Perioada: O zi de Martie (27 Martie 2010)
Echipa: eu si Cata
Locatie: Fagaras
Traseu: Complex Capra – Valea Caprei – Fereastra Zmeilor – Creasta Vartopel – Creasta Arpasel – Vf. Capra – Saua Vaiugii – Vf. Vaiuga – Saua Caprei – Caldarea Balea – (prin tunel) complex Capra

Nu mai tineam cont de vreme, nici nu imi puneam problema ca nu ar fi vreme buna de Fagaras. Incerc sa ma ambitionez de vre-o 3 ori sa citesc descrierea traseului … dar de fiecare data ma plictisesc pe la jumatate, OF!
“Ei, lasa ca am mai fost eu de 3 ori!” – imi tot zicea Cata.

Si apoi … nu am timp sa ma gandesc la wee (munca, examen)… timpul trece! Cu concentrare 30% reusesc sa parcurg descrierea pana la capat, totusi!

Vineri dimineata rupta de oboseala dupa 2 zile de munca intensiva, cer si se aproba sa muncesc de acasa. Era zi alocata studiului (study for job). In mod surprinzator, pe la 15:00 imi dau seama ca am reusit sa invat tot in proportie de 95% …

Fericita, sar in picioare si privirea mi se opreste asupra rucsacului lui Cata: era gata, pregatit! “Da, a venit wee!” – imi zic. Asa ca ma apuc sa car piese de echipament si sa le intind pe jos prin toata casa. Apoi imi pregatresc rucsacelul de tura, umplu termosul cu ceai, aliniez toate bagajele la usa … Doar Cata mai lipsea din schema! ;))

Plecam din Bucuresti pe la 19:30. Ajungem la Complex Capra pe la 23:00 … Somnic de voie. Maria ne adaposteste pentru inca o noapte.

Sambata dimineata suna ceasul la 5:00. Nu prea ne vine sa ne trezim: “Of, ce lene!”. Cu greu invingem lenea: citisem in carte ca pentru Creasta Vartopel aveam nevoie de 2-3 h si pentru Arpasel aveam nevoie de 6-7 h deci un total de 8-10 h numai pentru creasta. Trebuia sa ne miscam! ;))

Parasim complex Capra pe la 6:30. Mergem pe vale, pe marcaj Triunghi Galben. Zapada era tare, si erau urme de la alti turisti ….

Din Valea Caprei incepe sa se zareasca Creasta Vartopel-Arpasel.

Se vedeau bulgari mari de zapada cursa in urma unor avalase …

Razele soarelui incep sa lumineze creasta. Adesea il las in urma pe Cata care savura din plin aerul curat, vremea frumoasa si peisajul superb. 😉

Avalansa de tip “bulgar”

Incepem sa urcam spre Fereastra Zmeilor (ne duce marcajul).

Ajunsi in zona, Catalin se abate putin de la drum pentru a vedea care e starea refugiului: e ingropat!

Ajungem in fereastra Zmeilor pe la 8:40 ;). Admiram primele cornise care ne ies in cale ;). De aici incepe “oficial” creasta Vartopel.

Marcajul pe care am venit noi ….

Aruncam o privire in urma, spre Valea Caprei. 🙂

Catre Est, spre 3 Pasi de Moarte

Incepem sa inaintam pe creasta. Zapada e tot mai moale, si ne afundam mult pe alocuri. Incercam sa tinem creasta pe partea nordica, unde e posibil, deoarece zapada e ceva mai buna pe aceasta parte ;).

In acest punct, desi nu se vedeau pasaje grele, consideram ca e momentul sa ne echipam, asa ca scoatem cate un piolet si ne legam in coarda …

Se vede continuarea crestei Vartopel. 😉 Cornisele nu sunt mari, zapada e in unele locuri buna (mai ales pe parte nordica) iar in unele locuri foarte moale si apoasa. Nu bate vantul, si e placut! 🙂

Catalin ma lasa sa ma duc cap. Ce dragut din partea lui! 😉

In traverseu pe partea nordica. 🙂

Cata in urma mea … si creasta pe unde am venit. 😉

Urmarim matematic creasta. Se vede muchia Albota (dreapta) care se termina in creasta Vartopel, respectiv, Vf Vartopel. 😉

Valea Caprei, pe unde am venit noi de dimineata … 🙂

🙂

Urmeaza o mica descatarare … pe care o facem pe partea nordica pe zapada buna.

Pe unde am venit … Creasta Vartopel.

Ma chinuie talentul sa fac si o panorama din Vf. Vartopel: Waaaaaaa! ;))

Iar vedere spre Valea Caprei. 🙂 Vremea e inca superba, si ne miscam bine.

Suntem in Vf Vartopel. De aici urmeaza o coborare ….

Descataram in Spintecatura Vartopelului unde, in mod oficial, se termina Creasta Vartopel si incepe Creasta Arpasel . 🙂

Din Spintecatura Vartopelului, nu mai urcam Vf Fantana (cum zice la carte), ci il ocolim prin stanga. Intai usoara descatarare …

Iesim iar in creasta dupa Vf Fantana. In spatele meu se vad Vf Vartopel (dreapta) si Vf. Fantana (stanga). 😉 In stanga crestei principale se poate vedea Muchia Albotei.

He! 🙂 Bem putina apa …

In urcus abia perceptibil catre Vf lui Adam.

Se vede Creasta Arpasel si Vf Capra. 🙂

🙂 De aici vedem toate obstacolele pe care le avem de infruntat … ;))

Prima Ureche de Iepure

Cad in admiratie …

Ma apropi usor de Urechea de Iepure Estica, incercand sa imi fac un plan de abordare …

Oochesc din mers o brana de zapada (sper sa tina), si niste fisuri unde as putea sa pun un friend.

Nu dureaza mult sa fixez friend-ul. Apoi plec in traversare stanga unde gasesc un cui. Asigur si acolo, desi simtim ca deja am exagerat cu asigurarile :)).

In varful Urechii de Iepure Estice gasesc un cui unde regrupez si il iau la filat pe Cata. De acolo coboram spre Vest in rapel … Gasim spit-uri. Wow!

Pe Urechea de Iepure Vestica merg secund dupa Catalin. Nu asigura, caci nu simte nevoia, e catarare usoara. De acolo urmeaza alte 2 rapeluri …

🙂

🙂

In spate se vede Urechea de Iepure Vestica si mai in spate e Vf lui Adam … Masuram traseul, in eventualitatea in care l-am fi abordat de la Vest la Est: ar fi fost interesat! 🙂

De aici coboram in Punctul cel mai jos al Crestei Arpasel, numit Saua de Mijloc.

🙂

Se agata coarda sub cornisa. Cata coboara putin pe fata nordica sa o elibereze …

🙂 Incepe sa bata vantul … din ce in ce mai tare. Se strica vremea!

🙂

Cata isi doreste o poza spectaculoasa. Nu il pot refuza ;))

Il prind si intr-o panorama. Nu m-am putut abtine!

Se vede Vf Capra.

Vin si eu … mai e un pic si se termina creasta Arpasel. Mi s-a parut scurta! E inca devreme, si dificultatile nu s-au ridicat la nivelul asteptarilor mele. Nu e vorba de faptul ca mi-as fi dorit dificultati mai mari, ci de faptul ca imi pregatisem psihicul pentru ceva mai tare datorita felului in care mi s-a povestit despre aceasta creasta, si a felului cum e descrisa in carte …

🙂

Continuam sa inaintam pe creasta …

Coboram in Portita Arpaselului prin 2 rapeluri de 20m. Noi am fost cu o semicoarda de 40m … aici am avut ceva emotii ca nu ne-ar ajunge coarda pana la regruparea intermediara … dar ne-am descurcat noi, pana la urma. Recomandam insa o coarda/semoicoarda de 50m. E mai safe, trust me! 😉

In portita Arpaselului la ~13:30. Ce repede am terminat!

Uitandu-ne in urma analizam peretele pe care am facut rapel, si pe care ar fi trebuit sa il cataram daca am fi abordat traseul Vest-Est. M-am uitat! E ok asigurat, si reprezinta o catarare frumoasa, greuta …yum-yum! 😉

Vantul bate din ce in ce mai violent. Strangem coarda si, dupa ce mai depasim 2-3 obstacole usoare intram in creasta si urcam spre Vf Capra.

Poza de grup! ;))

🙂 Nu ne grabim. Avem destuuuul timp sa ne moscaim. Asa ca alegem cea mai lunga ruta pana la Complex Capra :))

🙂

🙂

Cu peretele nordic Lespezi Caltun, Vf Negoiu si Custura Ciobanului in fundal: inca mai e zapada multa in zona aia!

>

Zoom pe ele! 😉

Din Vf Capra coboram pe langa Vf Vanatoarea lui Buteanu (intram in marcaj Triunghi Albastru).

Peretele Buteanu: incercam sa identificam noua linie de mixt a lui Adi Valean (vezi aici). Din pacate nu prea mai e zapada. Daca nu s-ar fi stricat vremea, peretele Buteanu ar fi fost planul pentru ziua a doua. 😉

Vedere din Saua Caprei spre Caldarea Balea. Acolo jos, vrem sa ne recompensam cu o ciorbita! Meritam! ;))

In centru, hotelul de gheata, turisti pe aleea hotelului … Se aude muzica! Vantul nu se mai simte … Aici jos in caldare suntem feriti!

E clar! Vremea se strica de tot asa cum a zis prognoza! Ne taram picioarele pana in restaurant!

Dupa ce avem parte de o servire iesita din comun de proasta, plecam spre Complex Capra. Putin inainte sa intram in tunel ne prinde Cosmin Andron din urma. Ne zarise si a venit sa ne salute. Ne povesteste cum a catarat la cascada de gheata .. si iaca a inaugurat un traseu de mixt! (pentru detali, aici)

Suntem deja la ref Salvamont de la cota 2000.

Coboram pe o panta de iarba, zapada se topise. Ma misc incet, nu ma simt motivata, si imi e lene! Si, da, sunt obosita, recunosc!

Cascada … e cald, deci curge! ;))

Suntem la complex Capra pe la 18:30.

Plecam spre Bucuresti! E clar ca vremea se strica, si urmatoare zi nu se mai poate face nimic….

Concluzie: Desi, nu asa de tehnic pe cat ma asteptam, desi nu asa lung pe cat stiam … a fost de-a dreptul superb!!!