Perioada: O zi, 12 septembrie 2010
Echipa: Eu si Catalin
Locatia: Alpi, Triangle du Tacul
Traseu: Chèré Couloir (sau Chèré Gully) II 4, D 350m, gheata pana la 80° (mai multe info aici)

Deoarece afirmatia balcanica “Ati fost in vacanta pe banii sponsorilor” a fost deja exprimata de anonimul Nikopolus (vezi comentariile lui Nikopolus de la sfarsitul articolului “Ne-am intors din Alpi”), m-am gandit ca ar fi bine sa fac introducerea in acest nou articol cu o mica precizare pe aceasta tema pentru a mai linistii putin spiritele roase de invidie a unora.

Cine sunt sponsorii nostri?

Sponsorii nostri sunt acele companii/oameni cu care interactionam in viata de zi cu zi: prieteni, magazine pe care le fecventam, sala de escalada unde ne antrenam. Cel mai mare suport pe care il avem din partea acestora este faptul ca EXISTA. Datorita lor noi avem de unde sa ne cumparam cele necesare sau avem unde sa ne antrenam. In spatele logo-urilor listate in bara laterala a site-ului se afla oameni pe care ne-a facut placere sa ii cunoastem, sa vorbim despre o pasiune comuna, sa le aratam pozele si/sau oameni care ne-au oferit consultanta atunci cand am vrut sa facem o investitie: sunt oameni pe care ii respectam. Apoi a existat o alta forma de suport, si anume: echipament montan, echipament tehnic foto, reduceri, imprumut de echipament si multe-multe urari si ganduri bune. Desi valoarea totala a sponsorizarilor se traduce intr-o suma foarte mica raportata la cheltuiala totala a vacantei, noi suntem absolut incantati de suportul primit de la fiecare.

Iulian Cozma este prieten cu Catalin. Este un bun ghid montan, excelent fotograf si mare iubitor de natura. Ca sa va convingeti puteti vizita site-ul lui dand click pe bannerul alaturat.

Vertical Spirit este sala de escalada din Bucuresti, situata pe str. Baicului. Este sala unde ne antrenam noi. Ne place mult deoarece panourile au 15m inaltime si ne putem antrena la anduranta, toate tronsoanele sunt echipate astfel incat sa ne putem da cap de coarda si in plus e foarte curat. Personalul salii e foarte amabil.
Tot acolo este si locul nostru de intalnire cu o parte din prieteni si cunostintele cu care dezbatem problema “Ce facem in Weekend?”

Alpin Expe este un magazin online de echipament montan. Este acel magazin pe care il avem in vedere mai ales atunci cand cautam echipament care nu se gaseste pe piata romaneasca si nu numai.

F64 este magazinul de la care Catalin isi achizitioneaza tot ce tine de echipament tehnic pentru fotografie si film. De fiecare data cand a apelat la ei a fost foarte incantat.

Ne place Sport Virus pentru ca aduce echipament de munte MILLET si alte produse de calitate.

Climbing Shop este un magazin NOU in Bucuresti. Momentan este axat pe escalada (papuci, expresuri, sisteme de filat, corzi, etc) insa are si haine dragute de oras. Ce mi se pare inedit la acest magazin este faptul ca vis-a-vis se afla o terasa foarte draguta (Fabrica): dupa cumparaturi ma pot opri la terasa sa beau un suc. ;)

Sponser se ocupa de produse energizante. Prima data cand am auzit de compania aceasta a fost la Maratonul Pietrei Craiului (atentie ca urmeaza editia 2010 – click aici), in urma cu doi ani (vezi aici). Apoi am tot testat produsele lor, si mi-au placut foarte mult (vezi aici).

Si acum sa ne intoarcem la ale noastre …

Povestea

Sambata seara (11 septembrie) trecem pe la Maison de la Montagne sa verificam pentru ultima data vremea. Speram ca s-a schimbat ceva si da, s-a schimbat iar: a crescut probabilitatea de furtuna pentru duminica noapte si luni dimineata (prognoza e destul de instabila, la fel si vremea!). Debusolati ne asezam pe sezlongurile din fata oficiului de informatii din Chamonix sa admiram apusul si sa ne gandim “Ce facem?”.

Inca din Romania am urmarit cu atentie prognoza meteo, mai ales pentru zona Grandes Jorasses pe care planificam sa il cataram (vezi aici). In urma cu 2 saptamani a nins mult dar apoi a fost cald. Speram ca zapada sa se fi topit. Apoi miercuri si joi inainte de plecare, ninge iar. Temperaturile raman joase. Stiu ca zapada de pe perete nu a avut conditi de topire, si deja incepusem sa ma obisnuiesc cu ideea ca “incercam sa cataram traseul nostru in conditi de gheata si zapada”.

Acum, pe sezlonguri, admirand superbele culori ale muntilor in lumina apusului e timpul sa fim realisti: De data asta nu se poate! Mergem si incercam sa intram in Grandes Jorasses stiind clar ca e posibil ca din cauza furtunii sa nu ajungem nici macar la baza lui si pierdem timp pretios, sau ne schimbam planul?

