Perioada: 12-13 iunie 2010
Locatia: Piatra Craiului
Echipa: eu si Cata, Corina, Rudi, Victor

SUMAR
Ziua 1: Plaiul Foii – Refugiul Sperantelor – Braul Cioranga Mare – Canionul Cioranga Mare – Traseul Lespezile Lirei – Braul de Sus – Valcelul cu Fereastra – Refugiul Sperantelor – Plaiul Foii (vezi aici)
Ziua 2: Plaiul Foii – Valea Spirlei – Turnul Spirlei – Traseul Vulturul – Braul de Mijloc – La Lanturi – Refugiu Spirlea – Plaiul Foii (vezi aici)

Ziua 2: Traseul Vulturul din Turnul Spirlei (4B, 6lc)

Pentru a doua zi, noi nu aveam un plan anume, nu ne gandeam la un traseu special … Insa Victor isi dorea un anume traseu din Turnul Spirlei. De fapt il tenta un horn de 80m care se catara prin ramonaj … Rudi si Corina sunt de acord cu zona, insa nu prea agreeaza ideea ramonajului. :))

Aflam ca in zona sunt 3 trasee de grade diferite de dificultate. Cum ei inca negociau intre traseele de grad maxim sau mediu (5A sau 5B) noi am hotarat sa ii insotim si sa facem traseul cel mai simplu, 4B. Suntem fericiti si cu acesta! ;))

Plecam pe la 8:30 dimineata …

🙂

La baza traseului se ajunge ori pe la Refugiul Spirlea (cand ajungi la perete faci stanga) ori mergand direct pe valea Spirlei. Noi am cam balaurit dupa descrierea lui Cristea …

De data aceasta, mustele au fost si mai inversunate decat cu o zi in urma! Brrrr….

Pe vale ….

🙂

🙂

🙂

Am balaurit cumva printre stancarii, traversand dintr-o vale in alta. Nici unul dintre noi nu stia care exact este Turnul Spirlei. Stiam doar ca e vorba de un perete (turn) de 250 m inaltime … si incercam sa ne orientam dupa descrierile lui E. Cristea.

🙂

🙂

🙂

Aici am dat de un perete ce parea a fi Turnul nostru. Am traversat dreapta pe sub o surplomba de pe care se scurgea apa … si, da: am gasit pitoane!

Primul, cel mai din stanga traseu, este “Traseul Vulturul” … Corina ne-a daruit foaia printata cu descrierea traseului – Multumim! Asta e tot ce am avut cu noi in traseu, doar o descriere sumara, fara schita …

Colegii nostri de tura au continuat traverseul la dreapta pentru a intra in traseul de dificultate medie (5A). 🙂 Cata se echipeaza pentru a pleca in prima lungime de coarda ….

Lungimea 1: Se intra pe linia pitoanelor vizibile de la plecare. Dupa 6 m se face dreapta si se iese pe iarba. Regrupam la o clepsidra, usor stanga, unde gasim si o chinga alba destul de deteriorata.

Cata nu a folosit chinga pentru a regrupa, ci un anou lung, din dotare, pe care l-a trecut prin clepsidra. Desi am fost secund, am remarcat ca au fost suficiente cuie, insa, destul de dubioase …

Pe lungimea 2 plec cap de coarda.

Lungimea 2: Se pleaca in traverseu stanga si apoi se continua in sus pe o fata cazuta 20m avand in dreapta un perete ud, descompus, friabil. Se iese pe iarba si se regrupeaza la 2 cuie in dreapta la baza unui diedru. Pe aceasta lungime exista un singur cui. Posibilitatile de asigurare la mobile sunt reduse din cauza calitatii foarte proaste a rocii.

Aceste prime 2 lungimi se pot lega.

Aici am comis o greseala: desi instinctul mi-a zis ca regruparea 2 e catre dreapta, nu l-am ascultat si am continuat sa merg catre stanga pe o brana mare si larga de iarba unde am reusit cu greu sa gasesc un tanc si sa amenajez o regrupare. Cata a venit din urma mea, a gasit regruparea buna la baza diedrului, si a regrupat acolo, asa cum ar fi trebuit. Apoi am coborat si eu la el.

“Iti mai dau o sansa!” imi zice Cata. Asa ca plec tot eu pe lungimea 3. :))

Lungimea 3: Se pleaca in sus pe diedru. Dupa 6 m se traverseaza dreapta si putem regrupa la 2 cuie pe o brana mica si ingusta.

A fost o lungime scurta. Asigurari destule, insa … proaste rau! Cel putin, mie, nu-mi inspirau deloc incredere … Apoi, brana pe care m-am asezat in regrupare incepuse sa se descompuna sub mine. Cum nu imi doream sa stau atarnata in cuie, m-am asezat cat de cat pe picioare, pe niste prize ceva mai stabile …

Lungimea 4: Se merge tot in traversare dreapta pentru a ajunge la o fisura. Apoi se catara pe fisura in sus si cand ajungem la peretele principal, continuam ascendent stanga pe o brana de iarba si regrupam la baza unui diedru la un cui si un colt de stanca.

Lungimea 5: Este cea mai dificila lungime din traseu. Se urca ascendent stanga pana pe varful unui turnulet avand in dreapta peretele si de aici se trece un pasaj de 3-4m mai dificil dar care se poate face la artificial. Apoi urcam de-a lungul unui horn. Cand acesta se ingusteaza traversam stanga si regrupam la 2 cuia avand deasupra noastra un alt horn.

Ca si impresie personala pot spune despre lungimea 5 ca e foarte friabila. Am catarat incet si foarte atent. Asigurarile sunt destule, insa nu mi-au inspirat incredere. La un moment dat am avut tendinta de a ma lasa intr-un cui sa ma odihnesc, si cand m-am uitat mai bine la cui, m-am razgandit. Regruparea era aproape …

Lungimea 6: Se urca la ramonaj in sus pe horn, cam 5m si apoi se intainteaza stanga pe langa perete si apoi drept in sus. E o lungime usurica care ne scoate in creasta. Regrupam la jnepeni ….

Fix in momentul in care ies in creasta incepe ploaia. Intai cu stropi mici, si apoi din ce in ce mai mari …

De aici, mergand in sus ajungem in 15 min pe Braul de Mijloc. Continuam in dreapta pe brau si, in scurt timp, ajungem la “La Lanturi”, de unde intalnim poteca turistica, spre Refugiul Spirlei.

🙂

🙂

🙂

La Lanturi ….

Zaplaz …

O musca din sute sau mii de mii… :))

Unde am fost noi …

O linie aproximativa a traseului nostru ….

A fost … AVENTUROS. Am facut ~6h de treking (apropiere si retragere) si 4,5h de catarare. 🙂 Imediat ce am ajuns la masina am plecat spre Bucuresti, avand doza de oxigen necesara pentru o noua saptamana de munca.

Victor, Rudi si Corina fiind echipa de 3 au mers mai incet, ei intrand intr-un traseu mai dificil decat al nostru. I-a prins ploaia (cu grindina) in a 2-a lungime de coarda si asfel au fost nevoiti sa se retraga pe aceeasi ruta pe care am urcat. Avand in vedere ca Valea Spirlei e plina de grohotis, nici nu vreau sa imi imaginez cat de greu le-a fost la coborare … caci a fost destul de greu si la urcare.

Si acum filmuletul ….