Perioada: mini vacanta de 3 zile (22-24 Mai)
Locatia: Herculane
Echipa: eu si Cata, Corina si Rudi
Activitati: aplinism, escalada, maraton de trail-running si rafting

SUMAR:
– Ziua 1: catarare in cheile Bobot (Fisura Bobot si ceva trasee de escalada) – vezi aici
– Ziua 2: Hercules maraton
– Ziua 3: rafting pe raul Cerna si catarare in peretele Soimilor (traseul Hornul cu Trandafiri)

Ziua 2: Hercules Maraton

Pentru mai multe detalii aici: http://www.alternativetm.ro/herculesmaraton

Cu destul de mult timp in urma ma tot lovesc de numele, ideea … acestui maraton. Nu, nici nu ma gandeam sa particip pentru ca eram satula de concursuri, pentru ca nu ma antrenasem pe partea asta (alergare), si pentru ca stiam ca nivelul maratonistilor a crescut mult si imi place sa ma situez undeva peste jumatate (in termeni modesti). Cu alte cuvinte, o gramada de argumente pentru a justifica motivatia ZERO!!

A trecut timpul! Anul asta am iesit de 3 ori la stadion (doar), si atunci m-am limitat la antrenamente lejere de alergare (4-5km). :)) Am nevoie de alergare pentru proiectele mele de alpinism (vezi aici) dar imi e lene. Asa ca m-am adaptat si m-am “limitat” la antrenamente de escalada si innot (asta pentru ca m-a invatat Cata sa innot si eram destul de motivata sa imi perfectionez tehnica si sa nu mai am aspectul unei gaste care se ineaca ori de cate ori intru in apa 😀 ), plus acele 3 iesiri la alergat si inca 2 iesiri la bita – cat mai diversificat, ca sa nu ma apuce lenea!

Oricat am incercat sa evit, na ca m-am trezit in mijlocul Primei Evadari (mai multe aici). M-am simtit super acolo si mi-a readus pofta de concursuri. O singura conditie impusa: sa nu fie vreme buna de catarat (ploaie!) sau sa fiu satula de catarat. :))

Dupa cum am mai spus, gandurile m-ar fi dus 5 zile in Cheile Turzii. Am trecut prin nenumarate momente de indecizie pana cand nu a mai fost timp: vineri seara eram pe drum spre Herculane, cu o prognoza perfecta de alergat si cu foarte mult entuziasm in directia asta. Eram motivata sa ma inscriu la maraton, sa alerg in ploaie si sa vad o zona noua, care, cica e misto … Deja studiasem posibilitatile de activitati conexe – trasee de catarat.

Ziua 1 trece nesperat de bine. Reusim sa cataram Fisura Bobot fara sa ne prinda ploaia (mai multe aici). Fericiti, seara ne ducem la Cabana Dumbrava sa ne inscriem. Ne intalnim cu multa lume cunoscuta mai ales Cata care e timisorean. Avem parte si de o surpriza placuta: se dau paste!

Dupa discutii peste discutii cu diferite persoane, ne retragem la somnic. Eram rupta de oboseala din cauza ca nu dormisem prea mult cu o noapte inainte, si pe langa asta ma apucase si febra musculara de la Fisura Bobot: super conditie de maraton! :)) Eram hotarata sa dau totul din mine (adica ce mai ramasese) si ma amuzam, si ma gandeam ca am cea mai proasta conditie fizica din ultimi 2 ani, probabil, si cu toate astea ma simteam incredibil de bine, psihic, si de motivata (un sentiment ciudat, greu de explicat!).

La 7:45 suna ceasul. Imi misc bratele si picioarele cu greu ca ma chinuie febra (la brate aveam febra fix la muschii necesari sa ma sprijin in bete, la picioare – partial). Ma gandesc ca dupa ce ma misc putin si imi incalzesc muschii imi trece. Manancam si alergam impreuna (eu si Cata) 1km, de incalzire pana la linia de start.

Ca stategie beau un activator (nu ca sa ma activeze, ci ca sa ma trezeasca caci e un fel de concetrat de cofeina) si nu iau la mine nimic altceva decat un gel. Ma imbrac cu pantaloni scurti caci deja incepuse sa ploua si unii lungi ar tine umezeala, si imi pun un tricou de bita ca sa folosesc buzunarul din spate (am pus gelul acolo). Nu iau apa la mine ca sunt destule puncte de alimentare. Ma gandesc sa termin in maxim 6 ore. Cred ca e un timp mult prea ambitios pentru mine (si deci nu imi prea fac speranta) … dar e asa un gand, asa ca ma pozitionez in spatele Corneliei David – “Are experienta de concursuri, un ritm bun si sigur te scoate sub 6 ore”, imi zice Cata.

Numaratoarea inversa ma ia prin surprindere … parca nu a avut farmecul numaratorilor inverse pe care le mai experimentasem la alte concursuri (cred ca lipsea o voce puternica in microfon care sa concureze cu vocea tuturor concurentilor)… 3, 2, 1, START!

Ei, si ce daca e START! E prima data, la un concurs, cand nu o iau aiurea la fuga! :)) Usurel, miscari de glezne, ma tin dupa Cornelia. Pare ca si Elena de la Hoinarii sa aibe aceeasi strategie de start alearga cot la cot tot cu Cornelia. :))

Poate ca Elena a reusit “joc de glezne” alaturi de Cornelia mai mult timp dar eu, nu am putut sa ma tin de ele, asa ca m-am trezit in situatia de a-mi regla singura “jocul de glezne”. Muaaaaama, si erau o gramada de gagici care ma intreceau! “Lasa, ca ele nu au catarat ieri frumusete de fisura!” – imi spuneam!

Partea de sosea se termina repede, incepe urcarea.

O gagicuta la 100m in fata mea se agita – o ia la fuga apoi incetineste, se uita cu o usoara disperare in urma la mine, apoi, suparata ca sunt tot acolo incearca iar sa alerge pe urcare, si tot asa! Ma amuza! Pe de alta parte am si eu orgoliul meu – pe fatuca asta o lasasem in urma detasat la MPC. Insa imi pastrez ritmul si am rabdare caci stiu ca e abia inceputul si ca nu o sa o tina mult: consuma prea multa energie aiurea! Am depasit-o si am lasat-o in urma detasat la un moment dat.

Am alergat cu Rudi o bucatica de maraton.

Intr-un checkpoint o fata imi striga ca sunt pe locul 9. Oarecum amuzata si cu o usoara autoironie ridic mainile: “Eeeeee!”. “Fata asta crede ca e de bine daca sunt pe locul 9?!” – ma gandesc, zambesc larg la poze si rad in sinea mea. Eram foarte distrata si tot ceea ce ar fi putut insemna un motiv de suprare sau tristete altadata nu facea decat sa ma bine dispuna acum. Era cald si transpiram, si din cand in cand adia vantul si ma racorea. E o senzatie asa ce mistoooooo!

Apoi drumul era plin de noroi! Pana si asta ma distra! Ma distra felul cum mi se afunda adidasul in noroi, si rezistenta cu care se opunea noriul cand incercam sa imi sustrag piciorul.

Bornele alea kilometrice de la inceput ma cam necajeau ca … imi aminteau mereu ca sunt doar la inceput. :))

Usor, usor am ajuns la kilometrul 19. La acel checkpoint bag niste gel. Nu vreau sa ma chinui, vrea sa ma simt bine … si chiar ma simt bine. Afu ca au trecut 2h 55min de la start si ma gadesc ca am toate sansele sa termin cursa in maxim 6 ore daca o tin tot asa. Pai nu sunt obosita?! Eeeeei, nu, eu abia m-am incalzit! Breau 3 pahare de apa si o iau la fuga cu cam 50% din capacitatea mea de viteza ;)).

La un moment dat ajung la baza unei urcari in zig-zac. Nu stiudiasem deloc traseul, insa fusesem convinsa ca nu mai avem urcare. Ma uit in sus si vad cocurenti insirati de-a lungul drumului ca niste furnicute si “Uaaaaaaa, ce mistoo! Ia sa vedem cati reusesc sa intrec pana la final?!” – ma bucur! Gandesc ca sunt cei care au tras tare in prima jumatate si acum sunt cam morti, plus ca eu sunt un pic mai talentata la urcari sustinute. Imi reglez respiratia si ii dau ritmat in sus.

Intrec unu, intrec doi, il ajung pe Rudi care ma lasase in urma la inceput si il intrec si pe el … si tot asa! Ma simt super! Unde nu e urcare alerg.

La puncte de alimetare ma opresc doar pentru fix 3 pahare de apa. Acum aveam un scop: trebuia sa reusesc sa termin in 6h.

Incepe sa ploua tare! Ma simt asa de libera, asa de bine!!!

O vad pe Ioana (din Cluj) destul de departe. M-a lasat in urma de la prima portiune de sosea. Acum o am acolo in fata ca punct de reper, trebuie sa ajung in dreptul ei … dar nu ma grabesc. Tin ritmul constant: alergare usoara pe plat si mers ritmat pe urcari. Cand ma vede incearca sa fuga de mine – da sprint la deal, oboseste, se uita in urma, si tot asa! Eu merg constant si ma amuz: si ea greseste! Si da, o ajung din urma si o intrec …

Nu reusesc sa ma departez prea tare de ea, ma tot ajunge din urma, dar nu imi pasa caci ma gandesc ca se chiunie! E ambitioasa! ;)) “Hehehe, sunt pe locul 8!” – imi spun cu o usoara autoironie. Desi o stiam mai slaba, a reust sa stea in spatele meu tot restul concursului. Felicitarile mele!

Locul 8, locul 9 … tot aia pentru mine! Mi-am vazut de ritmul meu pentru finalizarea in maxim 6h.

E frumos! Desi nu apuc sa vad prea multe …

🙂

🙂

🙂

Tot depasesc “raniti” pe drum. La un moment dat si o fata care parea tare obosita. Na ca am mai avansat cu un loc! Urmeaza ultima coborare in noroi … si sper ca la finalul coborarii sa fie FINISH-ul caci o portiune de plat ar fi fost cea mai nenorocita.

Dorinta mi-a fost ascultata si poarta de finish se afla in o poienita fix la terminarea pantei.

Am terminat in 5h 44min. Ioana la numai cateva secunde dupa mine.

Imediat dupa FINISH sunt asteptata cu medalia de participare. Ce draguuuuut!

Sper sa nu se intample, dar se intammpla: de fiecare data dupa efort sustinut de lunga durata, imediat dupa ce ma opresc ma ia cu ameteli si am senzatia ca nu imi mai functioneaza plamanii, caci raman fara aer. Ma pun pe vine, ma sprijin in bete, si oracai pana imi revine respiratia. Nu ma surprinde, stiu!

Gata! Asta a fost, si a fost bine! Sunt pe locul 7 la Open. Ei, dar ce conteaza locul? Am terminat in mult mai putin decat imi propusesem, si asta e super!

Scanez zona, ma bucur ca e de mancare si la finis, asa ca ma pozitionez langa masa cu alimente si pap fructe pe saturate.

Ma intalnesc cu Cata care terminase in 4h 58min. Felicitari!

🙂

Corina a terminat in 6h 5min. Felicitari! Povestea ei aici.

Rudi a terminat in 6h 10min. Din pacate l-au cam necajit genunchii pe coborare. Felicitari!

Ulterior aflu ca am iesit pe locul 3 la categoria mea de varsta. Ce amuzant mi s-a parut!! Am considerat si consider ca am fost locut 3 nu pentru ca sunt eu buna, ci pentru ca a fost concurenta slaba. 🙂

Pentru podiumul Open Maraton fete si baieti s-a aprins o … cum se cheama?! :))

🙂

🙂

🙂

Unul dinre premii a fost o tura de rafting pe Cerna! Abia asetept!!!

CONCLUZII:
– M-am simtit supeeeeeer la acest maraton – adica nu am cuvinte sa spun cat de bine m-am simtit!
– Organizarea mi s-a parut foarte buna;
– Nu prea am apucat sa vad zona ca a fost ceata :))
– Faptul ca a plouat mi-a placut la maxim;
– Data viitoare o sa iau mai multe geluri la mine, ca m-au cam chinuit muschii pe final 🙂

Gianina m-a rugat sa dau un feedback cat mai obiectiv, asa ca sa nu imi sariti in cap daca nu va place! :)))

Feedback: – plusuri si minusuri

(+) traseu foarte bine marcat
(+) puncte de alimentare multe
(+) paste inainte de concurs
(+) culoarea deschisa la tricouri si diferentierea model fete-baieti
(+) punctualitate la start
(+) tura de rafting de pe Cernei – misto ideea!
(+) destul de multi fotografi pe traseu (asteptam cu interes pozele)
(+) sunt asa de multe plus-uri incat o sa trec la minusuri :))))

(-) tare bine ne-ar fi prins o masa (paste) si dupa concurs
(—) nu stiu din ce motive credeam ca participantii au acces la un dus dupa concurs, dar nua fost asa :(. Insa noi ne-am descurcat: Cata a negociat cu cei de la pensiune pentru a avea acces la un dus cotracost (10RON/pers). Mare minus!

OBS: Fotografiile repezinta o selectie personala dintre cele facute de Cata si cele gasite pe site-ul http://www.alternativetm.ro/herculesmaraton

Atat! Revin cu un articol pentru ziua 3: rafting si catarare in peretele Soimilor.