Perioada: mini vacanta de 3 zile (22-24 Mai)
Locatia: Herculane
Echipa: eu si Cata, Corina si Rudi
Activitati: aplinism, escalada, maraton de trail-running si rafting
SUMAR:
– Ziua 1: catarare in cheile Bobot (Fisura Bobot si ceva trasee de escalada) – vezi aici
– Ziua 2: Hercules maraton – vezi aici
– Ziua 3: rafting pe raul Cerna si catarare in peretele Soimilor (traseul Hornul cu Trandafiri)
Ziua 3: Rafting si catarare in traseul Hornul cu Trandafiri
Urmatoarea zi ne trezesc razele soarelui. E frumos!
🙂
Ne punem incaltamintea si textilele la uscat, strangem corturile ….
… Si ne intalnim cu cei de la Vertical Adventure pentru a stabili locul de plecare cu barca pe Cerna. Toti cei care s-au urcat pe podium la Hercules Maraton au primit premiu o tura de rafting pe Cerna.
Ca loc de plecare s-a hotarat primul pod imediat dupa intrarea in Herculane. Ni se imparte echipament, fiecare dupa masura, si ne echipam … 🙂
Rezultat! ;))
Echipa! S-au folosit 2 barci cu capacitatea de 7 oameni si inca o barca avand capacitate 4 oameni …
Cei de la Vertical Adventure au fost de treaba si ne-au accepta cu insotitori – nu toti castigatorii au avut chef de rafting. Asa ca vine si Cata cu mine! 🙂
🙂
Incepe sedinta tehnica. Nu e scurta deloc. Un baiat, ne explica tare, clar si raspicat tot ce avem de facut, repetand ori de cate ori este nevoie: nu intram in apa pana nu intelege toata lumea ce are de facut. Pe de o parte ne amuza, pe de alta ni se creeaza nu sentiment de confort deoarece ne dam seama ca suntem pe mainile unor oameni responsabili. 🙂
Ni se explica si exersam fiecare comanda in parte, incercand sa ne sincronizam si sa lucram in echipa:
– Toata lumea inainte! – comandantul de barca este singurul care da comenzi.
– Si, si, si … toata lumea repeta! Este ritmul de vaslire, dat de comandant. Cei din fata se sincronizeaza la ritm si unul cu celalalt, si cei din spate se sincronizeaza cu cei din fata … 🙂
Atunci cand barca se lasa mult intr-o parte, aceasta trebuie echilibrata pentru a nu se rasturna:
– Toata lumea pe dreapta! Ce distractie! :))
– Toata lumea pe stanga! :)))))
Cei care sunt in stanga au responsabilitatea de a da vaslele la o parte pentru a face loc celor din dreapta …
🙂
Atunci cand deasupra raului sunt crengi de copaci ne ferim:
– Matrix!! – si punem coada lopetii vertical in fata lasandu-ne pe spate. 🙂
Am fost aleasa voluntar pentru capitolul “om al apa” … :)). In primul rand, sa avem grija sa nu picam cu vasla!
Salvarea!
🙂
Dupa ce ni s-a explicat totul, si am semnat “protectia muncii” am iesit la apa!!! :))) Cerna e mare si involburata! In urma cu 2 zile cand a trebuit sa traversam Cerna pentru a ajunge la Fisura Bobot (vezi aici), nu prea ne placuse … insa acum ni se spusese ca suntem foarte norocosi.
🙂
🙂
🙂
Cei de la vertical adventure ne-au facut poze pe traseu …
Am avut cateva cascade mici ….
Uiiiiii……!!!
Iiiiihaaaaaa….!
🙂
La un moment dat ne-am oprit, am tras barcile pe mal si am facut Body Rafting. Adica ne-am dat la vale lasandu-ne pe spate, dusi de curenti. Trebuia sa incepem sa inotam la un anume bolovan pentru a ne salva. Un pic mai jos era un baiat pregatit sa ne salveze in caz ca nu reusim sa ne salvam singuri. Fiecare s-a dat de cel putin 2 ori …
🙂
🙂
Echipa! 🙂 Ne-am dat pe Cerna cam 5km. Rudi si Corina au venit cu masina dupa noi …
Imediat dupa ce ne-am schimbat, ne-am grabit sa intram in peretele Soimilor. Desi aveam febra musculara ….