Catalin remarca o poza cu un culoar de gheata in care catarau 4 echipe rasfoind cartea “Snow, ice and mixed”. Hei, asta nu e “acel” culoar?

In urma cu doi ani, cand am urcat pe Mont Blanc pe ruta 3M si ne-am retras pe aceeasi ruta (vezi aici), ne-am oprit la baza lui Mont Blanc du Tacul si am urmarit cu atentie pret de jumatate de ora o echipa care catara in acest culoar. Ne gandeam ca “Aceia sunt alpinisti meseriasi. Cand vom creste mari, vom catara si noi acolo! Uite ce misto fixeaza pioletu! Uite, a asigurat la un cui de gheata! Uite, a regrupat la stanca! Pare totul foarte vertical. Ce frumos trebuie sa fie!”

Avem de data asta la noi fiecare cate 2 pioleti tehnici, coltari seriosi (de otel), 4 friend-uri, nuci, 3 cuie de gheata si o semicoarda de 50m. Ni se pare ca am avea nevoie de mai multe cuie de gheata dar … “Hai ca ne descurcam noi!”

Suntem plini de entuziasm deoarece in sfarsit avem un plan pentru urmatoare zi, si in sfarsit ne-am hotarat sa cataram primul nostru traseu de gheata…si de cand imi doresc asta! :) De emotie aprope ca nu pot sa dorm noaptea …

Chèré Couloir II 4, D+ 350m, gheata pana la 80° este culoarul clasic din Triangle du Tacul, fata nordica a lui Mont Blanc du Tacul. Linia G din fotografia de mai jos (photo by Antonio Giani).

Chere culoar din Triangle du Tacul

Duminica dimineata ajungem la Aiguille du Midi cu prima telecabina…

Chere culoar din Triangle du Tacul

Ce de lume …

Chere culoar din Triangle du Tacul

E zapada multa, pulvar. Doar ca sus la Aig du Midi e gheata si acest schior are dificultati. :)

Chere culoar din Triangle du Tacul

La traseu ajungem traversand Col du Midi, practic, pe poteca pentru 3M pana la baza lui Triangle du Tacul …

Chere culoar din Triangle du Tacul

Prima lungime este usoara. Mergem concomitant si regrupam la stanca la spituri si cordelina existente. O alta echipa e cu jumatate de lungime in fata noastra: Manu din Argentina si prietena lui, Pas. Inevitabil ne dau bucati de gheata si zapada in cap.

Plec cap a doua lungime de coarda. Din cand in cand ma opresc si ma lipesc de gheata sperand ca cei de deasupra se se mai linisteasca … apoi ii ajung din urma asigurand la cordelina existenta sau la asigurari mobile. Ajung langa Pas in regrupare. Gheata e absolut superba si culoarul din ce in ce mai abrupt. Cata e nerabdator si pleaca inainte ca eu sa pot regrupa. Reusesc sa il iau la filat fix cand ajunge la partea mai inclinata …

Urmeaza 2 lungimi si jumatate mai inclinate cu un pasaj scurt de 80° … apoi panta se mai domoleste, ~60°. Desi abrupt, mi se pare mult mai usor decat imi imaginam. Imi place mult! Si in acelasi timp ma bucur ca in sfasit am reusit sa invingem teama pentru traseele de gheata. Capatam repede incredere in coltari si pioleti.

Chere culoar din Triangle du Tacul

Culoarul are 5-6 lungimi de coarda. Apoi sunt 3 variante: (1) se poate continua in sus pe teren usor mixt pana in varful lui Mont Blanc du Tacul, (2) se poate rapela de-a lungul culoarului, sau, asa cum am facut noi (3) se poate catara usor dreapta inca jumatate de lungime pe gheata si mixt si apoi se rapeleaza in dreapta (NV) si se traverseaza pana la ruta 3M.

Manu si Pas ne-au asteptat sa rapelam impreuna pe semicorzile lor: noi am avut la noi o semicoarda de 50m, si ei au avut 2 semicorzi de 60m…. Multumim frumos!

La scurt timp dupa ce am rapelat si am intrat in ruta 3M au inceput sa apara tot mai multi nori. Ba se punea ceata, ba se ridica…

Fotografie cu echipa (eu si Cata) si Triangle du Tacul in spate.

Chere culoar din Triangle du Tacul

Imediat dupa ce am facut fotografia asta s-a pus ceata deasa si a inceput sa ninga usor: “Gata, vine furtuna!”. Am reusit sa prindem ultima telecabina spre Chamonix. Acolo jos, desi ploua mocaneste, era destul de placut asa ca ne-am plimbat direct pana in centrul Chamonix-ului pentru un sandwich si o bere … Sa sarbatorim. :)

A fost frumos, inedit!

Si acum un filmulet realizat de Catalin care va spune mult mai multe decat am reusit sa va spun eu in cuvinte: