Creasta Integrala Peuterey (TD+/ED1) reprezinta cea mai lunga si probabil cea mai dificila traversare de acest gen din Alpi. Presupune mai mult de 4500m de ascensiune pe toate tipurile de teren in situatii magnifice. Probabil ca cea mai senzationala si de temut sectiune a traseului o reprezinta seria de rapeluri de pe varful lui Aiguille Noire care sunt foarte expuse la caderi de pietre in partea inferioara. Lungimea si angajamentul catararii fac gradul intregului traseu mai mare decat suma gradelor de pe sectiunile individuale si de aceea este rar parcurs in intregime. (conform “Mont Blanc Massif” vol 1 – Lindsay Griffin)

Pregatire

Ideea de a merge pe acest traseu s-a nascut anul trecut inainte de a pleca in Alpi (pentru vacanta din 2009 vezi aici). Desi nu studiasem prea in detaliu ruta, la vremea aceea ne-am considerat total nepregatiti pentru un asemenea angajament. La scurt timp dupa ce ne-am intors din vacanta ne-am hotarat sa ne pregatim sa facem Integrala Peuterey pentru 2010…

Pas 1. Documentare din carti – am imprumutat o stiva de carti de la prieteni. Multumim lui Catalin Serban, Radu Diaconesc si Gabi Baza! 🙂

Pas 2. Documentare de la alti alipinisti – Am intrebat pe toti cei din jur despre acest traseu. Speram sa gasim pe cineva din Romania care sa il fi facut si sa ne ajute cu detalii utile. Astfel am fost trimisi la Mihai Sima care incercase Peuterey Integrala, insa avusese ghinion de vreme rea (a trebuit sa se retraga). Ii multumim frumos ca ne-a raspuns la emailuri si ca ne-a ajutat cu tot ce i-a stat in putinta. I-a imprumutat chiar si un piolet-ciocan f usor lui Cata. In cautarile noastre am dat si de site-ul lui Jonathan Griffith (vezi aici) pe care l-am contactat prin email. Ii multumim si lui pentru ajutor, si-a facut timp sa ne raspunda la fiecare intrebare si s-a interesat pana la sfarsit de tura noastra. Ne pare rau ca nu l-am intalnit personal in Chamonix sa ii multumim 🙂

Pas 3. Achizitia de echipament usor. Un detaliu important este ca bagajul din spate (rucsacul) sa fie cat mai usor cu putinta. Ne-am cumparat un cantar pescaresc cu precizie mare si am inceput sa cantarim echipamentul piesa cu piesa. Prima data cand am cantarit un rucsac “ca pentru” Peuterey ne-am speriat: aveam ~14kg de fiecare fara mancare si apa. In conditiile astea nu aveam nici o sansa. Da, aveam echipament complet, insa era echipament greu. Astfel a trebuit sa incepem sa investim in coltari usori din aluminiu, piolet usor, bocanci cat mai usori (prima zi cataram la papuci de catarare cu bocancii in spate), rucsac de 40l usor, saci de dormit cat mai usori (initial ne gandeam sa nu ne luam deloc dar pana la urma am luat unii de 600g cu extremul undeva pe la 2-5 grade), hainele le-am cantarit si am ales varianta cea mai usoara, casca usoara, izoprenul l-am taiat in doua bucati (fiecare jumatate) … Decizia cea mai grea a fost sa alegem tipul si lungimea corzilor: 2 semicorzi, 2 ice-line, o semicoarda si o cordelina ?! Aflam ca se impun cateva rapeluri de 50m, asa ca rezolvam dilema lungimii. Noi aveam doar semicorzi de 60m, iar cei 10m in plus trebuiau elimintati. Am fost asa de nehotarati incat intr-un final aveam acasa de ales oricare din variante. Cu o zi inainte de a decola am hotarat: semicoarda de 50 m cea batrana (Corina Drosino – Multumim frumos!) si cordelina pentru recuperat coarda la rapeluri pe care o cumparasem special din State (Mammuth Pro Cord, 5mm) la sfatul celor care au fost cu acest setup pe Peuterey inaintea noastra (detalii tehnice aici).

