Nu ma mai catarasem de mult timp. Nici la sala de escalda nu mai fusesem. Ceva/cineva plangea in sufletul meu de dorul catararii.

Imediat dupa vacanta din Alpi imi promisesem sa ma apuc iar de catarat, insa … povestea cu MPC-ul nu mi-a dat pace: am mai amanat 3 saptamani, desi imi dadeam seama ca pierdeam weekend-uri importante de catarare … FIE!

Ma gandeam la catarare si ma intristam: Of, sunt asa de multe de facut! De ce nu am timp sa le fac pe toate?! Dar mie de fapt asta imi place: alpinismul! Trail-running-ul sau MTB-ul sunt doar niste modalitati de stimulare si antrenament pentru proiectele de alpinism la care visez asa de mult …

Dar acum … acum trecuse si MPC. Plus de asta … imi promisesem ca ma linistesc, imi promisesem cateva weekenduri de relaxare/catarare (ca de parca catararea nu ma solicita deloc! :)) ).

– Eu vreau la Costila, clar! – ii zic lui Catalin care mi se alatura imediat.

Mai ramanea de vazut cum e vremea … dar eram asa de hotarata sa urc la Costila, incat, nu stiu cat de mult m-ar fi afectat o prognoza proasta. Vremea a tinut cu mine!

Reusesc sa-mi fac si abonament la sala de escalada, si sa merg la un antenament: a fost tragic sa imi dau seama cat de rau ajunsesem la capitolul asta. :))

Catalin propune sa plecam sambata dimineata de la 5:00 din Bucuresti.
– A nu, as vrea! Dar sunt asa de obosita! Plecam pe la … 10:00 ….
– Bun asa! De la 5:00 dimineata am ajuns sa plecam la 10:00 dimineata: suna promitator! – zice Cata :)).

Oricat imi era mie dor de Costila, dorul nu ma vindeca de oboseala acumulata in nenumaratele ture de anduranta … Ghinon!

Perioada: 10-11 Octombrie 2009 (un wee)
Echipa: eu si Catalin
Locatia: Refugiul Costila din Bucegi
Trasee de catarare: Fisura Intrerupta si Fisura Suspendata

SAMBATA

Reusim sa plecam din Bucuresti pe la 9:45. Asa cum estimasem, ajungem in Busteni pe la 12:30 si plecam in sus spre Refugiu Costila.

Pentru cei care nu stiu – Refugiul Costila este un refugiu al alpinistilor. Se ajunge acolo pe o poteca nemarcata, cu plecare de la Caminul Alpin din Busteni. Durata traseului este de 1h 30′ – 2 h. Banuiesc ca deja v-ati prins ca e vorba de o zona de catarare.

Pentru cei care sunt interesati de aceasta zona:http://www.costila.go.ro/

Urcarea pana la refugiu a fost foarte draguta. Imi era dor sa ma plimb prin padure, si mai ales cand e vorba de culori de toamna. Catalin mi-a povestit vrute si nevrute … si a facut poze.

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

La un moment dat ma hotarasc sa ma opresc: hai sa stam putin!

Da-mi putin aparatul sa-mi fac o poza! :))

Ce frumos!

🙂

La refugiu era nitica ceata… dar era dragut! Adica mie imi fusese asa de dor de Costila, incat ma bucuram pentru simplul fapt ca eram acolo …

Papam ceva, si apoi ne hotaram sa tragem un pui de somn, ca “Tare sunt obosita!”.

Pe la 17:00 ne hotaram sa facem si noi ceva …. asa ca ne echipam! 🙂

🙂 Deci … ce facem?!

Uite ce mesaj dragut pe usa de la refugiu!

HA-HA-HA …

Am primit reclamatii ca nu am poze spectaculoase asa ca …. Fa si mie o poza asa! Nu o fi spectaculoasa dar bagam si din alea!

In timp ce analizam noi terenul, soarele deja apunea – ne horatam sa ne bagam in Intrerupta.

Fisura Intrerupta e numele unui traseul din peretele Tancul Ascutit care se afla langa refugiu. Mai jos e schema traseului! 😉

Ma bag cap in traseu … ca secund nu are nici un farmec!

