2010.07.04 – Peuterey Integrala – Episod III

Continuare …

Ziua 4 (Miercuri 7 Iulie) – Aiguille Blache de Peuterey (4112m), Grand Pilier D’Angle

Traversarea lui Grand pilier D’Angle

Ne aflam pe creasta superioara a lui Grand Pilier D’Angle …

Peuterey Integral

Linia traseului in cartea “Snow, Ice and Mixed”….

Peuterey Integral

Zapada era moale si inaintam greu. Eram incredibil de obositi si luptam pentru fiecare pas. Catalin era in fata, batea urme: se oprea la fiecare 5-10 pasi si isi sprijinea capul de zapada. Era rupt! Sa fi fost si altitudinea de vina ?! Mie imi era un pic mai usor in spatele lui, calcand in urmele deja facute … Dar nu ma simteam in stare sa ies in fata.

In lumina apusului …

Peuterey Integral

Eram amandoi la capatul puterilor. Ori de cate ori ne uitam in sus catre Mont Blanc de Courmayeur ni se taia rasuflarea: “Dumnezeule, cat de mult mai avem!”. In alte conditii 400m diferenta de nivel ni s-ar fi parut o nimica toata, insa, raportat la starea noastra fizica si la viteza de inaintare in zapada moale, apoasa si lipsita de consistenta …

Peuterey Integral

Amintire: Eram copil. Usa de la intrare in casa avea o iala cu inchidere automata (prin apasarea unui buton) dinspre exterior, si eu aveam un reflex incredibil in a apasa acel buton ori de cate ori ieseam pe usa. Fiind acasa doar cu sora mea, ni se intampla adesea sa iesim pe casa scarii in joaca si sa incuiem usa. Ramaneam asfel desculte si pe jumatate dezbracate incuiate pe dinafara. In disperarea mea de copil incepeam sa ma rog si in mod regulat ridicam presul de la usa. Speram ca Doamne-Doamne sa isi faca mila de noi, si sa ne teleporteze cheia sub pres.

Revenind la povestea Peuterey … Vedeam care este realitatea. Si cu toate acestea, disperarea ma adusese in situatia in care sa ma rog la Doamne-Doamne sa “fie zapada buna 5m mai in fata!”.

La un moment dat auzim un sunet. Mai sunt 2 alpinisti in urma noastra … nu stim ce fac, ce vor sa faca, dar pe Catalin il inveseleste prezenta lor. Nu mai vazusem oameni de 3 zile. Apoi intalnim urme, si ne facem sperante ca sunt urmele lor, prospete … Cu toate acestea nu intelegem de ce aceste urme se tot pierdeau pe portiuni mari de traseu, apoi reapareau …erau prea distruse ca sa ne ajute sa intaintam. Ulterior am aflat ca erau urme facute de alta echipa cu 3 zile in urma …

Ne gadeam ca ei sunt mai odihniti si mai “buni alpinisti” si o sa ne ajunga din urma si o sa putem merge pe urmele lor … Dar nu a fost sa fie asa. S-au oprit sa faca bivuac.

Urmeaza sa ocolim o zona stancoasa, prin stanga pe o panta de zapada pe la baza unor stanci. Eu raman pe “uscat” asigurand coarda dupa un colt de stanca iar Catalin se zbate in zapada pana la brau. E pus in situatia de a sapa transee … Dupa ce reusim sa iesim din treverseu urmeaza o panta mare de zapada, care ne scoate iar in creasta. Catalin se zbate disperat sa inainteze cativa centimetrii: zapada se rupea sub el, nu avea nici un pic de consistenta. “Ne intoarcem si gasim alta cale pe stanci!” – propune.

Oh, nu puteam accepta sa ne intoarcem prin santul prin care am trecut cu greu … “Lasa ca bat eu urme!” – cu toata ambitia, si cu toata taria psihica de care eram in stare in acel moment trec in fata. Ma zbat, lupt cu zapada, incerc in sus, incerc in stanga, incerc in dreapta … simt cum se scurge si ultima energie ramasa. Nu, nu sunt cuvinte sa pot reda sentimentele de dezamagire si deznadejdie pe care le traiam vazand ca dupa munca titanica reusisem sa inaintez doar cativa zeci de centimetrii!!! Ochii imi erau umezi. Ma opresc, ma uit in jur, vreau sa renunt, ma uit la Cata: “Hai sa facem bivuac aici!” – el renuntase deja la ideea de ajunge in aceea seara sus … 🙁

Ma intorc cu fata spre panta care trebuia parcursa, hotarata sa lupt din nou pentru fiecare centimetru … Cu o forta venita de nicaieri ma zbat continuu cu pauze scurte, cat mai scurte … si iesim in creasta: “E randul tau! Facem cu schimbul!” – ii zic lui Cata. Timpul se scurge … intunericul se lasa.

Incepe urcarea pe Mont Blanc de Courmayeur

Inaintam greu … facem pauze dese si lungi. Ma uit in jur, e frumos. Am timp sa ma gandesc …

Fix inainte de a pleca spre Alpi Catalin imi trimise si mie un Email. Era vorba acolo despre o echipa de 3 alpinisti care plecasera sa faca Integrala Peuterey (uite link aici si aici si aici): “Au plecat la 3.00 de la bivuacul Craveri dar din cauza ploii si zapezii au ajuns pe vf. Aiguille Blanche in 6 ore in loc de 3 media normala. In vf. Grand Pilier d’Angle au pierdut timp cautand valcelul cel bun de urcare. Au luat-o pe stanca usoara, dar tencuita cu zapada. Cu toate acestea, in mare, au ramas in timpul ce si-l propusesera. La 21.30 erau in vf. Mont Blanc (172). Acolo, insa, i-a luat vantul in primire, au inceput coborarea spre Vallot dar Adrien a murit de epuizare, ceilalti au coborat la Goüter si a doua zi i-a scos helicopterul.” Observatie: Adrien este cel care a mers cap pe toate lungimile dificile/tehnice ale traseului!!

Cand am citit la birou acest email ma gandeam ca “E imposibil sa mori din cauza epuizarii! I M P O S I B I L !” Motivul mortii lui Adrien depasea puterea mea de intelegere.

ACUM … aici, luptand epuizati pentru fiecare pas lucrurile au capatat sens. Ma gandeam la mine si ma gandeam la Cata, si imi doream sa fim puternici. In mintea mea, “mica noastra aventura” devenise o chestiune de supravietuire. Venise noaptea, eram mai sus, era mai frig: “Oare o sa inghetam!”. Citisem prea multe carti despre prea multe intamplari tragice: “De ce a trebuit sa imi arate Cata povestea asta fix inainte de plecare?!”

Usurel, usurel, ajungem intr-o zona cu stanci. Stiam din experienta de pana atunci, ca in apropierea stancilor e gheata. Cata a reusit sa se propie de ele si sa regrupeze. L-am ajuns din urma … “Ii dam in sus!” – zic si plec cap catarand printre stanci si gheata. Cand ajung la ultima stanca, urmand iar zapada cu gheata regrupez. Vine si Cata, greooooi …

Era noapte si nu se mai vedea nimic. “Tre sa mergem in sus si sa urmarim creasta asta de zapada!” – zic.

“Eu propun sa ne oprim aici si sa facem bivuac uite … pe stancile alea!” – zice Cata si imi arata un loc care mie mi se parea imposibil pentru bivuac. Cum incapem noi acolo?, cum stam? e zapada ! pfua, Hai sa mergem mai departe! – ma opun. La un moment dat, crezand ca am picat de-acord eu ma pregatesc sa plec in sus, Cata se pregateste de bivuac. :))

“Ce faci?!” – ma intreaba. “Plec in sus, nu asa?!” – zic. “Credeam ca facem bivuac!” – zice. “Credeam ca mergem in sus … da, bbbbbine, facem bivuac …” – eram obosita. Vroiam sa se termine mai repede. Vroiam sa ajung sus. Ne miscam in reluare. Adevarul e ca nu am fi ajuns sus nici pana dimineata. Iar dimineata am fi fost asa de obositit ca … . Cat de frig o sa fie? E frig… daca nu ne miscam. Nu, nu mai pot gandi, nu mai pot lua decizii, nu am putere pentru mine, si nu am putere sa il conving pe Catalin …

Sunt asezata pe pietroiul pe care regrupasem si, ca teleghidata, fac doar ce imi zice Catalin: “Amenajeaza regruparea! Dezleaga-te din coarda! Pune un cabestan in caraba aia! Da coarda! ….”.

Accept ideea bivuacului, intr-un final, si ma apuc de treaba. In cel mai scurt timp imi pun izoprenul, trag sacul de dormit pana la brau, ancorez tot echipamentul … si, Wow, chiar imi e cald si bine in sac! Nu e asa de frig desi sireturile de la bocanci sunt inghetate …

Cata nu face nimic! Pazeste primusul si oala. Le pusese pe un bolovan care se cam misca. Cu greu colecteaza zapada, care era cam inghetata (eram printre stanci, nu?! :)) ) si face jumatate de litru ce ceai fierbinte: Dumnezeiesc! Nu mai bausem nimic de dimineata, de sub Aiguille Blache de Peuterey. Ma uit la ceas, era deja trecut de 00:00 noaptea.

Si-a aranjat si el bivuacul, sub mine. E imposibil sa va povestesc cum, unde sau in ce pozitie am stat in acel bivuac. Am stat asigurata in zelb atarnand sa nu alunec la vale pe panta de ~30 grade inclinatie. Aveam partea superioara a corpului pe rucsac (rucsacul pe zapada) care era asigurat de coarda. Cealalta jumatate a corpului era pe izopren, si picioarele sprijinite pe acele stanci miscatoare. Catalin era fix sub mine, si ori de cate ori ma miscam tipa sa ma linistesc ca ii dau bolovanii in cap. Coarda pe care o folosise Cata sa se asigure trecea fix peste genunchiul meu, si imi tinea rece, asa ca toata noaptea m-am chinuit sa imi protejez genunchiul punandu-mi casca in dreptul lui. A fost o motaiala luuunga pana dimineata.

Ziua 5 (Joi 8 Iulie) – Mont Blanc de Courmayeur(4748m), Mont Blanc (4810 m), Aiguile du Midi (3842m)

Urcarea pe Mont Blanc de Courmayeur(4748m)

Dimineata eram alti oameni! Peisajele erau de vis, noi eram odihniti (adica un pic mai bine! :)) ), vorbeam, zambeam, radeam …

Bivuacul 3 de dimineata.

Peuterey Integral

Fotografie din bivuac: cei doi alpinisti facusera bivuac mai jos si acum ne calcau cu repeziciune pe urme …. Pe creasta pe care ne chinuisem noi noaptea pe zapada proasta ei acum zburau, intrucat era inghetata! Ii urmaream zambind cum se apropie. Stiam ca AZI urma sa terminam, ca era ziua in care “Chiar nu mai are ce sa se intample!”.

Peuterey Integral

Cei doi alpinisti ajung la noi si regrupeaza in acelasi loc in care aveam si noi regruparea pentru bivuac: un anou dupa o stanca si un friend bine amplasat, coarda in 2 cabestane ce coboara pana in locul unde am dormit.

Peuterey Integral

Aici am dormit noi!! Bocancii ne inghetasera asa ca ca ne-am chinuit putin pana ne-am incaltat … A fost o noapte friguroasa !

Peuterey Integral

Rasaritul e superb. Suntem inca obositi insa traim un vis! E asa de frumos!

Peuterey Integral

Mergem pe urmele celor doi alpinisti…care am aflat ca erau francezi.

Peuterey Integral

🙂

Peuterey Integral

🙂

Peuterey Integral

🙂

Peuterey Integral

Urmeaza sa trecem iar printr-o zona cu stanci. Echipa din fata noastra declanseaza pietre sau bucati mari de gheata, asa ca trebuie sa fim atenti si sa ne ferim. Mergem cap schimbat si asiguram succesiv de la un colt de stanca la altul. Cand se termina coarda (lasasem intre noi cam 20m) mergem concomitent …

Peuterey Integral

Da, aceasta este Creasta Peuterey in toata splendoarea ei, pe care am venit noi … de acolo, de jos … Suntem fericiti! Mai avem putin, si totusi asa de mult! Dar suntem fericiti! Continuam pe zapada buna care inghetase peste noapte.

Peuterey Integral

Desi cand am iesit din sacul de dormit as fi zis ca mi-au crescut aripi si ca sunt plina de energie … inaintam cu pasi mici … incetut. Cata era in fata mea si ma incuraja si zambea … Fix inainte se iasa pe Mont Blanc de Courmayeur bateria aparatului meu foto moare facand poza aceasta:

Peuterey Integral

Ma ambitionam, si vroiam sa dau un sprint pana sus, dar nu puteam! Cu mintea alergand in sus, si cu corpul trarandu-se pe urmele lui Cata, am iesit sus pe Mont Blanc de Courmayeur. Primele 2 secunde m-am purtat de parca nu s-a intamplat nimic, i-am aratat lui Cata varful lui Mont Blanc prin de turisti apoi mi s-a taiat respiratia, si nu am mai reusit sa-mi opresc lacrimile. M-am asezat in fund, apoi pe spate, incercand sa imi gasesc o pozitie cat mai confortabila ….

Traiam un sentiment de fericire pe care cred ca nu il mai traisem niciodata in viata mea … Acolo sus sunt oameni, suntem salvati, s-a terminat … ba nu s-a terminat. Dar ce conteaza?! Ce conta ce avea sa urmeze? Era doar sfarsitul unei experiente despre care nu voi putea spune niciodata totul.

Peuterey Integral

Traversarea de pe Mont Blanc de Courmayeur pe Mont Blanc

Un cort amplasat intre MB de Courmayeur si MB. Cat de frumos era totul…..

Peuterey Integral

Nu ne grabeam, mergeam usor, savurand clipa, linistea … superbele peisaje in lumina soarelui de dimineata ….

Pe varful Mont Blanc se aflau multi turisti. Poate ca mult mai putini decat ar fi fost intr-o zi normala de sezon, insa … multi. Cum ne apropiam noi asa de varf, un turist inainteaza cativa pasi spre noi. Ne vazuse de mai departe, si ne urmarise, si … vroia sa ne stie povestea.

Pana sa ajung si eu, discutia dintre ei deja ajunsese la partea “4 zile!”. Catalin ii spusese ca am facut Peuterey Integrala si ne-a luat 4 zile … Tipul se uita cu uimire la mine. Era asa de impresionat … ne felicita continuu si ne masura din cap pana in picioare … Ulterior Cata mi-a zis ca acel turist i-a luat rucsacul din spate si s-a minunat de cat de usor era … ;))

Cu ocazia asta il rugam sa ne faca pozele de varf. 🙂

Peuterey Integral

Acum am devenit doi turisti in multime …

Peuterey Integral

Coborarea pe 3M la Aiguille du Midi

Desi initial m-am bucurat cand am vazut multa lume, ulterior, trecand asa printre diferiti turisti am simtit ca povestea noastra sa pierde. Nu mai eram speciali – singurii oameni catarand pe o creasta spectaculoasa – ci devenisem niste simpli turisti care au vazut rasaritul de pe Mont Blanc si acum urmeaza cursul firesc al lucrurilor coborand catre Aiguille du Midi …

Peuterey Integral

🙂

Peuterey Integral

Eram multa zapada, moale si uda. Era usor sa coboram, insa pentru traversarea celor 3 munti (traseul de coborare se numeste “3 Monts Traverse”) trebuia sa si urcam. Am facut multe pauze, si pe urcari ne-am tarat … Ori de cate ori simteam ca se apropie cineva din spate ne retrageam lateral: “Va rog, treceti!”

Peuterey Integral

Pe zona de corzi fixe am prins imbulzeala mare, caci corzile fixe erau ingropate in zapada si lumea statea la coada atat pe urcare cat si pe coborare pe un singur fir … Eh, am trecut si de asta!

Niste turisti ce savurau privelistea ….

Peuterey Integral

Cat de mult mai avem pana la Aig de Midi!!!

Peuterey Integral

… si ce sete ne era!

Peuterey Integral

Ne taram picioarele, ne lasam sa alunecam prin zapada floescaita … Am senzatia ca, desi inaintez, nu ma apropii deloc de final. Incredibil de greu ajungem in tabara de corturi de la Midi …

Peuterey Integral

🙂

Peuterey Integral

Pe ultima urcare …

Peuterey Integral

Ne-a luat cam 8 ore de pe Mont Blanc pana la Midi! A fost o tortura! Si cu toate acestea ….

A fost cea mai frumoasa experienta din viata mea!

Daca m-ar intreba cineva ce as schimba in situatia in care as putea da timpul inapoi i-as raspunde “Nimic! Totul a fost perfect!”…

Multumesc tuturor celor care s-au gandit la noi si ne-au tinut pumnii, si multumesc lui Catalin ca a fost un partener de coarda exceptional.

LINK-uri referitoare la acest subiect:

– Prezentarea proiectului AICI
– Peuterey in viziunea lui Catalin AICI
– Peuterey Integrala – Episod I AICI
– Peuterey Integrala – Episod II AICI
– Peuterey Integrala – Episod III AICI
– Peuterey Integrala – Film AICI

.

    • Anonymous
    • Jul 26th. 2010 8:11am

    f frumos si emotionant; iti urmaresc toate jurnalele, tine-o tot asa.
    Cosmin.

    • Duracel
    • Jul 26th. 2010 9:03am

    Foarte frumos :). Felicitari. Mi-a adus aminte de o experienta traita cu Iuli (sotia mea) in Tre Cime di Lavaredo anul trecut, in care echipa a contat enorm.

    Duracel

    • Mihai-Sorin Sirbu
    • Jul 26th. 2010 9:03am

    Foarte frumos!

    • Anonymous
    • Jul 26th. 2010 10:33am

    Felictari!!! BRAVO!!! Uimitor!
    Nu vreau sa fiu carcotas dar Nae cred ca te invidiaza putin 🙂
    Va urez multa sanatate si la cat mai multe

    Valentin

    • Serban
    • Jul 26th. 2010 12:36pm

    Felicitari! Si la cat mai multe ascensiuni frumoase fara incidente neplacute! 🙂

    • Dumitrel Marius
    • Jul 26th. 2010 3:46pm

    fara numar, fara numar 🙂

    • Cristi Trandafir
    • Jul 26th. 2010 5:53pm

    s-o terminat cam brusc povestea…sau poate doar mi se pare…parca mi-as dori sa nu se fi terminat povestea 🙂 da sunt convinsa ca mai urmeaza si altele la fel de faine

    • renu’
    • Jul 27th. 2010 7:47am

    am uitat sa mai respir in timpul cititului….
    numai superlative ptr voi si, astea destul de timide ptr emotia si starea care mi-a dat-o acest jurnal…
    tot ce-i frumos si bun vi le doresc din inima! FELICITARI!

    • Silvique_ms
    • Jul 27th. 2010 7:50am

    Ma bucur mult ca va place. Multumesc frumos pentru gandurile frumoase.

    😉

    • Alin Tanase
    • Jul 27th. 2010 7:52am

    Minunata realizare! Superbe fotografiile si frumoasa descriere! Intr-o echipa buna intotdeauna ies chestii frumoase.
    Si mie mi se pare ca se termina cam brusc povestea… trebuia sa mai fie ceva… nu ne neaparat din domeniul alpinistic… eroul principal trebuia sa-i spuna ceva eroinei sau sa-i dea ceva… ;)) S-aveti cat mai multe vise implinite impreuna!

    • Silvique_ms
    • Jul 27th. 2010 7:58am

    @Alin si Cristi: povestea nu s-a terminat aici. Am stat in zona Courmayeur-Chamonix 15 zile, si abia v-am povestit despre primele 6 zile… :)))

    Aveti nitica rabdare! 😉

    • Catalin Pobega
    • Jul 27th. 2010 8:05am

    Intr-adevar, eroina a primit ceva cand a ajuns sus pe varf, si asta se vede clar in filmulet. Incercam sa terminam montajul saptamana asta si sa vi-l aratam. Tinem aproape ! 🙂

    • Gianina
    • Jul 27th. 2010 8:40am

    He he intuitia mea feminina a functionat perfect! Ieri am citit blogurile si aseara statea de povesti cu Alin si l-am intrebat: "Mai tu stii ce lipseste din povestea lui Silvique?" si mi-o trecut un gand sa te sun sa te intreb 😀 dar apoi m-am luat cu una cu alta si am uitat!
    Va aveti parte de multe bucuri impreuna.
    Va pup,
    Gianina

    • Campian Horatiu
    • Jul 27th. 2010 10:08am

    Superb! Nu m-am putut ridica de la calculator pana nu am citit toata povestea. Echipa voastra e fantastica si va felicit pentru taria de care dati dovada in astfel de mari reusite de exceptie! Abia astept sa vad ce ati mai realizat pe acolo!

    • Vali Popas
    • Jul 27th. 2010 10:22am

    Bravooo!

    • renu’
    • Jul 27th. 2010 11:35am

    Rabdare?!?!? In povestea asta atat de frumoasa?!?!?! Nu se poate…..
    Abia astept filmuletul! Sunteti minunati 🙂

    • Radu C Dumitru
    • Jul 28th. 2010 12:09am

    Deosebit de captivant si cursiv scris, ca o carte buna, este extraordinar sa vezi ca exista romani cu asemenea pasiune ce vibreaza de-a dreptul prin cuvinte. Am asteptat fiecare episod, suspansul dintre ele fiind de asemenea parte a feeling-ului. Felicitari si pentru performanta, este un traseu "the tough stuff". Numai bine !

    • Alin Popescu
    • Jul 29th. 2010 9:57am

    Incredibil.. NU am citit pana acum, ca nu aveam rabdare sa astept episodul urmator. Le-am citit acum pe toate 🙂 …

    Si acum mai vreau.. asa ca.. ramane sa astept 🙂

    Felicitari, abia astept sa ne vedem sa ne povestiti si LIVE!

    • Silvique_ms
    • Jul 29th. 2010 10:02am

    @Alin Popescu: Aham, ai fentat suspansul dintre episoade … ;))

    • Alin
    • Jul 29th. 2010 1:12pm

    Bravo e putin spus!
    EXTRAORDINAR!

    Si eu recunosc ca am fentat suspansul, citind abia acum… dar imi iau revansa… recitesc.
    Ramane suspansul cu filmuletul si varful 🙂

    Stilul relatarii e incredibil de fain, e pacat sa nu publici asa ceva…
    Sa aveti grija de voi, au fost momente cand m-am temut pentru voi, doar citind (desi stiam ca ati ajuns acasa).

    Mi-ai reamintit si de descrierea traversarii Materhornului.

    • Silvique_ms
    • Jul 29th. 2010 2:11pm

    La filmulet inca se mai lucreaza … vrem sa realizam ceva frumos. 😉

    • Laurentiu
    • Aug 2nd. 2010 9:09am

    Felicitari pentru reusita si aveti grija mai departe!

    • Hiker
    • Aug 3rd. 2010 8:37am

    excelenta realizare si relatare!
    ati batut vreun piton? parca nu am intilnit in textul tau despre asa ceva.
    si cei 2 alpinisti cu care v-ati vazut in ultimul bivuac ce traseu au urcat?
    Spor

    • Silvique_ms
    • Aug 3rd. 2010 9:16am

    @Hiker: Nu, noi nu am avut pitoane la noi si nici nu am simtit lipsa lor. 🙂

    O sa incercam sa realizam lista echipamentului pe care l-am avut la noi insa momentan suntem prinsi cu altele … Usor-usor! 😉

    Au catarat un perete in zona, insa nu stiu sa spun ce anume …

    • Anonymous
    • Aug 9th. 2010 8:07am

    Felicitari!!! Sunteti niste oameni extraordinari! Nu va cunosc, dar va imbratisez cu drag!

    • mihaitzateo
    • Sep 22nd. 2010 4:58pm

    Felicitari si la mai mare!
    (si ca altitudine si ca grad de dificultate a traseului de alpinism).
    Jurnalul reflecta foarte bine o parte din trairile pe care le-ati avut pe traseu si pe mine chiar m-a purtat cu gandul pe traseul respectiv.

    • Ovidiu Ranja
    • Apr 4th. 2011 2:38pm

    innebunitor de frumos

    • adi
    • May 25th. 2011 11:49am

    foarte frumoase pozele si articolul.felicitari

    • Bernard
    • Dec 9th. 2011 6:00am

    Translated with internet in Romanian.

    Thanks for your article. I haven’t seen your website before – I am not sooo often in internet.
    Vă mulţumim pentru articolul dumneavoastră. Nu am văzut site-ul dumneavoastră înainte de a-eu nu sunt sooo adesea în internet.

    It was a pleasure to see your climbing reports. On one site it is nostalgia for me; many many years ago I have climbed some of the same routes. We had no digital cameras to make many photos (don’t think about a movie at all) for remember just a few slides remained. Now – can rave about old times.
    A fost o placere pentru a vedea rapoartele alpinism. Pe un singur sit este nostalgie pentru mine; mulţi mulţi ani în urmă am au urcat pe unele dintre aceleași trasee. Am avut nici un digital aparat de fotografiat pentru a face mai multe fotografii (nu cred că despre un film la toate) pentru amintesc a rămas doar câteva diapozitive. Acum-poate rave despre ori vechi.

    Peuterey integrale I could climb 1975. Different story … I didn’t knew about the climb to the peak of Dames Anglaises, from the shoulder between Noire and Dames there begun another chain of 6 long rappels to the beginning of the couloir to Craveri Bivouac – with our old improvised method of abseiling. I know also Checchinel – Nominé – you found the better upper part with Boivin-Vallencant. I have to smile, we have done much more foolish things than you did!! HAHA
    Peuterey integrale am putut urca 1975. Altă poveste… Nu ştiam despre urca de vârf de Dames Anglaises, de la umăr între Noire și Dames acolo a început un alt lanţ de 6 rappels lung la începutul couloir la Craveri bivuac – cu metoda noastra vechi improvizate de snowboard. Ştiu, de asemenea, Checchinel-Nominé-aţi găsit partea superioară mai bine cu Boivin-Vallencant. Trebuie să zâmbet, ne-am facut lucruri mult mai prostesc decât aţi făcut-o!! HAHA

    I liked also your reports about your climbs in Romania, even it is hard to read all with the help of the translator in internet. Something new about your fantastic country, what was unreachable for us in former times !! Once I have been in former Yugoslavia at the River of Danube close to Iron Gate, Drobeta Turnu Severin. We could only see the rocks on the Romanian side, it looked much better for climbing.
    Mi-a plăcut, de asemenea, rapoarte despre dumneavoastră urcă în România, chiar şi este greu de citit toate cu ajutorul Traducator în internet. Ceva nou despre ţara dumneavoastră fantastic, ceea ce a fost inaccesibilă pentru noi în vremuri fostul!! O dată am fost în fosta Iugoslavie la Dunăre aproape de porţile de fier, Drobeta Turnu Severin. Am putea vedea numai pietre pe partea română, părea mult mai bine pentru alpinism.

    Compliments for the sympathetic and strong climbing-team and couple! Nice to see how you have (almost) a smiling also in difficult situations.
    Complimente de simpatic şi puternic alpinism-echipa și de cuplu! Nisa pentru a vedea cum aveţi (aproape) un zambitoare, de asemenea, în situații dificile

    Best wishes for you – hope you are recovered now very good after Drus. Nice to meet you – even only virtually.
    Cele mai bune urări pentru tine-sper că vă sunt recuperate acum foarte bun după Drus. Nice to meet you – chiar numai practic.

    Bernard

    • macaz
    • Aug 17th. 2016 1:40pm

    Exceptional jurnalul!!! Cred ca e a treia oara cand il citesc.