Pe partea de achizitie multumim si sponsorilor nostrii:
1. SPELEMAT (o bucata coarda ice line Beal, 50 m): www.spelemat.ro
2. Iulian Cozma (3 carabe cu filet, 2 saci bivuac, 1 reverso): www.mountainguide.ro

Pas 4. Film si fotografie. Ne-a placut mult filmuletul si fotografiile lui Jonathan Griffith si ne-am dorit sa putem realiza si noi asa ceva… Aparat foto am avut un Sony tx5 foarte compact si usor si un Nikon P50. Multumim celor de la www.F64.ro care ne-au imprumutat un Canon PowerShot SX210 IS pentru Peuterey.

Pas 5. Antrenament. Ne-am antrenat facand in mare parte ceea ce ne place sa facem si am fi facut oricum: innot, bicicleta, ture la munte de alpinism, treking si MTB, si antrenamente la sala de escalada.

Pas 6. Prognoza meteo. Le multumim lui Doru Staiculescu si lui Marius Dumitrel pentru sms-urile zilnice pe intreaga desfasurare a proiectului (6 zile).

Consider ca partea de pregatire si documentare sta la baza reusitei oricarui proiect.

Ziua 1 (Sambata 3 Iulie) – Refugiul Borelli

Ajungem in camping

Desi abia ajunsesem in campingul Aiguille Noire suntem hotarati sa nu zabovim aici prea mult: ne pregatim rucsacii …

Echipamentul …

… si pe la 12:00 plecam usurel spre Refugiul Borelli. Studiasem atent prognoza pentru urmatoarele zile si ceea ce stiam eu era ca Sambata e vremea inchisa, Duminca pe seara existau sanse de furtuna si incepand de Luni dimineata pana Miercuri pe la ora 18:00 era vreme perfecta. Miercuri seara urma sa se strice vremea destul de urat … Cu toate acestea o intrebam pe o fata de la camping de prognoza. Aceasta ne spune cu entuziasm ca “azi e vremea inchisa dar nu ploua si apoi e frumos”. Nu prea se putea defini contextual ce inseamna “apoi” …. :))

Campingul Aiguille Noire se afla la baza lui Aiguille Noire, in Val Veny la cativa kilometri de Courmayeur insa pentru a intra pe traseul spre Refugiul Borelli trebuie traversata apa, asa ca am ocolit putin … De partea cealalta a apei se afla alte campinguri, unul de care imi amintesc fiind Camping Mont Blanc de Courmayeur. Chiar in acea seara avea loc un festival (concert!). La intrarea in traseul nostru se aflau taxatorii de bilete de la oras… cu greu ne-au lasat sa trecem fara bilete, nu erau multi alpinisti pe acolo in aceea perioada. Sincer, abia evadasem din Bucuresti, si speram sa am parte de liniste si aer curat in acea seara.

Inca nu eram hotarati in ce zi vom intra in traseul propriu zis, insa eram multumiti ca o sa stam acolo sus …

Traseul spre refugiu nu ne e foarte clar. Un baiat ne arata o cascada, si ne spune ca drumul e in stanga acesteia. A fost un reper suficinet cat sa ne continuam drumul cu incredere.

Cerul se acoperea repede de nori. Nu ploua, eram cumva la marginea norilor. Din cand in cand simteam picaturi de apa insa imi tot repetam ca “Asta nu e ploaie! Sunt picaturi de la cascada! Da, eu asa cred, nu o sa ne ploua … “. Pana la urma a inceput sa ploua, dar nu a tinut mult – doar cat sa ne determine sa punem gecile de ploaie pe noi.

Imediat ce intram pe poteca din stanga cascadei, drumul devine foarte clar – nici o sansa de ratacire. Muzica din campinguri se aude tot mai incet pe masura ce inaintam. Traseul ce duce la Borelli contine si un pasaj destul de scurt de Via Ferata. Sunt entuziasmata, emotionata, imi e frica de ceea ce va urma! Rucsacul e greu si refuz sa ma gandesc la “cum o sa catar eu gradul 5c cu asta in spate?!”, dar exact chestia asta ma intreaba Cata in acel moment. Il mint pe el, si ma mint pe mine: “Hai ca nu sunt asa de grei rucsacii, o sa ne descurcam noi!” :))

Refugiul Borelli poate fi vazut imediat ce iesim din zona de Via Ferata.

Era zapada mai sus, si din loc in loc se formau paraiase provenite din topirea zapezii: deci apa este !

Ajungem la Refugiu pe la 16:00. Era pustiu, nici tipenie de om.

Sunasem cu o zi inainte si ni se spusese ca refigiul e inca “out of season” pana la jumatatea lui Iulie, dar ca putem intra si dormi inauntru.

Creasta Sudica a lui Aiguille Noire de Peuterey se vede in intragime de la refugiu. Ma bucur, caci imi dau seama ca nu o sa avem probleme in a gasi intrarea in traseu.

La refugiu ne asezam la masa de afara, mancam, ne hidratam, studiem atent traseul cu cartea pe brate, calculam, discutam, ne sfatuim … Aiguille Noire de la distanta aceea ne sperie putin. In cele din urma hotaram sa mai zabovim o zi la refugiu. Luasem la noi destul de multa mancare chiar in ideea de a putea amana inca o zi intrarea in traseu …

Catalin se distreaza cu o trompeta din refugiu. Stie sa cante la ea, a invatat de mic de la bunicul lui 🙂

Vremea destul de inchisa …

Ziua 2 (Duminica 4 Iulie) – Refugiul Borelli

Urmatoarea zi urmarim cu interes evolutia norilor, citim iar si iar descrierea traseului, mancam bine, ne hidratam si facem plaja. :)) Din cand in cand am o strangere de inima la gandul ca Miercuri se va strica vremea si ca vom avea fix 3 zile pentru finalizarea traseului, dar zambesc si ma gandesc ca “totul va fi bine!”.

Un nor a ascuns varful lui Aiguille Noire toata ziua …

Un turist ne viziteaza (plimbare pe Via Ferata dus-intors) asa ca il rugam sa ne faca o poza. Apoi el pleaca inapoi si ramanem din nou singuri.

Ziua 3 (Luni 4 Iulie) – Creasta Sudica a lui Aiguille Noire (TD)

Creasta Sudica a lui Aiguille Noire de Peuterey este unu traseu faimos din categoria traseelor clasice de alpinism. Dificultatile tehnice nu sunt chiar asa de mari (max 5c) insa traseul este foarte lung cu peste 2500m de catarare efectiva, dintre care doar 10 lungimi de coarda sunt de grad 4 sau mai mare. Sunt parti lungi de catarare usoara pe stanca excelenta unde este necesara deplasarea concomitenta a cataratorilor pentru a finaliza traseul intr-o zi. Exista numeroase locuri bune de bivuac in partea de sus a crestei. (conform “Mont Blanc Massif” vol 1 – Lindsay Griffin)

Topo (primit de la Mihai Sima)

Din cartea “Snow, Ice and Mixt”: carte care a fost prietena noastra de nadejde ori de cate ori nu mai stiam pe unde sa o luam …

La ora 4:00 plecam de la refugiu. Ideea era sa nu cataram pe intuneric – la 5:00, cand eram la baza lui Pointe Gamba era deja suficienta lumina. Initial ne asiguram “prea” des. Am fi vrut sa amanam cat mai mult momentul in care ne punem papucii de catarat si bocancii pe rucsac :)).

Gata! Ne punem papucii …

… si mergem cat mai mult concomitent cu aproximativ 15m de coarda intre noi.

Ne miscam bine, si nu pierdem prea mult timp cu orientarea. Amandoi suntem concentrati la maxim – cand eu am tendinta de a gresi ruta, Cata ma intoarce imediat din drum, cand Cata greseste, ii explic logica mea. Avem cartea “Snow, Ice and Mixed” cu noi si nu ezitam sa o scoatem din rucsac ori de cate ori avem banuieli. Ne uitam la Topo orientativ, sa ne dam seama cam ce grad urmeaza, insa descrierea e cea care ne ajuta cel mai mult. Asiguram rar, doar inainte de pasaje care ni se pareau mai dificile. Atunci cand urma o serie de pasaje mai grele, cel care venea in urma desfacea repede restul corzii cu care era infasurat si fila din regrupare. Procedura de regrupare nu dura prea mult – se gaseau multe tancuri bune dupa care puneam o bucla mai lunga ….

In prima parte ma dau numai eu cap de coarda dar nu imi ia mult pana obosesc si entuziasmul imi trece, asa ca Cata ma ajuta repede.

E frumos acolo sus, si e vreme superba (fara vant deocamdata si nu prea multi nori).

La primul pasaj mai greu incerc varianta de a trage rucsacul dupa mine. A fost prima si ultima data cand am facut asta deoarece mi s-a parut foarte greu: “Orice-ar fi, catar cu rucsacul in spate! Eu nu pot sa trag de rucsaci!”. Brrr…

Cata …

L-am lasat sa se duca cap de coarda mai multe lungimi. Aveam nevoie de o pauza sa ma uit in jur, sa ma odhinesc, singura mea grija fiind sa dau carda … :))

Ah, si sa facem poze! 😀

De cateva ori Cata ma certase ca fac prea multe poze. Ii era teama ca o sa raman fara baterie … Aveam senzatia ca nici el nu face poze, asa ca din cand in cand mai scoteam aparatul pe furis. M-am bucrat mult sa vad ca, totusi, a folosit si el aparatul – cred ca tot pe furis! :))

🙂

Cata …

Undeva in stanga se afla refugiul Borelli

Primul pas de 5c se afla in sectiunea de catarare pe Pointe Brendel. Exista o cale de ocolire a pasului prin stanga, insa cuiele pe acea fata se cam miscau … . Cata s-a dus cap de coarda si a preferat sa abordeze drept in sus. Acrobatic …

Suntem fericiti ca reusim sa trecem de primul pas 5c: “Daca l-am trecut pe acesta, le trecem si pe celelalte!” – zic.

Ghetarul Freney (plin de crevase). Citisem despre cateva trasee care traverseaza acest ghetar, trasee despre care se spunea ca nu mai sunt practicabile datorita crevaselor tot mai multe si mai mari. Unul dintre aceste trasee ar fi fost o cale de retragere de pe Col de Peuterey in caz de vreme rea, insa “Nici nu vreau sa ma gandesc sa ma retrag pe acolo!” :))

Apoi dupa rapelul care ne duce intre Pointe Brendel si Pointe Ottoz urmeaza o serie de lungimi de coarda mai dificile. Ori de cate ori am citit despre Peuterey, si ne-am gandit la Aig Noire de Peuterey, partea aceasta ne-a speriat cel mai mult. “Oare o sa reusim sa trecem?!”

Catalin se gandeste la o strategie – imi ia din greutate (bocanci, piolet, mancare – cam 2400g) si ma trimite cap de coarda. Mi-ar mai fi luat din greutate daca ii dadeam, dar deja simteam ca zbor cu rucsacul usurat in felul acesta :)) Uaaa, ce fericita eram! Plec printr-un horn, apoi ies pe un perete. Asigurari (cuie) erau putine, dar simteam ca sunt suficiente. Acolo unde nu erau cuie, ori era usor, ori erau posibilitati de asigurare la tancuri de stanca sau la mobile. Cata ma tot intreba diverse, il auzeam asa in fundal, uneori cand eram concentrata simteam ca ma sacaie, dar cataram, nu ma opream si ma simteam extraordinar. Inima imi era plina de bucurie (poate din cauza adrenalinei). Cata venea in urma mea avand o privire destul de abatuta, rucsacul lui era greu si il dezechilibra. Imi parea rau ca nu imi puteam impartasi entuziasmul cu el.

Uaaaaa….

Cata inca jos in prima regrupare :).

Din loc in loc erau regrupari (2 cuie) 🙂 Ma simteam asa de bine fara cele 2400g in spate incat aveam remuscari. De mai multe m-am gandit sa ii cer lui Cata inapoi lucrurile mele, insa imediat intervenea teama: “Cine stie peste ce dau mai sus!”

Vine si Cata …

🙂

Cu cat inaintam mai mult cu atat ma linisteam. Asa de frica ne fusese de pasajele acestea! Si uite ca treceam de ele, unul cate unul … Eram atenta, si cataram incet ca sa fiu sigura ca nu gresesc ruta caci nu mi-ar fi placut sa tebuiasca sa descatar pe acolo. 🙂

Primul loc superb de bivuac. Avea putina zapada dar nu era greu sa o dai la o parte… E prea devreme ca se ne oprim, nu? Si continuam in sus…

Aici in stanga am avut de catarat un diedru dragut (nitel delicat), unde am folosit 1-2 nuci.

Norii se cam joaca cu noi … Suntem in ceata si se lasa intunericul. Suntem fericiti caci reusim sa trecem mai usor decat am fi crezut de toate pasajele grele.

Apoi se traverseaza dreapta si se iese intr-un culoar. Am fost surprinsi sa gasim culoarul plin de zapada.

Ar fi urmat sa cataram un horn ca sa iesim in creasta care duce apoi la Pointe Bich, insa noi am urcat la bocanci si piolet prin zapada destul de moale si apoasa.

