunge in regrupare … si Corina in plan secundar.

Lungimea 2 e grea. Trecem la atificial.

La un moment dat ar fi urmat un traverseu dreapta, pe care noi l-am cam ratat, facand stanga … asa ca nu stiu in ce traseu am intrat … ne-am dus in sus pe un horn diagonal stanga unde am regrupat.

Corina surprinde momentul.

Victor si Corina, din traseul Dianei au ajuns si ei, cumva, in traseul nostru. 🙂

Cand am iesit sus deja se intuneca. Auzisem de la Victor si Corina ca planificau sa rapeleze iar pe linia traseului, asa ca nu i-am mai asteptat, si am plecat in sus de-a lungul unei coame de jnepeni apoi dintr-o strunga, in partea dreapta am gasit amenajat de rapel (bine consolidat cu spituri, lant si maion rapid).

Primul rapel ne scoate pe o platforma mare de jnepeni si ceva grohotis. De acolo se traverseaza stanga (cum te uiti in jos) pe la baza unor stanci unde gasim iar spituri si veriga rapida de rapel. Al doilea rapel ne scoate direct in poteca Triunghi Albastru (Padina Popii).

Am avut ceva probleme in recuperarea corzii dupa primul rapel, dar pana la urma totul a decurs bine. Deja era intuneric cand am ajuns la poteca … dupa cateva ezitari si mici rataciri (pierderi de marcaj) am ajuns la Refugiul Diana de unde am continuat coborarea pe Triunghi Galben.

Victor si Corina s-au retras si ei pe sus. Nu au facut rapel si au urcat mai mult spre creasta pana au prins poteca Triunghi Albastru, ceva mai sus decat noi.

La putin timp inainte de a ajunge noi la cort a inceput si ploaia. Si a tot plouat pana a doua zi inclusiv. Astfel, duminica am zis sa trecem si prin Brasov. Din Brasov, traficul spre Bucuresti era deviat prin Cheia…asa ca am dat de niste pomi fructiferi pe marginea drumului. Ispita a fost prea mare, asa ca ne-am oprit si ne-am infruptat cu niste prune bune, cum nu am mai mancat demult.

Un filmulet realizat de Catalin: