A fost unul dintre acele weekend-uri in care nu ne puteam hotara. Pentru Duminica se anunta ploaie, deci cam greu cu cataratul, prea cald pentru schi, prea, prea, niet, niet … si asa am intrat in weekend.

Acum cateva saptamani, toti cei pe care ii cunosteam ziceau ca nu se baga la Prima Evadare, ca e prea aglomerat … vineri se razgandisera toti! Si ca sa fie treaba buna, Cata ma pune sub amenintarea “Eu te inscriu chiar daca nu vrei tu. Da’, te rog sa nu ma faci de bafta: sa nu te opresti la toate punctele de alimentare si sa mananci tot ce prinzi acolo pe masa … ca promit sa te cinstesc si cu o masa copioasa dupa concurs!”

Sumar: Sambata am catarat la falezele lui Titus si Duminica am Evadat! ;))

Sambata – FALEZELE LUI TITUS

Abia ne trezim: nehotarati si fara chef. Mancam bine si plecam spre munte. Tot ce stiam era ca mergem la escalada. Printasem topo cu faleza Piranha, pe ca ne-o recomandase Rudi si Corina.

Pe drum ne hotaram sa mergem la Belvedere. Mai fusesem o singura data, demult. Tineam minte ca am catarat un traseu, cap, acolo: Scoala. Apoi, tot acolo am experintentat prima mea cazatura in regim de escalada, cap. Nu aveam topo cu noi, dar speram sa ne descurcam.

La casuta vad masina trupei Rudi, Corina si Mihai. Ii sun! Erau pe drum spre masina, nu le placusera cum se prezenta faleza …

Mergem in Postavaru, la falezele lui Titus. Acolo am catarat 4 trasee cap, dintre care am legat rot punct 2, si am mai catarat 2 manse in sectoarele D superior si E: Machiavelic Simphony, Creasta Vantului, Apetite for Suffering, Batranu’, Jucaria Suprema, Cumpana. Mai multe detalii referitoare le aceste faleze gasiti pe blog-ul lui Titus, sau dand click aici. Acolo ne-a ajutat Rudi cu orientarea: mersic!

POZE:

In Creasta Vantului

🙂

Eu si cata vrem sa incercam un nou sistem de rapel. Nu o sa vorbesc despre asta, ca nu suntem la curs. :))

Corina in pas! 🙂

Bucegiul

🙂

Plecam lasand faleza in urma

🙂

🙂

🙂

Pe la ora 20:00 suntem in drum spre Bucuresti. Pe mine, virusul competitiei ma molipsea tot mai tare. Pacat ca mereu ma molipseste fix inainte de concurs, si nu cu mult inainte pentru a avea timp sa ma si antrenez … dar fie! “Maine o sa evadam!”

Duminica – PRIMA EVADARE

Dimineata, ma trezesc obosita. Cata sare in picioare, plin de energie … uffffff: El de unde mai are?! :)) Papam bine, ne echipam, si plecam in drumul nostru spre locul de start. Pe strazile Bucurestiului intalnim neincetat oameni pe bicicleta. Nu ne e greu sa ne dam seama ca merg in aceeasi directie ca si noi. Unii ne saluta, desi nu ne cunosc … asa, in semn de solidaritate. Imi place aerul rece al diminetii, imi place linistea din Bucuresti duminica asta, si imi place sa ma integrez intr-un sir lung de biciclisti care se indreapta spre Prima Evadare. 🙂

Cata tot imi spunea “Daca mergi constant, o sa scoti timp bun! La concursul asta bita nu ajuta prea mult, Schimbama e foarte buna! Sa nu pierzi vremea la punctele de alimentare! Sa nu te opresti orice-ar fi!” … ah, ce haios era! Ceea ce nu stia el e ca nici nu ma gandeam sa ma opresc, nici nu ma gandeam sa nu termin cursa … si nici nu ma gandeam sa ma opresc la punctele de alimentare. :)))

Stiam, si stiu ca nu sunt buna la bita! Dar e concurs, ce naiba! Spre deosebire de anul trecut, acum am o camera de rezerva si o pompa. Ideea de pana nu ma mai sperie … deci din acest punct de vedere sunt relaxata. Ma lupt pentru un loc bun la start: de data asta stiu ca nu se cade sa stau eu in fata celor Elite, spre deosebire de alta data (vezi aici), asa ca ma asez in spatele trupei de Elite. :))

La concurs: 1250 de participanti s-au anuntat! Wow: mare coada in spatele meu! :))

Traseul de 55km care trebuia parcurs.

E frig, incepe sa ploua, si imi cam vine sa fac pipi. Da’ nu ma duc! La inceput nu stiam la ce ora se da startul, asa ca nu ma duc ca “daca se da startul fara mine”, apoi se mai amana startul cu “inca 2 min” asa ca iar nu ma duc ca “sa nu se dea startul si sa inceapa fata mine”. Cata era mai in fata, vroia sa incerce sa se tina de Elite asa ca toate gandurile astea mi le faceam singura. Imi venea sa imi rezem bita in cric si sa alerg la baie … Uffff, si ce frig imi mai era. Incepeam sa fiu invidioasa pe cei care aveau vezicile goale, si haine de ploaie!

Lumea la start. Ridica bicicletele pentru poza, sau fac valuri … :))

Eu si Cata inainte de start, curatei!

In sfarsit se da startul. Treaba cu frigul se rezolva de la sine: fericita ca nu am decat un layer de haine pe mine. Treaba cu pipi, nu prea se rezolva de la sine. Ma gandesc ca abia am plecat, si ar fi pacat sa pierd partea de inceput … asa ca pedalez cu spor si incerc sa ma imprietenesc cu vezica.

Multa lume ma intrece … eram prea in fata ca sa intrec si eu pe altii! :)) Eh, dar psihicul sta bine: pedalez, pedalez, pedalez, si imi place! Din cand in cand ma mai uit dupa un eventual WC, dar vad alti participanti iesind din boscheti asa ca aman! Uffff… de nu ar fi pipi asta!

Ploua! Intram in padure si e bine. Apoi iesim pe camp, si nu mai e bine: cad! Pfff, cat de varza sa fiu sa cad pe plat. Ma umplu de noroi, dar nici nu bag de seama: imi streg mainile de pantaloni, ca sa nu-mi alunece pe ghidon, si hopa calare pe bita. Ma gandeam ca daca tot am cazut si m-am oprit, as fi putut sa il rezolv pe Nea pipi, dar era prea tarziu, acum alergam sa recuperez.

Prind viteza. Cad iar! Un baiat in spatele meu ma evita cu greu. Ce naiba! Chiar ca sunt varza … :((. Si nici nu am unde sa fac pipi aici in camp deschis! A cazut lantul! In mintea mea se petrece o adevarata drama! Ce ma fac?! Stiu sa fac pana (cred), dar lantul chiar ca nu stiu sa il pun! Ridic privirea: toata lumea ma intrece! Nici un gentalman! Chiar nu se opreste nimeni sa ma ajute? Tocmai trecusem de sosea asa ca alerg cu bita sa ma ajute organizotorii care, pana la urma s-au dovedit prea ocupati cu numarat participantii ca sa ma ajute. Gata, ma hotarasc, e treaba de inginer, trag de lant! Il asez … merge!

Depasec o fata mai plinuta care se chinuia la deal: “turat, iubi, turat!” – ii zicea prietenul ei. Imi dau seama ca am pierdut niste locuri din cauza lantului. Apoi vad o alta fata pe partea stanga a drumului, lucra la o pana. Moralul meu e sus, caci imi doream doar sa termin cursa intr-un timp onorabil.

Nu mai prind viteza, ca nu mai vreau sa cad. In fata mea, un tip cu spd-uri cade de 3 ori, urat rau! Macar nu sunt singura varza! :)) Apoi ii vad si pe altii cum aluneca si ma relaxez ca … “sunt la fel de varza ca si mine!”.

Trec de primul punct de alimentare. Nu ma opresc. Tineam minte de la Cata ca traseul are ~45km. Gandeam ca sunt pe la jumate. Pai si daca l-am tinut pe Nea pipi jumate, nu il mai pot eu tine inca pe atat?! Gandesc ca da! Acum aveam un scop clar: ajung repede la final sa fac pipi! :)) Ah, si tare bine ar fi fost daca nu m-ar mai fi depasit nici o fata.

Ma concentrez la cursa. Din cand in cand mai intru in plasa unuia sau altuia si incerc ca ma tin dupa alti participanti. E fuuuun!

Poze din cursa cu mine si Cata

🙂

🙂

Ajung la urmatorul punct de alimentare (40km). Nu pot sa beau ceva fara sa fac pipi, si nu pot sa fac pipi decat daca ma opresc, si … complicat! Merg mai departe! Ma simt din ce in ce mai obosita, nu imi dau seama, dar cred ca si ritmul s-a slabit rau… Am aflat ca mai aveam 15km.

Ma simt slabita … pana cand ma depaseste o fata! Adica cele doua codite impletite, galbene, lasate sa curga frumos de sub casca confirmau ca era o fata! In padure poteca se ingusteaza si nu prea are loc sa fuga de mine din cauza altor participanti. Apoi iesim la drum asfaltat. O las sa pedaleze in forta de 2 ori, timp in care ma hotarasc ca “tre sa lupt pentru pozitia asta, oricare ar fi ea!” si ma grabesc sa intru in plasa ei. Pedaleaza tot mai in forta, cred ca incearca sa fuga de mine. Ma gandesc ca daca ies din plasa ei si incerc sa o intrec, oricum nu pot, ca sunt praf de obosita asa ca stau linitita acolo. Nu dureaza mult pana cand fata incetineste ritmul. Si cum eu apucasem sa ma odihnesc, incerc sa ma bag rapid in plasa unui baiat care tocmai ne intrecea, si sper sa o las in urma.

La un moment dat ma uit cu coada ochiului in spate si ma bucur ca nu i-a dat prin cap sa se bage in plasa mea. O lasesem destul in urma. Acum, trebuia sa fac tot posibilul sa nu ma ajunga pe ultimii 10 km. Eram cumplit de obosita, dar tot ma gandeam la cele 2 codite galbene are ar putea sa-si faca iar aparitia.

Apoi lantul s-a blocat! Am gandit ca iar a picat dar nu, era OK, doar ca nu se rotea. Era mult noroi la foi, asa ca adun un pumn mare de noroi de acolo, il arunc, imi sterg grabit mana de pantaloni, si ii dau la pedale: merge!

Cata trece linia de sosire alergand: a facut pana cu 1km inainte de finish!

Am trecut linia de sosire in cam 3h30″ de la start. Fix dupa linia de sosire, un alt participant care a venit din urma mea mi-a agatat ghidonul, si am luat cea mai urata si dureroasa cazatura din tot concursul: firar!

Cu greu m-am ridicat de acolo … si, fericire mare ca dupa Evadare am facut si pipi! :))

Poze care incearca sa redea atmosfera de dupa concurs ….

🙂

La coada la spalat biciclete. Cata a fost mai practic: le-a spalat in lac. Da, a spalat-o si pe a mea in timpul in care eu stateam la pansat (o mica teietura la glezna printre muuultele vanatai) – serviciul de prim ajutor a fost acolo.

Concluzii:
– Sper sa nu se supere nimeni ca am folosit pozele gasite pe site la www.primaevadare.ro.
– Rezultate: eu am terminat pe locul 9 la fete si locul 302 la Open, cu un timp de 3h 30′. Cata a terminat pe locul 41 la categoria lui si 55 la Open cu un timp de 2h 29’20”. Suntem multumiti de rezultate!! 😉
– La Prima Evadare – Muuuuuuuuuama, ce ne-am distrat! :)))))