DESPRE MARATON

Distan?a cursei: 42,195 km
Data competi?iei: Duminic? 18 Octombrie 2009
Locul startului: Pia?a Constitu?iei (vezi harta)
Ora startului: 9:30 AM
Timp limit?: 6 ore

Taxe de înscriere:
* 35 EUR dac? înscrierea se face pân? pe 5 Septembrie
* 40 EUR dac? înscrierea se face în perioada 6 Septembrie – 17 Octombrie

Fiecare participant beneficiaz? de:

* Invita?ie la obi?nuita Pasta Party, care va avea loc Sâmb?t? 17 Octombrie.
* Pachetul de participare, con?inând tricoul oficial, num?rul de concurs, cipul electronic pentru înregistrarea timpului, revista AIMS.
* Acces la punctele de reîmprosp?tare cu ap? plat?, b?uturi energizante, bure?i uzi ?i altele, aflate de-a lungul traseului cursei.
* Asisten?? medical?, ce const? în 4 ambulan?e, dotate special ?i înso?ite de personal medical specializat, amplasate în puncte-cheie de-a lungul întregului traseu.
* Organizare tehnic? atent? ?i profesionist? pentru aceast? competi?ie, recunoscut? pe plan interna?ional ?i afiliat? AIMS IAAF, astfel încât atle?ii s? poat? concura în condi?ii optime. Traseul este m?surat ?i omologat AIMS; este complet închis, izolat de orice trec?tori sau vehicule ?i ofer? siguran?? alerg?torilor.
* Serviciul de înregistrare automat? a timpului: clasamentul final, e-mail cu informa?iile legate de performan?ele din concurs ?i rezultate.
* Medalia comemorativ?, dup? terminarea cursei.

Premii: Primele 8 femei ?i primii 8 b?rba?i clasa?i vor primi fiecare câte un premiu în bani.
Pentru mai multe detalii v? rug?m s? citi?i Regulamentul oficial.

Harta:

Pentru mai multe informatii, intrati pe site-ul oficial: http://www.bucharestcitymarathon.com/

Ro Club Maraton

Legatura mea cu lumea maratonistilor de sosea a inceput odata cu GETICA, echipa de maratonisti alaturi de care am participat la Carpathian Adventure.

Dan, Gabi si Sergiu fac parte din Ro Club Maraton – sunt maratonisti!

Ro Club Maraton este primul club al maratonistilor amatori din Romania. A fost infiintat in primavara anului 2008 de catre un grup de alergatori din Bucuresti si alte orase, sub forma unei organizatii non-profit si are ca obiectiv principal promovarea alergarii pe distante lungi, ca sport de masa.

Ideea acestui club a pornit din dorinta celor 14 membri fondatori de a forma un grup de oameni care impartasesc aceleasi pasiuni si preocupari. Aceasta organizatie este deschisa oricui doreste sa ni se alature, indiferent daca este sportiv amator sau de performanta, daca alearga de 1 an sau de 20 de ani, daca are sau nu performante notabile, daca nu a participat inca la un maraton sau o alte curse pe distante lungi. Principala conditie pentru acceptare in club este pasiunea pentru alergare si dorinta de a contribui la promovarea alergarii in Romania.

Desi nu agreez ideea de simpla alergare, sau nu impartasesc cine stie ce pasiune pentru alergarea de sosea, mi-a placut deschiderea acestui club si modul cum incurajeaza sportul prinm intermediul intalnirilor saptamanale:

VINO SA TE ANTRENEZI CU RO CLUB MARATON IN FIECARE SAPTAMANA!

Alergarile noastre de grup au devenit deja o traditie! De acum, in fiecare sambata dimineata poti sa te alaturi grupului ce alearga in Parcul Herastrau.
Loc de intalnire: Piata Charles de Gaulle, intrarea principala in parc, langa statuie.
Intalnirea are loc la 8:15, iar alergarea incepe la 8:30.
Primii 3 km se alerga in grup, intr-un ritm acceptabil pentru toata lumea.
Cei care nu ajung la ora de plecare ne pot prinde in parc, pe malul lacului. Alergarea se va face in sens opus acelor de ceas.
Toata lumea este binevenita, chiar si cei care nu au mai alergat de ani de zile.
Persoane de contact si gazdele antrenamentelor: Dan Lixandru (0744549326) si Sergiu Buciuc (0724278392)

Povestea

Se anuntase vreme rea in toata tara. Nu stiam de nici unul dintre cunsocutii mei ca ar fi plecat la munte … Ma consolez cu ideea ca nu e asa de tragic ca o data la cateva luni sa mai stau si pe acasa … imi gasesc de studiu pentru urmatorul examen.

In ciuda oboseli fizice si psihice, ideea de a nu face nimic un weekend intreg nu prea imi convenea, mai ales ca trasesem chiulul de la antrenamentul de alergare de joi …

Vorbesc cu Dana, care, foarte hotarata, imi zice ca s-a inscris la semimaraton. Odata cu asta imi aduc aminte de argumentele baietilor prin care incercau sa ma convinga sa particip si eu macar o data la un maraton de sosea, as vedea diferenta fata de un maraton de munte …

Oscilam, oscilam …. intre “Ce lene imi e!” si “Cum sa las sa treaca atatea zile fara macar un pic de alergare” cand ma suna Dana sambata seara:
– Maine, unde ne vedem, cum facem? – ma intreaba, stiind ca eu planificam sa incerc la 42 km, adica la maraton.

O intreb la ce ora e startul, stabilim un loc de intalnire la modul ca “care ajunge prima in zona da un telefon!” … acum aveam un motiv in plus sa ma trezesc de dimineata si sa fiu acolo.

Desi ma culcasem destul de tarziu (ma prelungisem la bere pana pe la 2:00 noaptea), dimineata am sarit in picioare inainte sa sune ceasul de 6:00. Eram hotarata sa fiu acolo dar “in my way”:
– nu ma inscriu legal ca banii isi au alta destinatie;
– ma imbrac gros sa traspir nitel;
– alerg cel putin semimaraton, insa incerc maraton;
– ma incalt cu adidasi de trail-running, ca poate imi protejeaza genunchii …
– nu trag prea tare de mine, ma limitez la o viteza de 10km/h.

Inainte de concurs m-am intalnit cu Dana si cu Baza care venise sa ne incurajeze de pe margine. L-am sunat si pe Dan cu care ulterior m-am si intalnit … Chiar la start m-am intalnit cu Gabi… ce draguuuut! Toate aceste figuri cunoscute m-au determinat s ma simt in largul meu …

Inainte de start s-a tinut un program de incalzire colectiva.

A fost si cursa scaunelor cu rotile …

S-a dat startul! La inceput a plouat putin, dar s-a oprit repede … adica nu reusesc sa estimez “repede”, pentru ca prima ora de alergare parca a zburat pentru mine …

Dupa primele 15 min de alergare, toata lumea a inceput sa se dezbrace de pungi .. :))

Si asa a inceput maratonul. In prima parte a maratonului (prima tura) mintea mea era mult prea ocupata sa studieze atmosfera de maraton ca sa simt oboseala …

Nu au fost prea multi sustinatori, si oricum nu se compara cu cei de pe traseele montane: pe sosea lumea nu stie sa incurajeze, sa strige, sa aplaude. Recunosc ca nici eu nu sunt prea buna la capitolul asta … :)), dar nici nu prea stau pe margine!! 😉

Din cand in cand ma mai intalneam cu vre-un cunoscut: Baza care ne iesea in cale mie si Danei si ne fotografia, Cornelia, Corina, Cristi, Roxana, Lucian …. Erau divine incurajarile lor! Nu as fi inteles niciodata cat de important e sa stii sa fi spectator. Prin strigatele lor, urarile si incurajarile lor ma incarcam cu o energie neinteleasa …

S-a intamplat ca la un moment dat traseul sa devina trist pentru mine … Atunci am auzit un strigat: “Hai Silvia!”. Era o fata total necunoscuta pentru mine, dar a carei strigat m-a umplut de nedumerire, dar si de energie si entuziasm. Asa m-a incurajat ori de cate ori mi-a iesit in cale ….

Ulterior am aflat ca ea se inscrisese la proba de stafeta, si ca se afla pe traseu pentru a incuraja echipa. E colega de servici cu Sergiu, unul dintre baietii de la GETICA. De la el ma cunoaste. Ce frumos!!!

Sportivi de performanta ….

Kenienii! Eu impreuna cu Dana am facut un mic calcul zilele trecute: au alergat cu 18-20km/h.

Eu si Dana … Era momentul in care hotarasc ca Dana are un ritm cam tare pentru cei 10km/h pe care mi-i propusesem, asa ca o las sa o ia inainte …

Cred ca e cel mai in varsta participant. L-am vazut de fiecare data la MPC.

Hai Dana!! 🙂

Si eu …

🙂

La un moment dat, cum alergam eu asa … imi sriga o femeie destul de in varsta:
– Domnisoara, unde iti e numarul?
– Nu sunt inscrisa! – i-am raspuns.
– Atunci nu mai alerga! – imi striga femeia isteric …
– Opriti-ma! – Ii raspund ridicand din umeri si continuandu-mi alergarea …

Langa femeie se afla un barbat cam de 30-35 ani care a izbucnit in ras! Eram destul de preocupata de alergare si de a tine ritmul, insa nu a putut sa nu ma amuze faza asta … :))

Unul din kenieni.

Inca unul … Cel care a castigat, alerga dupa un barbat pe bicicleta care ii facea ritmul. Cand treceau pe langa mine … parca erau niste fulgere. Cum e posibil sa alergi 42km, cu 18km/h?! Pffff….

Duminica a fost oprita circulatia in centrul Bucurestiului … va zic ca sa stiti motivul: alergam noi pe acolo. Din cand in cand, la trecerile de pietoni, babele si mosii nu mai aveau rabdare, si ne sareau in fata!
:))

🙂

Imediat dupa kilometrul 20 am simtit ca ma lasa bateriile: de aici incepea munca. Si cum treceam eu de kilometrul 21, adica incepeam tura numarul 3 o aud pe Dana:
– Hai Silvia!
Ea terminase semimaratonul! Mai alerg 300m, fac stanga imprejur si ma duc la Dana si la Baza.
– Stiti ceva? Am terminat semimaratonul, imi ajunge! Nu, nu, nu, nu mai am chef sa mai trag de mine ….

Dana si kenienii …

La masaj! :))

Adidasii de trail-running m-au ajutat foarte mult: nici nu mi-am simtit genunchii! Dar, trebuie sa recunosc ca alergarea asta de 21km m-a obosit nitel.

Am ajuns acasa, am mancat bine “papa bun” de la mamita mea, a urmat o baie fierbinte … si sooomn!

Concluzie:
– Maratoanele de sosea nu sunt de mine … dar e interesant ca si experienta! 😉
– Am alergat semimaratonul in 2h 8′, deci cu 9.9km/h.
– Pozele sunt facute de Baza. Mai sunt doua poze cu mine primite de la Gabi cu dedicatie “pentru blog!”. Multumiri pentru amandoi!
– Si relatarea lui Gabi: maratonul dpdv a unui maratonist http://www.gabrielsolomon.ro/alergand-intre-prieteni-maratonul-international-bucuresti-2009/

😉