Perioada: un we (09 ian – 10 ian 2010)
Locatia: Bulgaria – Veliko Tarnovo
Echipa: eu, Catalin, Rudi, Corina
Ocupatie: Escalada si turism
Topo pentru traseele de escalada: http://www.climbingguidebg.com/cdb.php?f=placeinfo&idPlace=2&type_climb=S
Atentie: Pentru a trece granita e nevoie de buletin sau pasaport si se plateste taxa de pod de 25RON/masina directia Roamnia-Bulgaria, 10BGL directia Bulgaria-Romania si vinieta Bulgareasca de 10BGL pentru vinieta de 7 zile.

Se anunta vreme aiurea in toata tara. La munte ba ploaie, ba vant prea puternic! Pe Cata il batea gandul unei ture de schi, insa pe mine nu: nu vroiam sa-mi stric schiurile aiurea!

Pai si ce ar mai fi de facut? Nimic! Dar totusi am putea sa ne plimbam pe la Bulgari. Corina si Rudi nu aveau nici ei nici o idee:
– Veniti? – a fost suficient sa intreb.
– Venim! – raspuns. :))

Plecam pe la 7:30 din Bucuresti. Ajungem la Veliko pe la 10:45. Batea vantul destul de tare, insa ne hotaram sa mergem la faleza sa ne cataram.

Intrarea la faleza se face pe o carare prin stanga Manastirii Trapezita.

🙂

Catre fiecare sector de catarare sunt trepte de lemn sau pietre, accesul fiind foarte lejer.

Ne oprim la unul dintre rpimele sectoare, cu trasee sapate.

Masuram traseele.

Rudi ne arata un traseu de incazire pe o fisura.

Nu prea ma inspira asa ca il las pe el sa plece primul … ramanad ca eu sa-mi incalt o pereche de papuci proaspat spalati care intrasera cumplit la apa … (imi vine sa plang!)

Cu degetele chircite in papucii intrati la apa il urmaresc pe Rudi intrand in traseu …

Pentru o clipa uit de durere …

🙂

Vantul bate in rafale puternice …

Pleaca si Catalin intr-un traseu multipitch de 2 lungimi. Ideea era sa se opresca in prima regrupare (dupa 30m) si sa fac rapel. S-a oprit abia dupa 50m. Vantul batea puternic si nu prea puteam sa comunicam. Ma leg in coarda sperand ca se va prinde de faza si ma va lua la filat ca secund. Ideea era sa plec secund deoarece traseul facea multe zig-zag-uri si daca il lasam sa faca rapel conform planului initial, am fi riscat sa nu reusim sa recuperam tot echipamentul de pe traseu.

Nu se prea prindea, insa, la un moment dat cand vantul a mai slabit Rudi si Corina au reusit sa ii spuna sa ma ia secund. Un traseu lung si usurel amenajat cu 2 spituri la plecare si in rest cuie …

In timp ce filam am avut timp sa fac si o panorama …

Rudi termina de pus o a doua mansa …

Dupa ce ma dau si eu si Cata pe prima mansa pusa de Rudi pe traseul de incalzire, care s-a dovedit a fi mai tare decat “de incalzire” facem o pauza de papat fistic: Corina face cinste!

🙂

Ne dam si pe a doua mansa si strangem! Gata cu cataratul!

Facem un popas de stat degeaba la bancutele ce se afla intr-o poienita de langa manastire. Aici am pus si corturile mai pe seara …

🙂

🙂

Admiram o lumina superba de apus …

🙂 hihihi!

🙂

Plecam spre locul de parcare pe poteca de langa manastire …

Ca tot fusesem in pelerinaj, eu si Cata hotaram sa vedem cum arata si o manastire bulgareasca … asa ca intram!

🙂

O cruce la inaltime … in perete.

Ne retragem …

Steagul …

Ce se afla pe poarta manastirii …

De asta se trage pentru a declansa clopotelul … in loc de sonerie!

🙂

Plecam …

Cand venisem in parcare nu era nici o masina. Intre timp se umpluse, si doar Maria facea nota discordanta fiind parcata mai altfel … :))

In drum spre centrul orasului ne oprim pentru cateva poze in lumina de apus …

🙂 Cetatea din Veliko Tarnovo. Cica ar costa 6 BGL sau 3 Euro pentru a o vizita. Am fost de multe ori la Veliko insa nu am apucat sa o vizitez ….

🙂

🙂

🙂

🙂 Poza facuta de pe un pod care trece peste un fel de parculet verde …

🙂

🙂

Intrarea in cetate …

🙂 Panou informativ la intrarea in cetate.

🙂

🙂

Belvedere din Veliko …

🙂

🙂

🙂

🙂

Peste oras se lasa intuneric …

Asa ca mergem sa papam la renumitul restaurant Pizza Tempo. (renumit printre romanii care frecventeaza zona).

E misto ca are meniu cu poze, si e mai usor de comandat decat in alte localuri …

… un vin bun!

… si servirea e foarte misto!

Deserturi … ;). O masa la restaurant in Veliko ajunge cam la maxim 20BGL. Pe noi, la Tempo ne-a ajuns cam 35BGL pentru 2 persoane.

Dupa ce mancam bine ne plimbam pe stradutele din orasul vechi …. Apoi hotaram sa bem o bere la Restaurant Trapezita. Un alt loc pe care il recomanda romanii din punct de vedere al mancarii, si al servirii …

Eu raman, totusi, la ideea ca Tempo e cel mai tare!

Artistic …

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

Pe la 10:00 ajungem langa Manastirea Trapezita unde ne montam corturile. Termometrul arata 17 grade celsius!

Ne trezim pe la 9:00. Nu mai batea vantul insa picura usor. Strangem rapid corturile si apoi, eu si Cata ne lungim la un mic dejun …

Se anuntase 20% probabilitate de ploaie asa ca excludem posibilitatea de catarare. Ne hotaram sa plecam in drumetie pe un traseu marcat Banda Rosie ce intra in padure imediat dupa Izvorul din fata Manastirii Trapezita. Termometrul arata 10 grade celsius.

🙂

Prin padure …

Ajungem la baza stancilor …

🙂

Ne uitam dupa trasee …

Urcam sus pe un fel de platou … impadurit!

Pe durm ne intersectam cu numerosi vanatori si auzim impuscaturi: sper sa nu ne confunde cu animale! :))

O primavara prematura: flori si copaci inmuguriti!

🙂

Catalin imi confisca aparatul foto, asa ca ma bag la o picoteca …

🙂

🙂

Se gandeste sa ma trezeasca …

🙂

🙂

🙂

Plecam mai departe. Pe drum ne ameninta ploaia cu cateva picaturi …

Manastirea de Calugari aflata la baza unei faleze vis-a-vis de faleza deasupra careia ne aflam noi …

Manastirea Trapezita vazuta de sus …

🙂

🙂

🙂

🙂 Orasul …

🙂

Rudi si Corina pleaca inainte …

🙂

Cataratori la faleza cea mai din capat …Ii vedem de sus!

La grota …

Apoi ne plimbam pe la baza peretelui si masuram fiecare sector in parte….

Dupa asa o plimbare ne hotaram sa mergem sa mancam la Restaurant Trapezita. Imediat dupa ce am comandat a inceput o ploaie serioasa care nu a mai incetat 1 ora, cat am stat noi in restaurant …

Corina a comandat Salata Mexicana

Pizza …

Si pentru mine o pizza mare …

Destert cu inghetata si citronada …

Am ajuns in Bucuresti in 2 ore si jumatate. A fost un wee dragut de primavara! Jumatate din sufletul meu se bucura de primavara, jumatate plange dupa iarna care a intarziat sa mai apara … :(.

Mersic mie, lui Cata si lui Rudi pentru poze! 😉