Perioada: Un wee de Decembrie
Echipa: Eu si Catalin
Locatie: Fagaras – Caltun
Trasee: Peretele Nordic Lespezi – Caltun si tentativa de Custura Saratii
O sa incep cu un rezumat: asa cum a vazut Catalin aceasta tura.
“Eu si Silvia am reusit sa escaladam sambata (05 dec 2009) peretele nordic Lespezi-Caltun: am urcat de dimineata de la Piscul Negru, am lasat bagajele la refugiu Caltun si la ora 13.30 am fost la baza peretelui intrand in traseu. La ora 17.00 eram pe varful Lespezi dupa 5 lungimi de coarda intinse (semicoarda de 60 m, iar de doua ori cand s-a intins coarda a plecat Silvia concomitent pana am gasit o regrupare mai comoda). Coborarea pe Hornul Caltun ne-a mai luat 2 h, asfel incat la 19.00 eram la refugiu (bajbaind prin ceatza sa il gasim).
Ne-am inspirat din descrierea lui Marian Anghel, caruia ii multumim:
http://mariananghel.blogspot.com/2009/01/lespezi-clun-peretele-nordic.html
Linia noastra a coincis in prima lungime si doua cu linia lui Marian Anghel, apoi am preferat sa o luam mai prin dreapta stancilor si uneori catarand pe ele. Lungimea 4 mi s-a parut ca iarasi a coincis cu a lui Marian, din acest punct erau trei variante (stanga extrem, in sus si dreapta pe o brana si in sus), noi am ales a 3-a varianta. Dupa lungimea a 5-a, ma pregateam de inca 2 lungimi pentru ca nu se vedea iesirea, dar dupa 6 m am vazut ca eram in creasta 🙂
Am mers fiecare cu coltari si cate 2 pioleti tehnici, iar din materialele avute la noi, am folosit 2 pitoane (batute si scoase), un cui de gheatza (folosit in prima lungime pe cascada de gheatza), mobile (nuci si frienduri) si anouri folosite pt a asigura la colturi de stanca.
Ce am mai gasit pe traseu si am lasat acolo: o cordelina rosie pe prima lungime (chiar la iesirea de pe cascada de ghatza in stanga), un cui (piton) in prima regrupare si inca un cui la regruparea 4 (daca nu ma insel).
Duminica am facut 2 lungimi din Custura Ciobanului, dar pt ca am intrat tarziu in traseu din cauza cetzii de dimineatza (ora 13.00) si pt ca erau 10 cm de zapada proaspata ninsa la frig (fara consistenta, fainoasa care ne incurca foarte tare) am mers prea incet, asa ca la ora 15.00 am decis sa facem rapel si sa ne retragem spre V. O sa revenim alta data sa o facem !”
O schita facuta de Catalin cu linia traseului nostru:
Si acum incepe povestea mea …
Plecam din Bucuresti la 5:40 dimineata. Pe la 8:30 eram la Piscul Negru.
Ma ambitionez sa golesc tot termosul, care era plin cu ceai fierbinte …
La 9:00 plecam spre Caltun pe acelasi drum pe care fusesem cu un weekend in urma pe triunghi albastru lasand “gasca” de catelusi in urma…. Vezi link: http://www.silvique.ro/2009/12/20091128-fagaras-creasta-fierastrau-si.html
Ajunsi la ref Caltun, Cata se gandeste ca nu ar strica inca niste poze, ca doar de data asta am geaca rosie … Eu ma gandesc sa il fotografiez alaturi de catelusa care ne-a deschis calea …
In spate (poza jos) se vede Peretele Nordic Lespezi – Caltun pe care ne hotarasem sa-l cataram. Stiam ca daca traseul ne-ar fi depasit ca si dificultate exista oricand posibilitatea de retragere pe una din branele ce-l traverseaza pana in Hornul Caltun, pe care il parcursesem un o saptamana in urma ( http://www.silvique.ro/2009/12/20091128-fagaras-creasta-fierastrau-si.html )… si de aceea nu aveam deloc emotii …
Na …. Mi-am cumparat geaca rosie sa dea bine in poze … :)))).
Refugiul era gol. Adica gol de lume caci ramasese destula mizerie din weekendul trecut. Mancam rapid ceva, ne echipam si plecam spre baza peretelui cu descrierea lui Marian Anghel in minte. Cata o avea printata si o studiase bine, bine, bine de tot … Eu plecasem cu ideea: “Mergem pe unde vedem cu ochii, ce atatea calcule?! Si asa nu sunt cuie batute!”
Totusi ma apuca nitel emotia cand imi zice Cata ca trebuie sa intram pe una din cascadele de gheata …
Prima lungime:
Pe la 13:30 eram la baza traseului: “Pe care cascada de gheata intram? Stanga sau dreapta?!”. Amenajam o regrupare pe mobile. Cata se hotaraste sa abordeze prin stanga ….
Nu l-am auzit pe Cata cand a dat srigatul de regrupare. Dar cum se terminase coarda, am hotarat sa plec …
In timpul catararii imi amintesc cateva chestii elementare de catarare pe gheata despre care stiam din singura tabara de initiere in alpinismul hivernal din Fagaras din februarie 2008 la care am participat: “tot timpul sa fie 3 puncte de sprijin”, “pasi marunti, ne oprim la pozitia de echilibru cu picioarele usor departate la acelasi nivel”, “lovituri de piolet scurte si precise” plus ca imi spusese Cata: “calcaiele jos”… Le stiam teoretic dar a trebuit sa astept muuuult timp petru a avea bucuria de a le pune in practica. Oh, si cat am mai savurat momentul catararii.
Pe la mijlocul cascadei Cata a pus un cui de gheata. Era destul de slab, nu cred ca ar fi tinut o cadere, dar eram innebunita in activitatea mea de a-l desuruba: in sfarsit faceam asta … Mai jos e o poza de pe la mijlocul cascadei, in sus … ce urma de catarat. Din loc in loc gheata facea loc la pete de zapada inghetata in care pioletii intrau extraordinar de bine si de usor … si tineau!
Am iesit deasupra cascadei. Cata asigurase la o cordelina gasita acolo, apoi coarda o lua mult in dreapta …
Mai arunc o privire in jos: ce am catarat …
Urmeaza viteza pe o brana nu foarte inclinata de zapada buna. Cata in regrupare. Gasise un cui si regrupase in el si intr-un anou dat dupa un colt de stanca …
Eu … pe brana de zapada stabila (zapada era super) … Cata ma cearta ca nu ar trebui sa lovesc cu ambi pioleti si sa consum energie cand as putea sa ma pun pe picoare si sa folosesc pioletii doar de echilibru pe brana de zapada, dar mie imi placuse asa de mult miscarea de pe cascada de gheata incat ramasesem blocata pe ea … :))).
Cercetam putin zona pentru a hotara incotro urmatoarea lungime …
Lungimea doi:
Cata m-a certat ca nu stam bine cu timpul … asa ca nu am mai facut poze in a doua lungime. :))))
A urmat o catarare mixta fixand pioletii in petece de zapada sau in smocuri de iarba inghetate … iesind pe o alta brana foarte lata de zapada … In aceasat lungime am plecat cand s-a terminat coarda! Fooooarte dragut.
Dupa cum se vede regruparea s-a amenajat cu un anou dupa un colt de stanca si un friend.
Cata…
Lungimea trei:
Pleaca in stanga … catarare pe stanci impodobite cu zapada, gheata … cu pioletii fixati ba in zapada, ba dupa colturi de stanca, ba infipti in smocuri inghetate de iarba …. O catare care noua ni s-a parut usurica si draguta.
De fiecare data cand vedeam ca mai ramanea 3m de coarda si inaintarea sa facea repede, strangeam regruparea si plecam: era clar ca Catalin era pe teren sigur, plus ca se aflau 2-3 asigurari intre noi … Apoi inaintarea corzi se oprea, asa ca ma asezam si eu intr-o pozitie cat mai confortabila: stiam ca se amenajeaza o noua regrupare asa ca asteptam semnalul sa plec iar adica sa vad cum Cata fileaza coarda.
Cata in regrupare! Batuse un cui. Regruparea s-a facut intr-un cui batut de Cata si o nuca. Era momentul sa invat sa scot cuie!!! :))
Lungimea patru:
A plecat … Nu pare greu!
Cum simteam ca se deplaseaza repede Catalin (deci era pe teren sigur), eliberez coarda (mai erau 3-4m), si incep procedura de scoatere a cuiului: 3 lovituri de piolet ciocan in jos, 3 lovituri in sus, iar 2 lovituri in jos, alte doua in sus … pana ce a sarit singurel. Adun repede regruparea si plec! Dupa ce depasesc primul obstacol, imi dau seama ca trebuie sa ma opresc: Cata iar se pusese pe amenajat regrupare!
Urmeaza catarare draguta printre stanci … Regruparea s-a facut la un cui batut si mobile.
Lungimea cinci:
A plecat prin dreapta, apoi a traversat prin stanga …. apoi a facut zigzag-uri printre stancarii …
Fusese o lungime scurta caci am auzit piuit-ul de regrupare. Am plecat dupa el. Era o lungime ceva mai sustinuta, care necesita mai multa atentie. Dar draguta, ca doar noua asa ne place! Regrupase in mobile!
Iesirea in creasta:
Noaptea se apropia. Noi stiam ca avem de facut 7 lunigimi si abia iesisem din lungimea 5. Cata studiaza putin terenul prin dreapta unde se ridica un fel de perete. Ii zic: “treci prin staga ca pare lejer, desi nu se mai vede nimic dupa o creasta de zapada … Vezi ce e!”
Cata pleaca prin stanga si dupa 30 de secunde aud: “Am iesit! Sunt in creasta! Hai si tu!”. Adun cat pot de repede regruparea si ies! Mi se paruse mult mai scurt decat ma asteptam. Eram pregatita sa ratacesc prin perete pe intuneric si ceata …. Wow!
Poza noastra de varf! Ne felicitam reciproc! 🙂
Urmeaza coborarea pe Hornul Caltun. Incepem prin descatarararea unei pante inclinate de zapada. Incercasam sa facem rapel de dupa cruce, insa nu a trecut testul “trage coarda” asa ca m-am intors si am descaratat pa pioleti si coltari … (Testul “trage coarda” consta in aceea ca unul dintre coechipieri face rapel cativa metri si apoi incearca sa traga coarda. Daca coarda ramane intepenita atunci trebuie sa se gaseasca un alt mod de rapel/coborare fie ca se schimba locul corzii, fie ca se schimba locul de unde se trage coarda, fie ca se coboara pe picioare, unde e posibil.)
La un moment dat lui Cata ii cade un coltar. Isi da seama din timp (adica nu il scapa de tot)! Gasesc repede un colt unde amenajez o regrupare cu ajutorul unui anou si il leg pe Cata in nodul cabestan. Linistit isi sapa o treapta in zapada si isi pune coltarul la loc …
Apoi ne hotaram ca in locul unde regrupasem sa amenajam un rapel cu ajutorul unei cordeline … care a ramas acolo! Apoi mai gaseste Catalin un colt dupa care facem un al doilea rapel. Cautam acea cordelina pe care o gasisem un o saptamana inainte si la care asigurasem. Dupa al doilea rapel, Catalin a mai coborat putin in stanga si a gasit cordelina …. Rapelam iar!
Apoi descataram culoarul de zapada. Pe intuneric si ceata lucrurile arata cu totul altfel …. la un moment dat ne trezim in afara hornului, insa nu intelegeam existanta peretelui din dreapta. Abia a doua zi pe lumina am inteles … Am coborat pana am dat de lac, apoi am mers pe marginea lacului si am gasit refugiul ….
Nu mai venise nimeni! Brrrr ce frig!
🙂
Toata noaptea a nins ….
Pentru a doua zi hotarasem sa facem Custura Ciobanului – descrierea din cartea lui Andrei Beleaua:
Ne trezim cam tarziu … pe la 8:40. Mancam repede si ii dam in sus.
Inaintam masurand neincetat peretele nordic Lespezi – Caltun incercad sa recunoastem linia pe care catarasem cu o zi in urma … nu ninsese foarte mult, insa zapada noua era fainoasa (ninsa la frig) si nu tinea deloc.
🙂
Traseul Custura Ciobanului incepe din Strunga Ciobanului prin care trece traseul turistic cruce rosie …
Se vede Strunga Ciobanului: acel V mare …
Strunga Ciobanului si o parte din Custura Ciobanului in stanga strungii …
Amenajez regrupare la o bara metalica care abia mai iesea din zapada …
Cata pleaca usor stanga … pe un fel de branita oblica de zapada. Se cam chinuia. Zapada nu tinea absolut deloc.
Apoi a intrat pe o brana si a asigurat la un cui existent acolo … Cand mi-a venit randul am inteles de ce se chinuise asa ….
Asigurare in cui si nuca.
Mica panorama … 😉
A doua lungime a fost ceva la echilibru. nimic nu tinea. Catarare interesanta, insa … eram cam tarziu.
Am plecat cap in a 3-a lungime. La un moment dat, cum ma cataram eu asa, am vazut cum imi ia pioletul la vale: “Cata, mi-a cazut pioletuuuul!”. Oh ce trista eram! Cand ma uit mai atenta se gatase la ~7m sub mine. Asigur repede la un colt mare de stanca si ii zic lui cata sa ma lase salam: “L-am prins!” – strig bucuroasa.
Am incercat sa plec mai departe dar mi-am dat seama ca ne miscam incredibil de greu, si ca zapada se stricase peste noapte. Plus de asta, amandoi eram foarte obositi: entuziasmul de cu o zi inainte nu ne lasase sa ne dam seama cat ne obosise, de fapt, acel traseu. Insa acum resimteam! Era deja ora 15:00 – mai aveam 2 ore de lumina …
Rapelam spre Vest, ramanand, astfel, cu o restanta …. :)))
In Strunga Ciobanului ….
Arunc o privire catre prima lungime pe care o catarasem … “Data viitoare ma duc eu cap” – gandesc.
Coboram …
Acum ca se terminase totul, Cata preluase aparatul … :))
🙂
Pe traseul cruce rosie, spre Caltun.
🙂
🙂
Am ajuns la refugiul Caltun pe la 16:30 si am coborat spre Piscul Negru pe intuneric si ceata bajbaind dupa urme in zapada …
La ora 20:20 plecam spre Bucuresti…. RUPTI de oboseala!
Concluzie:
– desi Peretele Nordic Lespezi – Caltun nu mi s-a parut greu, cred ca a fost perfect ca si lungime/dificultate pentru a ma bucura si a-l savura … Insa, daca ar fi fsot mai lung sau mai greu, poate ca ar fi fost alta concluzia. 😉
– Custura Ciobanului a ramas restanta. O sa ne intoarcem … mai odihniti si mai devreme :).
Salut Silvia,
ma bucur ca materialul scris de mine, despre peretele nordic al Caltunului, v-a fost de ajutor.
Fagarasul este un masiv foarte bun ca antrenament pentru ture de mixt. Daca aveti timp/ocazia, incercati sa mergeti si prin alte locuri.
O alta zona faina este in valea Sambata.
Un articol despre aceasta zona poti gasi aici:
http://www.roclimbing.net/index.php?option=com_content&task=view&id=851&Itemid=59
ture faine,
Marian Anghel
PS: intre timp, eu mi-am schimbat blogul pe care mai postez care ceva:
http://anghelmarian.wordpress.com/
Ati facut o chestie tare faina impreuna 😉 Spune-i la Cata sa nu te mai certe atata, ca nu-s multe fete carora le plac peretii ;)) ma rog nu aia zugraviti in tifel :))
Si ma enervati ca sunteti atat de aproape de Fagaras! Auzi la ei 2h10':D AlinT
@Marian Anghel: Multumim frumos. O sa incercam si alte zone, abia am dat de gust …
@Alin: Cred ca am gresit eu! Pana la Piscul Negru facem ~3 ore. Atunci de dim am facut mai putin decat de obicei caci am plecat foarte devreme si erau libere soselele … ms.
Draga Silvique,
Felicitari pentru perete…
dar… din intamplare eram in refugiul Caltun cand v-ati intors, deci nu erati doar voi , asa cum ai scris…eram cam 20, mai mult ..au mai venit si prietenii celui care din pacate a murit in acea zi…
Pacat..
Eu nu sunt asa un super alpinist… dar as fi scris macar adevarul…
Vrei sa stii cine sunt…
simplu intra pe http://www.aconcagua2010.ro...
si ai sa ma recunostii.
Sunt cel care a schimbat locul de dormit cu tine si prietenull tau , ca sa putem avea loc toti in refugiu.
Ture frumoase iti doresc.
Tzuri.
@Tzuri: Te rog sa citesti si postarea de saptamana trecuta:
http://silvique.blogspot.com/2009/12/20091128-fagaras-creasta-fierastrau-si.html
😉 Mersic.
foarte faina tura, felicitari!
si vorba lui Alin, sa nu te mai certe vitezomanu de Cata, mai bine mai incet in trasee decat repede prin oras!
felicitari pt. tura am o rugaminte la tine sa-mi spui ce fel de bocanci si coltari , sac de dormit, pioleti rucsac ati folosit multumesc
super tare felicitari…
"la ora 13.30 am fost la baza peretelui intrand in traseu"
de ce asa tarziu???
Fratilor sunteti buni. Aveti insa grija, pe munte e bine sa stii cand sa te opresti. Plecaciuni.
Superba tura! Superbe cadre!
Ai un Thumbs up pe StumbleUpon!
In primul rand, felicitari! Arata super tura 🙂
Am si eu o nelamurire, in caz ca esti mai in tema ca mine: stiu ca se vorbeste de varfurile "gemene" Lespezi-Caltun, unul de 2517m si unul de 2523m. Din ce-am vazut, steaua din 1995 marcheaza Vf. Lespezi – ai idee care e "geamanul" Caltun (presupunand ca stai cu fatza la stea – e cel din stanga sau din dreapta)?
Foarte frumos traseul… dar foarte inconstienti cataratorii 🙂 cu asemenea asigurari …ma rog dar fiecare catara cum il duce capul … sunt curios ce o sa zica oamenii pe la sala nu neaparat ca te intereseaza acest lucru dar … stii la ce ma refer :). anyway felicitari dar mai multa atentie si niste asigurari/regrupari mai bune nu strica… macar in regrupari caraba cu filet… despre poze numai de bine foarte frumoase. Nu imi dau numele aici pentru ca nu are rost sa stricam carutza pe la sala.
@Vasy:
Daca Hornul Caltunului desparte vf Lespezi de vf Caltun, si daca cel marcat cu stea este vf Lespezi, inseamna ca cel din stanga (cum te uiti spre Negoiu) este vf Caltun.
felicitari, frumoasa descriere, frumos traseu … sa o tineti tot asa
felicitari, si continuati sa faceti poze pentru frumusetea peisajului. curajul de a fi undeva si candva, atipic pentru unii se rasplateste cu siguranta.
Tare placut, de citit, de vazut…
Mircea
Pingback: Amintiri din ture/My trips | catalinpobega
Pingback: Amintiri din ture/My trips