Perioada: un wee 31 Iul – 1 Aug
Locatia: Caltun, muntii Fagaras
Participanti: eu, Catalin si Adi Valean
Catalin vine cu ideea de a merge sa cataram in Fagaras. Traseul Muchia Mare din turnul Estic al Laitei exista deja pe lista traseelor “de facut” insa in conditii de iarna. Nu aveam decat cartea lui Andrei Beleaua care contine o descriere a traseului cu gradele de alpinism … O fi usor, nu?! 😉
Stiam ca Adi Valean isi planifica o iesire in Fagaras, asa ca il anuntam ca mergem in zona .. poate vine si el la Caltun ;). Ne accepta invitatia cu entuziasm. Nu reuseste sa isi gasesca un camarad de coarda in timp util, asa ca ne hotaram sa mergem in echipa de 3. Zis si facut .. “Ne intalnim Sambata dimineata la 10:30 la Caltun!”
Eu si Catalin plecam din Bucuresti cu noaptea in cap, adica pe la 5:00 dimineata, ca sa evitam aglomeratia de seara … Ajungem la Piscul Negru pe la 8:00, macam, mai dormim putin, si plecam in viteza catre Caltun pe poteca turistica.
Nu mai fusesem de ceva vreme la Caltun, cred ca din iarna (vezi aici) cand nu am nimerit drumul din cauza zapezii proaspete.
Acum e lumina, si e vara, asa ca masor totul cu atentie in jur incercand sa imi iau repere pentru iarna care va veni. 😉
Urcam sustinut pastrand viteza constanta … Ajungem la Caltun nesperat de repede: “Chiar nu am intarziat la intalnire!”
Ne ocupam loc in refugiu, mancam ceva, si ne echipam de traseu. Intre timp apare si Adi: el a venit din Sibiu, pe la Balea Lac.
De la refugiul Caltun urcam in Portita Caltunului urmand poteca turistica marcata cu banda rosie …
De aici patrundem in Caldarea Laita si continuam pe poteca pana la ramificatia cu cruce rosie catre Strunga Ciobanulul.
Apoi parasim poteca si coboram pestre praguri si blocuri de stanca spre Est catre baza peretelui …Bine, noi am coborat mai repede in caldare, nu am mers pana la ramificatia cu Strunga Ciobanului…
🙂 Turnurile Laitei se inalta semet in dreapta …
Adi …
In zare .. 🙂
Adi a venit cu o schita + descriere decupate dintr-o revista Knox mai veche … schita realizata de Mihai Sima.
🙂
🙂
Imi imaginam ca traseele ar avea grade de dificultate de escalada mai mici: “ups, si eu care ma gandeam acasa sa nu imi iau papucii, ca voi catara la adidasi!” :))
Ii las pe baieti sa faca toata treaba: filat corzi, pregatire echipament … Iau initiativa si propun sa ne dam toti 3 cap schimbat.
🙂
Catalin pleaca primul! Adi fileaza!
E prima data cand am “onoarea” de a folosi aparatul lui Catalin (Sony TX5). Acum e prima oara cand filmez si fac fotografii cu acest aparat.:) Cata pe prima lungime …
Am avut grija sa ii dau lui Cata aparatul meu, ca sa faca si el poze din prima regrupare. Ce am descoperit ulterior a fost ca e destul de greu, cap de coarda fiind, sa filezi 2 secunzi si sa mai poti fotografia/filma … e de munca, nene!
Noi, secuzii venim simultan la cativa metri departare unul de celalat …
Stanca e usor umeda si aluneacoasa in partea inferioara. Desi aici e grad destul de mic de catarare, ne miscam cu atentie …
🙂
🙂
Eu si Cata facem schimb de capete de corzi si plec eu cap pe urmatoarea lungime …frumoasa, nu foarte grea, dar pe care m-am miscat cu prudenta, deoarece mi-am pierdut increderea in stanca dupa ce mi-a alunecat putin piciorul de cateva ori pe prima lungime. In schimb, nu ma pot plange de numarul si/sau calitatea asigurarilor. Pentru mine au fost foarte OK! 😉
🙂
Dupa ce regrupez, ma chinui sa imi filez cei doi secunzi si sa mai fur rapid cate o fotografie….
🙂
Adi ne-a cedat noua placerea de a merge cap de coarda, asa ca a plecat Catalin pe urmatoarea lungime. 🙂 A facut o lungime impresionant de scurta. Imi creeaza senzatia ca … am facut o lungime din doua. Si daca e asa … conform schitei o sa am parte de lungimea cea mai grea din traseu!
Plec iar cap de coarda … am in dreapta muchia, si e relativ usor … insa am nevoie de aderenta. In partea superioara a peretelui nu mai e asa de umed si catarearea pe stanca devine foarte placuta si sigura. 😉
Sunt iar in regrupare si imi e greu. Baietii parca zboara pe prize si eu trebuie sa ii filez. Insa sunt ambitioasa, asa ca fac tot ce pot sa si fotografiez. Nu sunt prea atenta la incadrare, ca nu am timp de detalii din astea …nu e timp pentru arta! ;))
🙂
🙂 Lui Adi ii place sa fie mereu secundul 2. Si e misto asa, caci astfel putem face si eu si Catalin fotografii/filme si putem sa le animam cu 1-2-3 persoane ;)). Adi filmeaza si el cu aparatul lui Cata. In sfarsit va apare si Catalin in film! 🙂
Inca putin …
Urmeaza o zona unde muchia se pierde. Dupa o traversare dreapta pe o brana, intram iar in perete … Catalin cap de coarda!
