Perioada: O zi (30 ian)
Locatia: Ciucas
Participanti: eu, Cata, Luci ….
Emailul de descriere a lui Cata:
Am fost sambata in Ciucas. A fost o vreme de vis. Am lasat masina in pasul Bratocea, si am urcat pe culmea Bratocea pe foci. Am ajuns pana pe vf Ciucas si de acolo la vale pe un valcel (Valea Tigailor). La un moment dat poteca face stanga si urca putin pentru a iesi la fosta Cabana Ciucas, noi insa am tinut valea: foarte interesant, chiar la final e o saritoare mare, dar s-a putut ocoli. Valea Tigailor da in drumul forestier din Valea Berii. Acolo ne-am scos schiurile pentru ca erau pietre. Una peste alta, o tura superba 🙂
Am fost cu Silvia, Luci si a fost si Laurentiu Barza (rachete + snowboard) cu inca 2 tipi pe schi de tura din Brasov.
Au alternat placi de vant si portiuni frumoase cu pulver, acolo unde nu a batut-o vantul. Lumina a fost superba…
Am plecat din Bucuresti pe la 6:00 dimineata. Pe la ~9:00 eram in pasul Bratocea. In timp ce ne echipam a mai aparut o echipa de 3 persoane (2 cu schiuri de tura su unu cu rachete si placa in spate) dintre care si Laurentiu Barza (el era cu rachete), un tip a carui blog il urmaresc (face poze misto!). Uite link: http://lbarza.blogspot.com/
Suntem gata cam in acelasi timp … asa ca plecam in echipa de 6 oameni deoarece si ei planificasera aceeasi tura pe care ne-o planificasem si noi ;)).
Uite-i!
🙂
Eu si Luci …
Avea schiuri foarte usoare …
🙂
Laurentiu cam ramane in urma cu rachetele …
Imi pusesem in picoare bocancii de iarna. fiind mult mai usori si mai flexibili decat claparii, inaintam uimitor de repede … si imi era foarte usor! Wow! Doar ca simteam cum ma jeneaza putin deasupra clacaielor ….
🙂
Nu era foarte frig, si nu batea vantul. Chiar frumos!
🙂
In tura asta Catalin a monopolizat aparatul de fotografiat, asa ca … El nu prea o sa apara in fotografii! ;))
La un moment dat trecem pe langa un grup de turisti … e pentru prima data cand imi dau seama cat de mare e diferenta dintre a merge pe schiuri, sau doar cu bocancii in picioare: parca am zburat pe langa ei!
🙂
Desi se chinuia cu rachetele sa tina pasul cu noi, Laurentiu nu si-a pierdut rabdarea. Luci era inainte cu ceilalti doi baieti, insa eu si Cata nu prea ne grabeam, Cata facea poze …. asa ca Laureantiu a tot stat in urma noastra. 😉
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
Cata isi fotografiaza schiurile … Mouvement cred ca e marca …
Ceilalti ne deschid calea si din cand in cand se opresc si ne asteapta …
🙂
🙂
Desi usurei si flexibili, bocancii incep sa ma jeneze tot mai tare. La un moment dat ma opresc si imi leg sireturile cat pot de strans ca sa nu las loc de joc a piciorului in bocanc, dar nu prea ma ajuta nici asta …
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂 In jur se aratau peisaje de vis …
🙂
🙂
🙂
Cata incearca o panorama. Dupa ce am pus pozele cap la cap … Imi place ce a iesit! 😉
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
Cata m-a rugat sa selectez foarte atent fotografiile inainte sa le pun pe blog, dar mie mi-au placut asa de mult toate ca nu prea m-a lasat inima sa nu le pun in acest articol …
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
Luci
Elan-urile mele …
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
Vreau sa testez cat de mult se afunda piciorul fara schiuri … ;))
🙂
Cata cu Laurentiu se hotarasc sa se dea la vale de pe un deal … Nu imi dau seama ce au in cap asa ca il urmaresc intrebator pe Cata care incepuse sa urce in sus. Imi face semn sa ma duc inainte … dar imi e lene, asa ca il mai urmaresc un pic, si-mi dau seama: “Adica vrea sa se dea si mie nu-mi zice?!”
Urc dupa el, deja incepuse sa se echipeze … Aveam claparii in rucsac, asa ca ma echipez si eu: scos pieile de foca de pe schiuri, pus claparii in picioare si … Ii dau la vale! ;))
Ceilalti 3 pleaca inainte. Laurentiu se da si el cu placa si ne astepta la baza “traseului” de unde ne face cateva poze. Abia astept sa mi le trimita sa vad ce a iesit! 😉
Nu prea m-am descurcat! ;)) Plecam in sus cu claparii in picioare. Imi era mult mai greu caci sunt rigizi si grei, insa nu ma mai jenau la calcai …
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
Imi place! Imi place cand nu merg intr-un grup prea compact, si am loc in jurul meu sa admir peisajele … ;)), si posibilitatea sa ascult linistea, doar!
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
Singurul moment in care Cata imi cedeaza aparatul foto …
Nu m-am putut abtine sa nu fac o panorama …
Il asteptam pe Laurentiu sa il rugam sa ne fotografieze 😉
🙂
🙂
Cu talpile in sus! ;))
🙂
🙂
🙂
Nu mai aveam mult pana la varf. In drum se stabilim linia de coborare (vezi sageata!). Ceilalti prefera sa abordeze prin alt valcel (cele 3 puncte din interiorul cercului)… ii urmarim cum se descurca: nu prea se descurca! ;))
🙂
🙂
🙂 Incepe sa se simt vantul din ce in ce mai tare! Batea rau in portiunea de varf!
Poza noastra de varf!
Poza lui Laurentiu de varf! ;))
Ii dam la vale … Fiind portiuni de zapada pulver cu portiuni de placi … ma simteam de parca as fi pus schiurile in picioare pentru prima data in viata mea … Nu reuseam sa cobor foarte mult, caci mi se blocau schiurile sub placa de vand si picam cu capul in zapada! Ma simteam ca intr-un film de comedie …
OF! ;))
La’ ca ma fac eu mare!
Catalin imi explica cam care e treaba cu teoria, dar pana la practica… ehei cat mai e! Asa ca ma pun pe coborat in plug (mai ales la viraje) ca la inceput!!! ;))
Baietii se tot opreau sa ma astepte sa ma adun din zapada, iar Cata ma tot incuraja si ma felicita pentru fiecare viraj reusit! Ce dragut! ;))
Apoi panta se mai domoleste si se coboara frumos … Valcelul incepe sa se inguste. La un moment dat aveam de ales in a urca prin stanga pentru a iesi in poteca si a merge pe la vechea cabana SAU a continua coborarea pe valcel: Laurentiu zicea ca iese in drum! Hotaram sa continuam in jos pe valcel. Ceilalti alesesera prima varianta …
Zapada era din ce in ce mai moale. Nu prea se putea schia, si ne tot impotmoleam …
🙂 Prima aventura a Elan-urilor mele!
Pana la urma eu si Cata ne punem pielile de foca pe schiuri … pe drum am intalnit vre-o 3 saritori, unde am preferat sa ne dam schiurile jos si sa sarim pe picioare. Ultima era destul de inalta asa ca am ocolit-o prin dreapta …
Cand am iesit la drum am avut parte de o mare deziluzie: se curatase zapada de pe el, erau bolovani, asa ca a trebuit sa mergem mai departe cu schiurile pe rucsaci …
Uite-asa!
🙂
Ceilalti fusesera mai rapizi ca noi, asa ca au apucat sa ne intampine cu masina la sosea.
O tura muuuult peste asteptarile mele!
Laurentiu mi-a trimis niste poze foarte dragute cu noi (eu si Cata) – Mersic! … NEXT:
Prima tura la vale ….
Batea vantul …
Schi de pe Varful Ciucas
Schi prin valcel …
Excelenta tura si o abordare foarte indrazneata. Noi am injurat placile de vant in Iezer, nu am stiut cum sa le schiem dar am avut panta mai mica si am dat linii fara sa viram ( dar n-a fost schi). L-am intrebat luni pe Catalin cum se schiaza crusta, acu teoria stiu si eu teoria. Dar vorba ta…pana la practica e cale lunga 🙂
Felicitari pentru tura
Superbe panoramele 😀
Faina tura! Incepe sa mi se faca pofta de sportul asta. Cred ca-mi agat rachetele in cui, si-mi cumpar si eu macar niste jumatati de schiuri (din alea Hagan, parca :))
Iar combinatia rachete + placa, e ceva tipic lui Lau 🙂 Io n-as cara atatea "gadget-uri. Pioletul il avea? 🙂
A fost barzoiu` acasa si n-a dat niciun semn 🙂 Macar de-o bere 😀
faina tura!vroiam sa te rog sa imi spui si mie unde pot gasi schiuri de tura usoare(nu fischer) in buc
multuesc anticipat
ioana(ioagoth@yahoo.co.uk)
Minunata tura voastra ! Si fotografiile la fel !Totul e la ..superlativ ! 🙂
hey,,iti citesc blogul de ceva vreme si ma uimeste faptul cum va mobilizati atat de repede sa mergeti la munte…diseara hotaram..maine mergem..
oricum dupa cum povestesti turele..toate sunt foarte reusite 😀
Super idee de tura, nu m-am gandit niciodata la posibilitatea de a cobora pe valcel de pe varf pana pe Valea Berii. Pacat ca n-ati venit si la concurs sambata, ai avea sanse mari la un loc bun, coborarile nu sunt grele de loc, poti sa le dai aproape direct.
@Ioana: sincer, nu stiu! Poate stie cineva care citeste acest blog si iti poate raspunde 🙂
@Bianca: la noi e un stil de viata – monotonia noastra!
@Horatiu: Am auzit ca a fost tare frumos la concurs. Doar ca noi avem destule proiecte si nu prea vreau sa imi consum psihicul in felul acesta …
Mersic frumos pentru urari.
Ioana, noi daca vezi la mormota.ro. Le comanzi si iti vin in Bucuresti:
http://www.mormota.ro/index.php?tart=101&alm=4&produs=787&cont=setskitura
http://www.mormota.ro/index.php?alm=4&tart=99&id=21&catidd=87
Sau aici: http://www.explorersport.ro/scripts/?o=products&id=28
Second daca vrei gasesti in Bucuresti:
http://www.monteo.go.ro/galerie.htm
Vad ca te combina Cata cu schiul ;)) Super faina tura! Singura data cand am ajuns si noi in Ciucas, am incercat exact acelasi urcus din Bratocea, dar sus pe culme era vant tare, nu mai vedeam nimic si ne-am intors.
La inceput ma miram de ce-ati mers in bocanci? Ma si gandeam ca la asa schiuri e si pacat sa te dai in bocanci. Dar apoi am vazut ca la vale ati avut claparii.
Daca intentionezi sa faci si ture de ski, merita sa-ti iei si-o pereche de clapari de tura mai usori si comozi.
Imi plac panoramele din blog, pacat ca se vad asa mici mici, pe cand alte poze (mai putin spectaculoase :P) sunt MARI. Ar fi mai fain daca dand click pe poze s-ar putea vedea detaliile (ca sa putem sa savuram mai bine panoramele). Asta este parerea mea, o sugestie, poate tu ai alta parere.
La cat mai mult si cat mai faine ture pe schiuri!
@Alin: Da, ma combina … si imi place! Cu achizitia echipamentului de munte … nu am terminat inca! Claparii de tura sunt si ei undeva in lista mea luuuunga de "de cumparat!"
@Gianina: Mersic Gianina. Chiar dupa ce am publicat articolul, ma gandeam la asta … sa fac in asa fel incat panoramele sa se vada mai mari dand click …
Nu prea imi dadeam seama cum sa o fac, dar mi-a venit si ideea, asa ca acest feature va fi implementat in urmatoarele articole. 😉
Poate imi fac timp si de ceva tunning si pentru articolul asta, sa vedem!
🙂
@Gianina: Uite, am facut ca panoramele sa se deschida la click. Am considerat ca 1600px latime e suficient! Asa iti place? 🙂
salut silvique! te ador! ai atata pofta de viata si de munte ca…..ma incarc cu energie de cate ori iti citesc jurnalele.
vreau sa povestesti cum intr-un timp atat de scurt – de la prima intalnire cu muntele, cu Nae… – ai ajuns la catzarare.
carari cu lumina si zambete-n suflet!
@renu': Usor, usor, blog-ul va fi completat cu majoritatea turelor din trecut. Se va vedea cum am ajuns si la catarare … 😉
Ia mai terminati mai fratilor cu atatea ture,ca ne faceti sa murim de ciuda!:P (glumesc desigur)
Foarte frumos, tineti-o tot asa!Pozele sunt extraordinare, imi dau senzatia ca sunt acolo si eu.O intrebare(pt. ca voi aveti experienta)se poate face intr-o zi traseul Cabana Capra-Vf. Moldoveanu si retur?
Multumesc!
UN_Q, cred ca se poate daca esti iute de picior si nu ai bagaj. Dar vara !
Super panorame! in ce le procesezi?
daca te intereseaza clapari second de tura da un semn … si o marime 🙂