Ne alesesem un traseu usurel ca grad, caci eram cam obositi, si cam stramtorati cu timpul:
Hornul cu Trandafiri – 4lc, 4A, 6-
Pana la baza peretelui am balaurit cam o ora si jumatate. Nu prea am nimerit cararea … a fost cumplit! Partea buna e ca nu mai simteam deloc febra musculara cu care ma alesesem in urma maratonului. 🙂
In sfarsit se vede perete!
La un moment dat umbla zvonul in grup (eu, Cata, Rudi si Corina) ca e cam tarziu si ca nu mai intram in traseu, insa in momentul in care am vazut peretele si am ajuns la baza traseului ne-am razgandit! De fapt, nu stiu ce a fost in mintea celorlalti, dar eu, fara sa zic nimic, m-am echipat. Cata a facut la fel, si Corina a zis ca “Daca voi intrati in traseu, atunci intram si noi!”. :))))
Un traseu usurel, dar foarte frumos. Cred ca aveam muschii mult prea incalziti de la balaureala, asa ca nu mai simteam nici un pic de durere, sau de oboseala …
Rudi si Corina se pregatesc sa intre si ei imediat ce se elibereaza prima lungime.
🙂 Dupa prima lungime a inceput sa ploua. Nu a plouat mult, doar ca a udat stanca. Au tot continuat asa in mici rafale de ploaie, insa, fiind soare, stanca se usca imediat! 🙂
Vin si eu in lungimea 2 …
Lungimea 3 a fost scurta si de balaureala … apoi, lungimea 4, care i-a revenit lui Cata a fost foarte frumoasa.
Am iesit din traseu dupa 2h 30min. Ne facusem planuri sa terminam in numai 2h. Dar e OK si asa … 🙂
O padure misto in spate … Se presupunea sa coboram pe un valcel in dreapta. Insa valcelul pe care il vedeam era destul de departe, si ar fi presupus sa urcam acea panta … Am fost cu sandale! 🙁
Herculane in spate ….
🙂
🙂
Am hotarat sa facem rapel pe unde am venit. 😉 Am facut 3 rapeluri, 2 lungi si unul scurt.
De la baza traseului am urmat o poteca in jos, pana la o poienita ce se afla langa soseaua de centura. Peretele Soimilor …
Fiind iarba multa si uda, am preferat sa merg cu picioarele goale … :))
Peretele Soimilor si in dreapta Amfiteatru …
Cand am ajuns la Maria, Rudi si Corina inca erau in perete. Asa ca ne-am dus la statuia lui Hercules sa o luam pe Luminita (a mers cu noi la Bucuresti ), sa ne spalam si sa ne schimbam. Intre timp a rapelat si echipa numarul doi …
Ne-am adunat toti pe la 20:00 si am plecat spre Bucuresti.
Am ajuns la Bucuresti pe la 1:30 noaptea. Astfel s-a incheiat un weekend superb.
OBS: Pozele folosite sunt o selectie personala din pozele de la echipa Vertical Adventure, de la echipa Sis, de la Catalin si de la Corina.
Le multumesc frumos!
🙂 fain
oau, felicitari pt trasee, poze si blog.
nu stiu cum rezistati, echipa rambo nu altceva 🙂
Buuuu… Nu v-ati dus pe retragere… Hi-hi, mai faceati un traseu p-acolo, asa-i de misto! Prin '93 am facut si eu prima data trasee in Herculane. Am facut si Hornul cu Treandafiri. Sunt doua trasee in Prolaz care mi-au placut tare, Gufy si Pluto… P-astea le-am facut prin '96 cred… numai stiu… Era o poteca destul de faina ca sa ajungi la perete. Poate n-o mai fi asa umblata. Da' Valcelul Junglei merita!
Fain Valcelul Junglei – retragerea din majoritatea traseelor din Amfiteatru
Pingback: 2013.05.2 – Herculane – Tr Fisura Diavolului si Tr Cupa Banatului (combinatie) | Jurnal de weekend si calatorie