Aici am regrupat eu dupa un bolovan mare caci nu mai aveam coarda si nu am gasit regrupare… E clar ca nu mai suntem in schema cu lungimile de coarda! :)) Adi prefera sa stea sub bolovav, suspendat si sa-l fileze pe Cata de acolo …
Eu si Adi fotografiati de Cata. Cand e vorba de fotografiat/filmat, e mult mai distractiv in 3 ;))
🙂
Catalin continua catararea ..
🙂
Catalin regrupeaza si e randul meu … Adi ramane in regrupare, si eu am grija si de semicoarda lui: ori de cate ori trec pe langa o asigurare unde e asigurata coarda mea, dezasigur si il asigur pe Adi ..”ca sa fie treaba, treaba! 🙂
Apoi urmeaza lungimea cea mai grea, cea cu fisura. Conform schitei aici e pas de 7-. Eu plec cap! E vorba de un pas care mie mi s-a parut OK asigurat. La un moment dat am folosit si un friend, insa nu cred ca era necesar. Nu l-am facut la liber, dar asta din lipsa de ambitie personala, si nu ca ar fi fost imposibil … ;))
Dupa acest pas mai greu, ies pe o creasta, mai urmeaza un pas, unde e un cui cam slab. Mi-a fost greu caci corzile frecau din cauza friend-ului folosit. 🙁 …. Asa ca dupa acest pas, am mai inaintat putin pana la baza unui horn si am regrupat.
Baietii in cel mai dificil pas al traseului!
🙂
Eu calare pe creasta expusa …
Catalin face echilibristica …
Adi …
Un scurt horn ne scoate in varf, asa ca nu o mai lungim, Cata ma fileaza si plec tot eu cap de coarda… In horn!
De sus imi gasesc o pozitie confortabila ca sa ii fotografiez pe baieti. 🙂
Iupiiii, am terminat traseul Muchia Mare! :). Brrrr, ce bate vantul aici sus!
Dupa ce am regrupat dupa cel mai solid bolovan din zona, am gasit si cuiul ;))
Poza de varf! Felicitaaaari echipa rosie!
De pe turnul Estic al Laitei coboram direct catre refugiul Caltun prin valuri de ceata.
Vantul a inceput sa se inteteasca. Ajunsi la refugiu, constatam ca e plin de turisti. Mancam ceva, mai stam putin la povesti cu Adi …
Adi pleaca in aceeasi seara catre Sibiu. Noi ramanem sa dormim la refugiu peste noapte, in ideea de a face ceva urmataorea zi.
A doua zi, din pacate a fost ceata si nu am putut face nimic: planul era sa cataram un traseu in peretele Negoiului. Dar odata ajunsi in caldarea Ciobanului (urmand poteca poteca turistica ce duce inspre Strunga Ciobanului), am fost invaluiti in ceata. Am dormit acolo in iarba asteptand o fereseastra de vreme buna,dar, .. nu a fost sa fie! Astfel, ne-am retras usurel inapoi la Caltun, apoi Piscul Negru, si dupa ore bune am ajuns in Bucurestiul trist.
Filmul – montat de Cata si filmat de toti 3 (eu, Adi, Cata):
foarte fain filmu, tre sa facem si varianta de iarna :))
Mda … varianta de iarna e o restanta, clar! 🙂 Deja stiu unde trebuie batut un cui. :))
Adi, ma crezi ca azi-noapte dupa ce am montat filmuletul am visat ca am mers in aceeasi echipa iarna pe acolo si ca am iesit sus?!
La chestii de-astea simple si frumoase vreau si yo! 🙂
@Alin: Te referi la Tr Muchia Mare in conditii de iarna?! :))))
Ai dreptate, pozele sunt mai animate in echipa de 3 🙂
filmuletul a iesit demential! muzica si montajul….te fac sa mai vrei sa vizionezi altele si altele….
ce sa mai zic…numai laude! ptr ca sunteti superbi!
@renu: multumim frumos.
Apropo! Pentru ca filmuletele sa fie gasite rapid, exista in meniul din bara de sus rubrica video …
Am incercat sa ma gandesc la toate, dar sunt deschisa la noi sugestii 😉
ce chestii faine faceti voi. Bravo!!! filmuletzul de total.
Sa vina numa iarna, ca teme sunt destule, ceva detalii din vis, era vreme buna?:))
Buna ziua, Silvia, Catalin, Adi!
Am citit, vizionat cu multa placere, bucurie si de ce nu emotie..descrierea turele voastre…
Va doresc succes si vreme buna in tot ce intreprindeti…
Cu drag si prietenie,
Andrei Beleaua
Dl Andrei Beleaua: Ne bucuram mult ca ne urmariti turele pe internet. Vreau sa va spun ca cartea scrisa de dumneavoastra cu descrierile traseelor din Fagaras ne indruma pasii. Ati depus o munca fantastica si noi, beneficiarii directi, va multumim ! Si va dormim multa sanatate de la Dumnezeu.
Salutare, felicitări pentru tura foarte frumoasă! O scurtă întrebare care este cartea cu paginile din imagine? Presupun că nu e Pe Custuri Făgărășene sau? Vă doresc numai bine în continuare și cât mai multe poze și filmări reușite!
Buna Titus,
e facuta de mult povestea asta special ca sa imi amintesc si eu. Serie “decupate dintr-o revista Knox mai veche … schita realizata de Mihai Sima.”
Deci am facut pose cu ceva ce avea un prieten din echipa.
Nu am city niciodata revista Knox dar din ce am spus eu … trebuia sa fie dintr-o astfel de revista.
Mult succes in tot ce faci.