2010.04.17 – Schi la Balea

Perioada: un wee (17-18 Aprilie)
Locatia: Fagaras – Balea
Participanti: eu, Cata, Dan, Sorinescu, Adi, Tibi, Laurentiu … etc.

Vineri seara plec de la munca, fericita ca vine weekend-ul. Planul era sa plecam sambata dimineata… asa ca, linistita, plec calare pe Schimbama la stadion. Bag un antrenament, usurel, ca de inceput …

Pe la ~20:30, eram la cumparaturi pentru wee, cand aflam ca planul pica. Firar! Cata se apuca sa butoneze agenda si sa dea telefoane. In cele din urma ne hotaram: Danut Nicolae ne primeste cu bratele deschise ca pasageri in masinuta lui, si nu are rost sa refuzam o asa oferta de ultima ora. Singura problema era ca la 22:30 trebuia sa fim gata de plecare. :))

Un pic de graba, un pic de alergare -> ne sincronizam perfect: Danut intarzie, noi apucam sa terminam pana primim apelul de la el … Plecam spre Sinaia, unde avea sa inoptam echipa eu, Cata, Danut si Sorinescu.

Din Sinaia plecam mai departe spre Balea Cascada dimineata pe la ~5:30. Ne intalnim si cu Alexosu si Laurentiu Barza care vin cu o alta masina. Ajungem la Balea Cascada pe la 9:00 – 9:30. In scurt timp isi fac aparitia si Tibi si Corina, apoi o masina de Sibiu – Adi Valean … Ne strangem gasca mare! Veselia la fel de mare!

Cu 15RON (fara bagaje extra) avem transportul asigurat cu telecabina pana la Balea Lac. Asteptand urmatoarea cursa, Cata si Adi Valean leaga o conversatie introductiva in care inteleg ca urma sa facem o tura impreuna (Eu, Cata, Adi, si … cine mai vrea sa ni se alature! ;)) ). Nu inteleg de unde si pana unde, dar banuiesc ca au aranjat ei ceva la telefon! πŸ˜‰

Unde dormim la noapte? Adi ne ghideaza catre casuta salvamont de la Balea. As fi banuit ca o sa facem o mica pauza de masa, dar Adi, care venise cu noi la casuta, era gata, astepta, si in privirea lui se citea nerabdarea! Nu mai zic nimic: mergem! ;))

Nu stiu ce aveam sa facem, merg pe urmele baietilor: ei stiu! Urcam in saua Doamnei (de fapt e saua Curmatura Balei, dar toti schiori ii zic “saua Doamnei”). Ma astept ca de acolo sa schiem in caldarea Balea. Gandesc ca e usor si plictisitor … ufffff!

Laurentiu ne zareste si vine repede dupa noi ;). Cata il incurajeaza!

Adi si eu, urcand spre sa. Adi nu are pieile la el, asa ca isi duce schiurile pe rucsac (nu e greu, ca oricum sunt urme deja batute!). Eu si Cata urcam pe piei…

Vedere spre Caldarea Balea.

Adi ajunge primul in sa si ne asteapta … Dupa ce ne regrupam urmeaza un brainstorming (schimb de opinii/idei). Adi ne propune sa urcam in Vf Laita si sa schiem de acolo printre stancarii. Apare o problema: eu m-as descurca?! Pana la urma ne hotaram sa dam o prima tura pe Valea Doamnei.

Zapada super! Schiem, si e marfa!!!! Din cand in cand mai facem cate o pauza de regrupare …

Si ii dam iar la vale. Cu cat pierdem altitudine, cu atat zapada se inmoaie si se ingreuneaza …

S-a terminat! Nu mai e zapada. Avem doua alternative: coboram in jos la Balea Cascada la telecabina, sau ii dam in sus pe piei, pe unde am schiat. Lui Adi ii e indiferent, mie imi place sa fiu cat mai mult timp pe munte, si lene nu imi e, asa ca votez “urcare pe piei” … Cata – “bine, urcam pe piei!”, si Laurentiu considera ca se face cam acelasi timp, deci e ok sa urcam. Votat! ;))

Ne punem piei! πŸ˜‰

Intre timp apare si echipa din urma. Au schit dupa urmele noastre: Danut, Sorinescu, Tibi si Corina – am omis pe careva? Scuze!

Cald si frumos afara! Mi-a placut mult tura asta, si sunt foarte fericita!

Echipa se schimba nitel: Eu, Cata, Danut si Adi plecam inainte. Ceilalti, nu au foci (adica nu toti) si raman sa bata urme cu randul.

Danut si Adi inainte si Vf Laita in fundal. In timp ce urcam ii zic cu Cata ca “ma descurc eu cumva, hai sa incercam ce zicea Adi – sa urcam pe Vf Laita!”. Nu stiu daca a mai existat vre-o dezbatere pe aceasta tema in timp ce eu tot ramaneam in urma chinuindu-ma sa tarasc cele 5-6kg pe fiecare picior …

Vremea e mai frumoasa decat ma asteptam.

Un perete interesant de catarat: Peretele Paltinului (daca nu ma insel!) – zicea Adi ca a urcat pe acolo candva: Buna idee de tura! πŸ™‚ Pe picior, in dreapta se urca pe Vf Laita. πŸ™‚

Se lasa un pic de ceata. Avantajul este ca nu ne mai arde soarele asa de tare, dezavantajul este ca “oare o sa se ridice ceata sa vedem la coborare?!”.

E adevarat ce ziceam mai devreme: Adi nu a avut piei de foca la el. Si cu toate acestea, a urcat tot drumul pe schiuri. Habar nu am cum a reusit, ca eu nu pot sa urc pe schiuri fara foci nici 2m. Am incercat! :))

In mintea mea, inca am senzatia ca noi ne indreptam spre saua Curmatura Balei. ;))

La un moment dat ne oprim. Inteleg din contextul dialogului ca urmeaza urcarea pe picior in Vf Laita. Wow! Super, ma gandesc! Ca sa ma linisteasca, Adi imi pormite ca daca nu ma descurc imi imprumuta pioletul lui sa cobor pe picioare … dar in mintea mea refuz sa cred ca nu ma descurc! πŸ˜€ Hehehehe!

πŸ™‚ Dupa o scurta pauza de povesti si rontaiala …

Tot urcam si tot masuram peretele pe care ar fi interesant sa ne dam … πŸ˜‰

πŸ™‚ Intai e vorba de urcare pe panta de zapada …

πŸ™‚

Apoi ne luam schiurile in spate si cataram pietrele printre care va trebui apoi sa schiem ;)). Adi in actiune!

Cu schiurile in spate, fara clapari (alta data carasem in spate si schiurile si claparii) mi se pare lux! Ma asteptam sa imi fie mult mai greu!

Initial, Danut pare sa renunte la urcare, planuind sa ne astepte undeva la baza pantei pe care urma noi sa o coboram. Apoi s-a razgandit, si ne-a surprins aparand din ceata. ;))

Bucuros ca ne-a prins din urma! Ne-am oprit undeva cam la ~200m sub varf. Era ceata si speram sa se spulbere ca sa putem schia. Imediat ce a aparut Danut, ceata s-a spulberat ca prin minune …

Cu totii am sarit in picioare, ne-am scos schiurile de pe rucsaci, si ne-am pregatit de dat la vale “acum pana nu se pune ceata la loc”!
“- Asta a fost pauza italieneasca, nu? Cand ultimul vine ceilalti pleaca!” – zice Danut razand! ;))

De undeva din ceata, se vad liniile pe care am coborat pana la Lacul Doamnei. M-am descurcaaaaaat! Si a fost super!

De la Lacul Doamnei mergem usurel spre Saua Curmatura Balii cu gandul de finalizat tura cu o bere la Paltinul. Pe drum Adi ne invata tehnica intoarcerii pe schiuri, si ne povesteste despre alte tehnici de asigurare in zapada …

Intre timp cei din urma noastra batusera urme pana in sa, asa ca Adi si-a pus schiurile pe rucsac. πŸ™‚

In spate, Creasta Balei. De jos din caldarea Balei creasta asta pare tare ascutita si suparata! Nu e chiar asa, nu?! πŸ˜‰

Ne dam la vale pana la cabana Paltinul. Nu mi-a placut deloc coborarea asta pentru ca zapada era moale, si era plin de urme sau de bolovani de zapada …

Ma gandeam si ma intristam oarecum, ca “uite cata lumina mai e, si noi ne retragem deja in cabana, unde, probabil ca, o sa vegetam in miros de oua prajite si fum de tigara!”. Ii zic lui Cata sa mai facem ceva – “Nu stiu, orice! Tu sii!” – dar el nu mai are nici o idee, si plus de asta, Adi tre sa plece.

Ne asezam la bere, unde discutam, in principiu, despre cat de frumos a fost si ce pacat ca s-a terminat ziua. Apoi Adi ne povesteste despre cat de repede poate el sa urce sus in saua Caprei …

Se ridica, tre sa plece: “O saua Caprei, ceva?!” – intreb. Gata, mergem?! Eram cam ametita dupa o bere, dar ce mai conta, era fun! Adi, Cata si cu mine, ne punem rapid schiurile pe rucsac (erau urme batute) si ii dam sustinut la deal.

Se vede clar linia de urcare in saua Caprei. πŸ™‚

Lumina de apus era superba. Doar ca se mai racorise, si incepuse sa se formeze crusta. Nasol!

Din urma isi face aparitia si Laurentiu cu niste Armada de test (Am uitat sa mentionez ca acest weekend la Balea s-au testat schiuri Armada!).

La un moment dat ma opresc: “Cata, ia uite-te!” – Caldarea Balei arata superb! Waaa!

πŸ™‚

Nu ne intindem la prea multe poze, incercam sa tinem pasul cu Adi. πŸ™‚

Laurentiu …

πŸ™‚

Fix inainte sa ajungem in sa, Adi ne apare in fata pe schiuri. Isi ia ramas bun de la noi. Pentru el urma o coborare lunga pana la Balea Cascada, si apoi un drum pana acasa – se grabea!

Noi ne facem poze de varf, fericiti ca suntem acolo sa na bucuram de acea superba lumina de apus.

πŸ™‚

Cred ca va dati seama din poza de linia pe care am coborat. Crusta a fost putina sus. Jos s-a mai inmuiat zapada, si a fost placut de schiat. πŸ™‚

Eeee!!

Iiii!

πŸ™‚

Impingem la bete pana inapoi la Cabana Paltinu.

Incerc sa urc inca 2m pe schiuri, fara piei … dar e clar ca nu am talent, si gata! :))

Plecam devreme la culcare. Chiulim de la marea petrecere, ce a tinut pana la ~4:00. Cand e vorba de petreceri, e clar: nu sunt omul! :))

A doua zi batea vantul si era ceata. Mancam ceva la Paltinu. Dupa ce vegetam o perioada ne hotaram sa incercam totusi – am fi crezut ca peste tot e crusta de zapada, si deci, nici un fun de schi in asemenea conditii. Urcam iar in Saua Curmatura Balei. Multa lume in sa! Admiram o capra care se afla pe un varfulet! Vezi jos in poza!

πŸ™‚ Danut are planurile lui … schi pe un anume valcel!

Nu plecam imediat la vale: urmarim, poate putin invidiosi, schiorii care fac helischi, si coboara din Vf Laita, pe o linie putin mai la dreapta fata de linia pe care am coborat noi cu o zi inainte. Ce tare!!!

Jos la Lacul Doamnei se regrupeaza!

Schiem si noi pana la ei. Ce sa zic?! A fost suuuuuper tare! Zapada ceva mai buna ca prima zi, waaaaaaaa! Frumos, frumos, frumos!

Am urcat inapoi in Saua Curmatura Balei pe piei …

Vantul batea, dar nu ma deranja. Mi-am deschis aerisirile la geaca si panataloni, si imi era perfect! πŸ™‚

Panorama din sa!

Coboram in Caldarea Balea, ne luam toate bagajele, si plecam in urma grupului pe schiuri pana jos la Balea Cascada!

Una dintre amintirile cele mai placute a mamei mele este aceea de “cand am fost pe trasnfagarasan cu masina”. Imi amintesc de ea, si imi spun ca “eu schiez pe transfagarasn. Te-ai fi gandit vre-o data la asta?!” πŸ™‚

Traversam si cateva culaore de avalansa. Mda, ne riscam! Dar, cel putin, suntem echipati cu pips, toti!

Uite, mai Mamita, transfagarasanu iarna! πŸ˜‰

Zapada e tot mai moale, aposa si grea. Nu e deloc fun sa schiez pe aici … Si cand nu pot sa schiez, bag plugul, ca pe asta il stiu cel mai bine!

Dupa ce s-a terminat zapada, am luat schiurile in spate si am mai coborat o mica portiune pe picioare pana la Balea Cascada. De sus de unde se vede stalpul am coborat noi … πŸ˜‰

La ~14:30 ne puneam in miscare pe drumul spre Bucuresti. Ma tot gadeam ca “a fost neasteptat de frumos!”

Sumar altitudini:
Curmatura Balii (2198 m) – Stana din Valea Doamnei (1650m) = 548 m dif nivel
Vf Laita (2392 m) – Lacul Doamnei (1865 m) = 527 m dif nivel coborat
Curmatura Balei (2198 m) – Cab Paltinu (2039m) = 160 m dif nivel
Curmatura Balei (2198 m)- Lacul Doamnei (1865 m) = 333 m
Saua Capra (2314 m)- Cab Paltinu (2039m) = 275 m dif nivel

Total:
Sambata am coborat: 548m +335 m + 160 m + 275 m = 1318 m
Duminica am coborat: 333m + 160 m + 805 m = 1298 m

    • Cezar
    • Apr 20th. 2010 1:09pm

    Si nu ti-a fost frica ca inhalezi cenusa πŸ˜‰ ? Sau la voi inca nu ajunsese? In alta ordine de idei noul articol ma linisteste ca avusesem emotii… oare in wee (cum zici matale) trecut ai ramas acasa sa faci paianjeni.. :-). Acum sunt relaxat stiind ca te-ai distrat …

    • Silvique_ms
    • Apr 20th. 2010 1:28pm

    Chestia cu cenusa ma cam depaseste. Nu ma uit la TV, doar ascult radio din cand in cand in masina. Dar cum vineri m-am dat cu bita prin Bucuresti (casa-birou) nu am ascultat stirile de ultima ora. Zburau niste zvonuri prin birou, pe la colegi, dar nu am inteles eu mare lucru …

    Mda, stati linisiti, ca eu de la munte nu lipsesc! ;))

    • Dragos
    • Apr 20th. 2010 6:19pm

    Foarte fain !Minunate si imaginile !Va invidiez ! πŸ™‚

    • Adrian Valean
    • Apr 21st. 2010 4:21pm

    fain, da tot a-ti ramas cu restante πŸ™‚

    • UN_Q
    • Apr 26th. 2010 5:33pm

    Cuvintele sunt sarace ca sa poata descrie ceea ce faceti voi.Bravo !!!

  1. No trackbacks yet.