Perioada: 22-23 August 2010
Participanti: eu, Cata, Corina si Catalin Serban
Locatia: Masivul Buila-Vanturarita, Cheile Cheii
Trasee: Pasarea Phoenix, Surplombele Livezii cu Mesteceni si prima lungime din Hornul Inghetat
De mult timp ma gadesc la Buila-Vanturarita … Fusesem la cabana Cheia in urma cu cativa ani (aprilie 2007). Pe vremea aceea nu stiam ce e aceea catarare si nici macar nu stiam ca in Romania se practica catararea sau alpinismul … nu fusesem niciodata, macar, pe un traseu nemarcat. Atunci, in acea iesire m-am ratacit pentru prima data pe munte si am avut parte de prima aventura mai extrema in tentativa de a parcurge creasta Buila-Vanturarita impreuna cu un baiat.
Tin minte ca dupa 7 ore de balaurit pe forestiere infundate, padure deasa, rauri si zapada am ajuns epuizata la Cabana Cheia. Acolo John, cabanierul, gatea sarmale. Ne-a servit si pe noi cu sarmale si cu ceai din partea casei si ne-a povestit vrute si nevrute. Printre altele ne-a aratat si niste schite. Nu am inteles ce reprezentau, banuiam ca sunt trasee marcate … Nu am scos un cuvant toata seara dar m-am holbat pe pereti si printre schite si poze: cateva poze cu cataratori. Eram fascinata! Nu aveam vizibilitate foarte clara, dar nu am zis nimic. Toata seara am privit la acele poze incercand sa inteleg …
Luni intregi au trecut, apoi ani … M-am apucat de catarare, si acele forme neclare continuau sa imi rascoleasca memoria: Vroiam sa ajung sa catar in Buila-Vanturarita, da!
Cu un weekend in urma eram la Costila (vezi aici). Leneveam dupa masa de dimineata (Duminica) cand lansez intrebarea “Si … ce facem in wee?!”. Intrebarea asta genereaza veselie si rasete in refugiu. Si eu rad, dar continui: “Ar fi fain in Bicaz! (o alta fascinatie de-a mea) Dar … e cam cald, nu?!”
“- Ce ziceti de Buila?” – ma ajuta Corina.
“- Wow, super, chiar, Buila … ” – deja incep sa visez…
Documentatie despre acesta zona gasiti aici: http://www.roclimbing.net sau in cartea “Alpinism si escalada sportiva in Banat si Oltenia” scrisa de Dan Anghel, Cornel Zarescu, Adrian Glavan si Costin Morariu.
Saptamana a trecut repede. Plecam din Bucuresti Vineri seara. Ajungem la Cabana pe la miezul noaptii. Dimineata ne trezim devreme, dornici sa facem treaba.
Traseul Pasarea Phoenix 6A, 6+, A1, (8-)
Schita traseului preluata dintr-un set de schite (un cadou a lui Cata prin amabilitatea lui Liviu Enache)
2 echipe ce se pregatesc sa intre in Pasarea Phoenix (Silvia-Cata si Corina-Cata Serban)…
Peretele Claia Stramba in lumina de inceput de zi … si Livada cu Mesteceni in dreapta. 🙂
La baza traseului. Atat Pasarea Phoenix cat si Paianjenul Galben pleaca din acelasi loc. Intrarea in trasee este marcata cu vopsea rosie.
Prima lungime plec cap. Corina ma fileaza pe aceasta lungime pentru ca Cata sa poate filma si fotografia 🙂 Incerc sa catar cat mai mult la liber, dar dau de un pas mai dificil … si oamenii de jos isi cam pierd rabdarea. Corina si Cata Serban se hotarasc sa intre in alt traseu si lasa Phoenix-ul pe a doua zi.
Peisaj din regrupare …
Cata …
Ne dam cap schimbat. 🙂
🙂
Ii fac si eu lui o poza.
Lungimea 3. Urmeaza o surplomba … cred ca aici e gradul 8-. Trec la artificial … si in urmatoarele lungimi, alte pasaje de artificial. Ufff…ne oboseste!
🙂
Am legat doua lungimi de coarda (3 cu 4) si am ajuns pe o brana de la care se poate traversa dreapta la Livada cu Mesteceni. E randul lui Cata. Desi de jos nu mi se pare greu, ma conving eu cand imi vine randul…
Destul de mult artificial … oricat m-as stradui sa fac la liber. Nu, nu sunt in cea mai buna forma, recunosc. Dar si traseul e greu! In traseu sunt spituri in fiecare regrupare, iar pe lungimi alterneaza spiturile cu pitoanele vechi. Deci nu sunt probleme de siguranta, clar! Pentru cei care catara la vedere 7+, acesta ar putea fi un traseu absolut superb de catarare, cu stanca compacta si pasi frumosi .. pe bune, merita! 😉
🙂
E greu, dar eu ma incapatanez sa fac cat mai mult la liber … fie ca ne va prinde noaptea in traseu.
Sunt obosita … Uffff, iar e randul meu. Amandoi suntem obositi! Dar, fiecare cu treaba (lungimea) lui. Asta e! Dar dupa ce plec, nu mai am timp sa ma gandesc ca “nu mai am chef”. Iar dupa ce ajung in regrupare, sunt fericita ca am reusit sa mai parcurg o lungime cap de coarda. 🙂
O fisura surplombanta, uda …
🙂
Vine si Catalin …
Catalin cap de coarda …
Urmeaza o traversare apoi descatarare dreapta care imi creeaza emotii deoarece Catalin nu imi lasa asigurari acolo unde trebuie … pffff.
Apoi imi revine mie lungimea de traversare stanga. Am grija sa las cat mai multe asigurari astfel incat coechipierul meu sa nu aibe aceleasi emotii pe care le-am avut eu in prima traversare …
Hiu, ce spectaculos e pe aici ! Corina i-a zis acestui loc traversarea cu “picior de lemn”.
Numarul asigurarilor se rareste, dar si gradul scade. Catalin …
Speram ca aceasta sa fie ultima lungime si apoi sa iesim “la copacei”.
Din locul in care ajungem Catalin imi sugereaza ca urmatoarea lungime (ultima de alfel) merge pe o fisura stanga … Doar ca eu vad in dreapta, de-a lungul unui horn, cateva spituri ce imi indica faptul ca pe acolo e “drumul”…
Eu in horn: am catarat la ramonaj. Totusi, deca ne uitam in schita de la inceputul articolului, cred ca exista si o varianta de iesit prin stanga.
Am iesit in creasta! Am terminat pe lumina! Uraaa!
Echipa! Ciugulim cate ceva din rucsaci si simitim ca trebuie sa ne grabim. Timpul trece foarte repede, deja incepea sa se lase intunericul …nici eu nici Cata nu mai coborasem pana acum pe retragerea din Claia Stramba.
Pe retragere ne-a prins noaptea. Catalin a mers inainte cautand poteca … Am ajuns la cantonul Cheia fara alte aventuri. In drumul nostru spre cabana ne-am intalnit si cu alte echipe care ieseau din trasee la aceea ora: Dana-Baza si Catalin Serban-Corina. Catalin Serban si Corina, intrucat s-au plictisit de dimineata asteptandu-ne pe noi sa finalizam prima lungime din Pasarea Pheonix au preferat sa faca alte 2 trasee mai scurte din peretele Livezii cu Mesteceni: “Surplombele Livezi cu Mesteceni” si “23 a Opta”.
In campingul de la Cabana Cheia ne-am strans o mica gasca (Eu, Cata, Dana, Baza, Corina, Catalin Serban plus alti trei prieteni de-ai Danei), am stat la povesti, seminte si vin rosu, ca sa ne fie somnul mai dulce.
A doua zi am dormit pana tarziu: ora 9:00. :)) Catalin Serban si Corina au “fugit” in Pasarea Pheonix de dimineata. Usurel ne punem la masa, ne strangem cortul si ajungem la perete pe la 12:00, adica la ora pranzului.
Traseul Surplombele Livezii cu Mesteceni 5B, 6lc, 6+
Schita traseului preluata dintr-un set de schite (prin amabilitatea lui Liviu Enache)
Traseul “Surplombele Livezii cu Mesteceni” este un traseu situat in Peretele Livezii cu Mesteceni, usurel (gradul 6/6+ sustinut) si foarte frumos deoarece are pe intreaga lungime, stanca compacta – numai buna de catarat. Este caracterizat de o succesiune de surplombe foarte faine. Eu am catarat acest traseu la liber. 🙂 In comparatie cu Pasarea Phoenix, ni s-a parut supra-cotat ca si pasi de dificultate dati in schita.
Trebuie sa adaug faptul ca acest traseu a fost reamenajat de curand de Cristi Iacob cu spituri.
Plec cap pe prima lungime. 🙂
Un diedru dragut …
Vremea e superba.
Dana si Baza impreuna cu prietenii lor (cei 3 incepatori) fac Creasta Fotoreporterului. Un traseu usor de creasta, dar, din cate am inteles de la ei, destul de sportiv amenajat, pentru un incepator. A fost necesara utilizarea asigurarilor mobile …
Catalin pe lungimea 4
Am iesit in Livada cu Mesteceni
Catalin cu Peretele Claia Stramba in plan secundar.
Livada cu Mesteceni
Pentru a pleca spre Bucuresti trebuia sa ii asteptam pe Catalin si Corina sa iasa din Tr. Pasarea Phoenix. Ne gandeam sa intram intr-un alt traseu mai scurt, dar cum am ratat sistemul de rapeluri amenajat in Surplombele Livezii cu Mesteceni si ne-am retras pe poteca lunga, am hotarat sa facem ceva si mai scurt.
Traseul Hornul Inghetat 3A, 6-, 3lc
Schita traseului preluata dintr-un set de schite (prin amabilitatea lui Liviu Enache)
Astfel, ne-am oprit la Sectorul Santinelei si am plecat pe traseul Hornul Inghetat, un traseu in care am avut emotie din cazuza asigurarilor cu spituri mai rare. Emotiile mele au fost neintemeiate, intrucat o aventuala cadera ar fi fost lipsita de orice accidentare – Dar noa, imi e frica de cadere, ce sa ii fac?!
Nu aveam schita la noi si nu stiam cum merge linia traseului pe a doua lungime. Cum ma chinuiam eu sa continui direct in sus dupa primul topou cu lant (ideea era sa leg 2 lc) au aparut si Corina si Catalin. Linia aleasa de mine era destul de grea, intrucat incercam sa merg direct in sus. Am facut pana la urma dreapta pe o mica brana si am regrupat la copacel. A venit si Catalin secund, apoi am rapelat pana in poteca.
Apoi am alergat la camping sa ii prindem pe Corina si pe Cata Serban, am mancat repede, si am plecat spre Bucuresti.
A fost o iesire de weekend foarte inedita, desi drumul din Bucuresti este cam lung si obositor. Sunt si 25 km de forestier. Initial nu stiam daca putem ajunge cu masina pana la canton, dar s-a putut.
Filmuletul pregatit de Cata:
Fain filmuletul, trebuie spus ca peretele pare chiar compact si cu stanca sanatoasa, trebuie sa ajung si eu pe acolo la un moment dat, dar vorba ta probabil nu strica ceva antrenament inainte pentru a te bucura cum trebuie de traseu.
/Radu.
Faina si iesirea asta!
Sper sa apuci sa te antrenezi pana pleci ca sa iti fie mai usor 🙂
Bafta!
Fain filmul si e tare frumos cum se vede din traseu.
Uais da ce fain e acolo! Inca n-am ajuns…
Foarte frumos traseul Surplombele livezii. Numai ca acest traseu a fost “amenajat” adica transformat dintr-un traseu de aventura in unul de escalada pe mai multe lungimi de coarda stricandu-i tot farmecul. Si astfel de “amenajari” sunt si in alte locuri, Cheile Crovului…
Mai bine baietii astia si-ar baga un spit in cap!
Succes!
Faina descriere si super trasee!!!.. mai ajungeti pe-acolo curand?… poate in August? 🙂
Nu stim cand o sa mai ajungem pe acolo. Nu ne-am planificat inca weekendurile pentru aceasta vara…. :))
Servus, mersi de raspuns… poti sa-mi dai si mie schitele te rog(daca ai o calitate mai buna, banuiesc ca sunt scanate), am sa te gasesc pe facebook, avem prieteni comuni 😛 … poate face schimb am Topoul pentru Cheiile Cheii, foarte greu de gasit de cand roclimb.net este down 🙂
Sa imi spui exact de ce ai nevoie, peste 3 sapt. Ca o sa fiu plecata perioada asta, cu acces limitat la net. 🙂
Io merg in August acolo cu ganduri mari(Phoenix, Paianjenul, Tavanul lui Bebe etc), daca cineva este interesat nu am partener dar am echipament(came, nuci, bucle, coarda etc)… as vrea sa scot Phoenixul la liber(l-am catzarat acum tz ani)…. emailul meu este mihaie@IPWanExpert.net… scuze Silvia, sunt disperat sa gasesc pe cineva cu care sa catzar in rom; daca nu-tzi place mesajul meu te rog sa-l stergi 🙂
Nu ar fi mai bine daca ai posta pe grupul Costila, sau ceva asemenator?
Lumea se uita la mine pe blog, de obicei la homepage…. 😉
Oricum, succes!
Te rog transmite-i acelui care s-a semnat Alex ca exista un traseu in peretele Claii Strambe care se cheama Misi Szalma si care nu a fost repetat de la premiera tocmai pt ca nu are asigurai fixe. Si un lucru asemanator s-ar fi intamplat si cu Phoenixul daca ar fi ramas in starea de dinainte de reamnajare (am vorbit cu cei care s-au ocupat de reamenajare si mi-au povestit cate tone de bolovani au dat jos, unele cu pitoane cu tot).
Deci exista trasee si pt cei care vor aventura la maxim, dar nu stiu cum se face ca astia tot pe cele umblate se dau, ca de, sunt curatate, sigure, etc si apoi ii injura pe aia care le-au adus in starea aia.