Perioada: 2 zile – 14/15 iulie 2010
Participanti: Eu si Cata
Locatie: Granita Franta – Italia
Traseu: Aretes de Rochefort (III AD) si Vallée Blanche traverse (F+)

Dupa doua zile de leneveala in jurul Lacului Annecy (vezi aici) ne hotaram sa ne intoarcem in Chamonix si sa mai facem ceva pe munte. Nu aveam inca un plan, insa de data asta nici eu si nici Cata nu duceam lipsa de idei.

Astfel trecem pe la Maison de la Montagne si vorbim cu un ghid. In urma discutiei cu acesta hotaram sa facem Grandes Jorasses Traverse (D). Insa cum calculele de acasa nu se potrivesc intodeauna cu cele din targ…

Aretes de Rochefort (III AD)

Pe 14 iulie luam prima telecabina spre Aiguille du Midi, la 6:30. Fiind inca la inceput de sezon nu a fost coada mare. Am plecat repede in sus. Noi urma sa mergem mai departe cu telecabina pana la Herbroner insa alti alpinisti incepusera deja coborarea pe ghetar …

Prima telecabina spre Herbroner era abia la 8:30 asa ca am pierdut putin vremea pe la Midi …

Tabara de corturi de sub Aig du Midi .. vazuta din telecabina.

Telecabina spre Herbroner merge incet. Este vorba de o traversare de 5 km pe care o face in mai mult de 30 min. Se opreste adesea ca sa poti face poze si admira privelistea… turistic 🙂 Prima data cand am urcat in telecabina asta a fost cand ne-am intors de pe Peuterey si drumul ni s-a parut incredibil de lung. Acum, insa, eram odihniti si ne puteam bucura de peisaj, desi as fi vrut sa ne grabim si sa apucam sa traversam Aretes de Rochefort cat e zapada tare …

Ne apropiem de obiectivul nostru … Dent du Geant si Aretes de Rochefort …

Schita din carte a traseului nostru pana pe creasta ….

🙂

Imediat ce am coborat din telecabina s-a lasat ceata. Colac peste pupaza, a inceput si vantul sa sufle cu putere. Un baiat care fusese cu noi in telecabina ne spusese ca a doua zi urma sa fie si mai rau …

Ca sa nimerim drumul, am verificat busola si am mers dupa 2 alpinisti care pareau sa mearga in aceeasi directie in care vroiam si noi sa mergem …

Ori de cate ori se mai ridicau norii ne uitam sa vedem daca suntem pe drumul cel bun … si fotografiam.

🙂

Intai am catarat o panta din zapada, pe care erau batute trepte de alti turisti … Apoi a urmat partea de catarare pe stanca …

Catararea nu era dificila. Noi am nimerit pe o zona mai friabila. Pe la jumatatea urcarii pe piciorul lui Dent du Geant, Cata a suferit un accident: un genunchi prins intre doi bolovani. Cred ca i-au dat lacrimile de durere.

Am continuat sa cataram in sus, incetut. Catalin tot suspina de durere .. Nu stiam ce sa cred! Inca mai visam ca in cel mai scurt timp o sa ii treaca si o sa ne continuam drumul pe Grandes Jorasses traverse.

Suntem pe Aretes de Rochefort…ne-am intalnit cu 2 alpinisti care coborau. Incercasera sa se catere pe Dent du Geant insa vantul batea prea tare asa ca s-au retras …

Schita din carte a traseului ce il urmam …

🙂

Situatia piciorului lui Catalin nu se imbunatatea deloc, asa ca am sunat la cabana Torino sa facem rezervare. Nu au aceptat sa faca rezervare doar pentru dormit, practic eram obligati sa platim un mic dejun si o cina: ~50 Euro/pers/noapte inclusiv cina si mic dejun, asa cum am aflat mai tarziu.

🙂

🙂

🙂

Catarare pe varful Aigulle de Rochefort …

Mai era o echipa in fata noastra asa ca am facut lungimi scurte pentru a le da timp sa se indeparteze … Traseul este foarte bine echipat, regruparile fiind amenajate cu spituri.

🙂

Cata iese pe varf …

De pe Aiguille de Rochefort ne hotaram sa ne intoarcem fix pe unde am venit. Nu studiasem alte posibilitati de retragere iar genunchiul lui Cata nu se comporta bine deloc (il durea foarte tare cand indoia piciorul) … asadar ne trebuia o varianta de retragere unde sa stim la ce sa ne asteaptam. 🙂

Cobor prima …

🙂

Putina descatarate si apoi rapeluri … stiam unde se afla fiecare regrupare!

🙂

🙂

Aveam inima asa de mica! Eram suparata si nu ma puteam obisnui cu gandul ca nu puteam face nimic. Erau asa de multe lucruri frumoase de facut in zona … dar nu se putea. Echipa era ranita …

🙂

🙂

🙂

Pe inserate, in ceata, ajungem la Torino unde ne cazam. Pfffff ce preturi! Mancare multa dar foarte proasta …

Vallée Blanche traverse (F+)

Dimineata, pe la 9:00 ne hotaram sa plecam pe jos pana la Midi, respectiv, sa facem Vallée Blanche traverse. Acest traseu presupune traversarea ghetarului dintre Torino si Midi. E foarte usor … si, din pacate, singurul traseu suportat de genunchiul lui Catalin. Mai multe date tehnice despre acest traseu aici.

Cu refugiul Torino in spate …

Am mers incet, am analizat alte potentiale rute de interes pentru viitor, si am facut fotografii.

Un ghid cu clientul lui se indreapta spre Dent du Geant.

Telecabinele …

🙂

Kufner Ridge, Diable Ridge (intrarea)…

Preferam sa ocolim putin si sa ne apropiem de Kufner Ridge …

🙂 Niste alpinisti care erau cu cortul in aceasta zona ne arata pe unde se ocoleste pentru a putea intra in culoarul Diable care te scoate in Creasta Diable … problema rezolvata! 😉

Crevase putine si usor de ocolit .. 🙂

Urma ultima urcare pana la Midi. Nu avem de ce sa ne grabim, asa ca ne oprim langa poteca, topim zapada si ne gatim o supa … ;))

:)Ffffrigeee!

Ultima urcare … Urc uimitor de usor fata de ultima data cand urcasem panta asta cu mare greutate, fiind in retragerea din Peuterey (vezi aici). 🙂

Un ghid cu clientii lui …

Panorama la final de drum …

Acolo am fost noi … Aiguille de Rochefort.

Cei din elicopter ne fac cu mana …

Am stat sus la Midi mult. Am coborat de pe munte cu ultima telecabina … A fost frumos, insa mi-ar fi placut sa fi facut Grandes Jorasses Traverse chiar daca vantul batea tare si norii se agatau incapatanati de creste. E adevarat ca un astfel de nor ar fi putut sa ne creeze mare dificultate de orientare, vizibilitatea fiind redusa ….

Aretes de Rochefort este o creasta aeriana si fotogenica. Am trait un vis si au luat nastere alte vise…pe care speram sa le si traim 🙂

Si acum filmuletul cu Aretes de Rochefort: