Perioada: 4 zile (5-8 iunie 2010)
Locatia: Cheile Turzii
Echipa: eu si Catalin

Mie mintea tot la Cheile Turzii imi ramasese. Vroiam in Turzii si vroiam vacanta. Vineri dupa masa verific prognoza: perfect pentru o vancata de 4 zile. In momentul urmator ma apuca emotiile: “Sper sa vrea si Cata!”.

Nu stiu daca nu cumva pentru ca il tot batusem la cap in ultima vreme, ii place ideea din prima clipa. :)) Fericita, imediat dupa evadarea de la munca, alerg spre casa si ma apuc de pregatit.

Am plecat chiar de vineri seara, si am reusit sa ne intindem cortul in campingul din Cheile Turzii abia pe la ~5:00 dimineata. Drumul a durat 6 ore ….

SUMAR
Ziua 1: Traseul Memorial Jenci Bacsi, 6A, 9lc (vezi aici)
Ziua 2: Traseul Madona Neagra, 6A, 8lc (vezi aici)
Ziua 3: Traseul Suspendat (4A, 5lc) si Csipkes (5A, 5lc) (vezi aici)
Ziua 4: Traseul Turnul Ascutit, 5A, 6lc (vezi aici)

Traseul Memorial Jencsi Bacsi, 6A, 9lc

Sambata ne-am trezit pe la 9:30 din cauza caldurii. Cu greu ne-am miscat catre masute unde am intins masa.

Victor si Radu imi recomandasera cu caldura Memorialul (chiar ma documentasem de pe albumul comentat a lui Catalin Cretu – mersic!), insa nu reusisem inca sa il conving pe Cata: “Si daca nu facem azi Memorialul, putem sa il facem si in alta zi, nu?!”. Avea dreptate, dar eu vroiam “azi”. Era deja din ce in ce mai tarziu, si eu aveam munca de autoconsolare.

La masa ni se alatura si Mihnea si Delia. Ei sunt din zona (Cluj, cred!) si au venit la weekend sa catere in Chei. Ne povestesc despre planurile lor de a catara intr-o singura zi Memorialul si Madona Neagra. Cata, auzind numele Memorialului iesind din gura lui Mihnea devine curios si cere detalii. Apoi ne hotaram: “Pai daca voi aveti timp sa faceti intr-o zi doua trasee lungi, atunci avem si noi timp azi, cat a mai ramas din zi, sa facem un singur traseu lung!”

Descrierea traseului asa cum apare aceasta in Cartea “Alpinism si escalada spportiva in Cheile Turzii” scrisa de Dan Anghel si Nicolae Budeanca.

🙂

Imediat dupa ce mancam, fara sa ne grabim prea tare ne echipam: 16 bucle medii si mari, 3 anouri mari (180cm), cate 3 carabiniere, dispozitiv de filat, un set de nuci si 2 friend-uri.

Plecam spre Chei …

E inorat, dar ma gadesc ca e  singura zi perfecta de catarat: nici prea frig, nici prea cald. Prognoza nu era cu ploaie .. doar cu nori amenintatori, asa ca ma simt relaxata din acest punct de vedere. 🙂

🙂

🙂

Pe poteca turistica …

… care strabate cheile de o parte in cealalta …

🙂

Din loc in loc sunt podete de traversat apa …

🙂

🙂

Cata filmeaza! Vrem sa facem film … chiar ca nu ne grabim deloc! :))

🙂 Si din cand in cand mai face si poze …

In stanga avem Turnul Ascutit.

Prima proba pentru a ajunge la Peretele Urias, respectiv la baza traseului nostru este trecerea apei. Cata reuseste sa traca printrun salt imens. Eu nu incerc, caci sunt sigura ca nu pot, asa ca abordez tehnica suflecat pantalonii, descaltat si traversat la modul “cuminte”.

Pe unde am catarat:

Plec cap in prima lungime. Adesea se intampla sa plec cap in prima lungime …. Jos e ud, iarba e uda, si mai sus e un pic friabil. La un moment dat apar 2 linii de  cuie care in final duc la aceeasi regrupare: varianta mai grea continua in sus si traverseaza dreapta la regrupare, varianta mai usoara traerseaza mai repede dreapta la regrupare.

Cata mai are un pic si intra in traversare.

Sistemul autoblocant ma ajuta sa imi eliberez mainile si sa fac poze! 🙂

Mihnea si Delia ne-au ajuns din urma. Sunt sub noi, in Peretele Urias pe lina Traseului Vaia con Dios.

Sunt iar cap pe lungimea 3. 🙂

Vine si Cata. Traseul este foarte bine asigurat, foarte bine curatat (de la distanta chiar se vede o linue albicioasa pe perete, pe linia traseului, ramasa in urma dislocarii blocurilor de stanca instabile), cuiele sunt OK, nu necesita mobile.

Cata ajunge in regrupare.

Hehehe!

Coltul Rotunjit

Cata in lungimea 4 …

🙂 A ajuns in regrupare, si eu dupa el!

In urmatoarea lungime, incercand sa ma catar desupra grotei am cazut. Tocmai asigurasem deasupra si il rugasem pe cata sa ma tina mai strans asa ca am cazut doar 1m, sau ceva de genu! Apoi, daca tot am cazut, ma-m ambitionat si am trecut la liber pasul! A fost fain!

🙂

 Apoi am ajuns la o regrupare, care se afla dupa un pas, care mie mi s-a parut mai dificil. Dupa ce m-am chinuit bine la pas, am montat scarita si m-am ridicat in ea. :))) Regruparea suspendata ….

Cata a venit repede, si a plecat cap pe urmatoarea lungime.

Tup si eu!

Lungimea 7 e printr-un valcel care ne scoate in Vf Calvaria ….

🙂

Nu este foarte asigurata, insa nici nu e nevoie! Cuiele existente au legate de ele o cordelina rosie ca sa fie vizibile prin vegetatia din valcel.

Vedere pe valcel in jos…

Sus pe Vf Calvaria … De fapt sunt 2 varfuri (Care din ele o fi Calvaria?). Eu am iesit pe cel din dreapta, dar cred ca trebuia sa ies pe cel din stanga ….

Cata a traversat pe varful din stanga si a gasit cuiele de rapel … Foarte bine consolidate!

🙂

🙂

🙂

Cata facand rapelul de 15m….

🙂

Dupa rapelul de 15m mai avem 2 lungimi de coarda. Intai mergem prin vegetatie, usor stanga,  pe o poteca destul de putin vizibila pana la baza unui alt perete. Noi ne-am orientat dupa o arcada pe care urma sa o ocolim in lungimea a doua.

Floricele din penultima regrupare. Aici aparatul lui Cata a murit! :))

Am iesit din traseu! Per total am facut 7 ore, timp in care am catarat usurel, am facut poze, am filmat si ne0am simtit excelent! 🙂

Am iesti la crucea Sandului ….

Ridicata …

Poza de varf!  🙂

Ne intoarcem usurel spre  camping, sub lumina apusului. WOw, ce frumos!

🙂 Obositi dupa o noapte de prea putin somn, si dupa o zi solicitanta … DAR fericiti!

In camping ne-am intalnit cu mai multi cataratori din Cluj alaturi de care am petrecut o seara frumoasa. Ne-am culcat abia pe la miezul noptii. :))

Si acum incepe filmul:

Urmeaza articole cu urmatoarele 3 zile. 😉