E deja intuneric. Pana in acest punct am tot intalnit locuri superbe de bivuac, insa toate erau pline cu zapada. Nu prea ne-a trecut prin cap sa ne oprim, speram sa ajungem pana sus la statuia Fecioarei, si sa dormim intr-un bivuac din apropierea acesteia …

Rapelul din Pointe Bich, intre acesta si Aiguille Noire l-am facut pe intuneric si ceata. Nu se mai putea vedea nimic. Aveam urechile incordate asteptand un semn de la Cata care se lasase primul in rapel. Gata cu orientarea! Of … si am ratat asa de multe locuri de bivuac (pline cu zapada, adevarat!). Regrupeaza si imi spune “Hai si tu!”. Cobor dupa el.

Era clar ca nu mai aveam nici o sansa sa inaintam asa ca incepem sa scanam zona dupa un loc de bivuac. Singurul loc pe care l-am putut gasi a fost o platforma usor inclinata, cam de 160X100cm unde era amenajata o regrupare pentru rapel (adica unde ramasesem eu asigurata asteptandu-l pe Catalin sa gaseasca un loc mai bun). Nu prea imi puteam imagina cum o sa dormim acolo …

In cele din urma ma las convinsa! Platforma era suspendata (pe de o parte perete, pe de alta parte un pasaj de descatarare mai greu sau rapel). Nu mai facusem niciodata un bivuac in astfel de conditii, doar citisem in carti si vazusem in poze cum se face bivuac in perete. Consideram ca regula de aur e sa asiguram absolut totul: dormim cu hamul pe noi asigurati, si legam tot echipamentul in caz ca ne rostogolim aiurea in somn sa nu pierdem nimic.

S-a lasat noaptea …

Mont Blanc de Courmayeur (Oho, mai avem ceva!)

Izoprenele, rucsacii si coarda le punem sub noi. Noi ne bagam in sacii de dormit si in sacii de bivuac cu cate un anou lung care intra pe la gluga si ajunge pana la ham, fara sa ne deranjeze … Alte piese de echipament ingramadite intr-o fisura intre platforma pe care dormeam si perete. Ne-am linistit pe la 00:00 noaptea. Eu am dormit la perete pe partea dreapta nemiscata, caci orice miscare faceam simteam cum alunec peste Cata si il imping peste margine :)) Ca sa pot sa scot mana amortita de sub mine, am gasit spre dimineata o margine de stanca pe care o acrosam cu calcaiul si ma ajuta sa nu mai alunec. :))

Ziua 3 (Luni 4 Iulie) – Varful Aiguille Noire (3772m), Coborarea pe Creasta NW a lui Aiguille Noire de Peuterey in Bresa de Sud a lui Les Dames Anglaises si traversarea in Bresa de Nord

Varful Aiguille Noire (3772m)

Dimineata batea vantul insa doar il auzeam, caci sacul de bivuac, desi facuse condens pe dinauntru si imi picura pe obraji, ma proteja destul de bine. (Multumim Iulian !) Eram la altitudinea ~3725m, adica usor sub izoterma de 0 grade – nu a inghetat nimic.

Ne trezim pe la 5:00 cand deja era lumina.

Nu putem sa iesim din saci amandoi odata. Il astept pe Cata sa iasa din sac si sa se dea jos de pe platforma ingusta… am pierdut mult timp pana am reusit sa ne strangem lucrurile. Aceasta e platforma pe care am fact bivuac …

Imediat ce ies din sac si incep sa strang simt cum ma umplu de energie. Cata face poze: rasaritul arata superb. Soarele te incarca cu energie. O noua zi!

Pana la Statuia Fecioarei am mers concomitent. Parca am mai asigurat pe alocuri, unde mi se parea, privind de jos, ca ar fi fost pasaje mai grele, insa trecem repede de ele.

🙂

🙂

Pe la 6:30 eram in varf … ne fotografiam cu statuia Fecioarei de pe Aiguille Noire.

Pana pe varful lui Aig Noire nu am mai gasit nici un loc care sa fie bun de bivac. Ne-am tot uitat, caci eram curiosi … Ultimul loc potrivit de bivuac ar fi fost fix sub statuia Fecioarei insa avea foarte multa zapada si ar fi fost dificil de curatat.

LINK-uri referitoare la acest subiect:

– Prezentarea proiectului AICI
– Peuterey in viziunea lui Catalin AICI
– Peuterey Integrala – Episod I AICI
– Peuterey Integrala – Episod II AICI
– Peuterey Integrala – Episod III AICI
– Peuterey Integrala – Film AICI

.