Suficient de spectaculos?! :))

🙂

Dupa prima lungime, am regrupat intrucat se lasese deja intunericul.
– Hai sa ne pastram energia pentru maine, si asa imi e destul de greu sa catar in conditiile astea, adica neantrenata! – ii zic lui Catalin, si ne retragem.

DUMINICA

Ne trezim dupa ce se trezeste toata lumea, adica pe la 8:00 (erau doua grupuri: unul din Iasi si unul din Timisoara).

Ne hotaram sa intram in Fisura Suspendata.

Fisura Suspendata este un traseu din Peretele Vulturilor. Este unul dintre cele mai usoare trasee din acest perete: 6 lungimi de coarda destul de scurte, 5A.

Buuuun, hai sa ne echipam!

🙂

Ajungem la baza traseului … si gasim imediat intrarea.

Peisaj de la baza traseului …

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

Fac primele doua lungimi dintr-una – plec prima cap: se intra pe o portiune de catarare destul de usoara, si apoi urmeaza un traverseu lung, oblic pe o brana de iarba.

Am ajuns in regrupare fix cand mi s-au termiant corzile de 60m.
– Regrupaaaat!
Il iau pe sistem autoblocant pe Catalin:
– Poti sa pleci!

Eu si Cata in prima regrupare, care e foarte frumos amenajata: comoda si asigurata cu 2 spituri legate cu lant.

Mai facem niste poze!

🙂

🙂

🙂

Urmatoarea lungime pleaca Catalin cap.
– Daca gasesti o regrupare suspendata, ii dai in sus! Legam iar doua lungimi, caci eu cred ca se poate! – ii zic lui Cata.
Stiam ca traseul este foarte des asigurat, asa trebuia sa avem mare grija, si sa folosim expresuri cu zgarcenie.

Vin si eu! O lungime foarte draguta de catarat. Se poate face si la artificial, dar se poate lega si la rot. Am dat-o la liber! 🙂

Definitii pentru cei care nu stiu -> un traseu se face la:
Artificial – atunci cand te tragi de cuie, de bucle, folosesti scarite si alte sisteme artificiale.
ROT – atunci cand esti cap, si nu te ti de cuie, nu te odihnesti stand in zelb, folosesti strict stanca.
Liber – atunci cand esti cap – te lasi in zelb sa te odihnesti ianinte de unele pasaje mai grele; atunci cand esti secund – nu folosesti nimic artificial, doar te ohihnesti in coarda sau zelb, insa treci toate pasajele in catarare.

Vin si eu!

🙂

Plec cap in urmatoarea lungime. De fapt eram hotarata sa leg urmatoarele doua lungimi.

Pe ultima portiune am cam ramas fara asigurari, asa ca am mers destul neasigurata …. Am dat si la artifical – se trece cu vederea avand in vedere ca nu mai sunt antrenata! :)) Oricum, doua lungimi foarte dragute de catarat: diedru, fisura, bavareza … frumos!

🙂

Ultima lungime pleaca Catalin cap. Mai erau doar 20m si ieseam din traseu. Ne-a luat cam 4 ore intregul traseu: 1h/lungime. Eh, cam asta e viteza noastra daca nu ne ratacim! :)).

Soarele a batut tot timpul pe noi asa ca ne-a fost OK. Insa acum iesisem pe creasta si cam batea vantul …

Cata

Papam ceva?! 🙂

Hi-hi-hi!

Retragerea se face printr-un valcel. Avem parte si de 2 rapel-uri.

Hai, Cata, fi spectaculos! :))

In vale …

🙂

Je

Cata

Asa, spectacol! Na!

🙂

🙂 Cata mai baga un rapel scurt … Eu coborasem in ramonaj! Ce ne prostim!
– Hai, ca o sa vezi tu acum rapel: urmeaza unul de 40m! – il atentionez.

Eeeee, cum iti place asta?

🙂

🙂

🙂

Ce culori frumoase!

Acela este Peretele Vulturilor, unde ne-am dat noi pe Fisura Suspendata …

Si acela e refugiul Costila, unde ne intoarcem! Ajungem pe la 15:00 …

Mai bagam o picoteca, si plecam bucurosi spre casa. Alegem ruta Targoviste, ca DN1 era cumplita …

Concluzie:
– a fost super vreme, super tura … 😉