Weekend-ul asta, ce sa fie ce sa fie?! Munte, nu asa?! :)) Vineri seara ne adunam cu mic cu mare si plecam spre Campulung.
Echipa: eu, Mihai, Costel, Bila … si altii.
Locatie: Zona Iezer – Campulung – Leresti
Perioada: 1-2 August 2009, un weekend!
… si cand se merge la munte cu Mihai, nu ai cum sa nu treci pe la el pe acasa pe la Campulung, unde, de obicei, il asteapta ai lui … :).
…. cu bunatati! 🙂
Si sa trecem la lucruri serioase. In aceeasi seara ajungem cu masina pe drumuri forestiere pana in zona cabanei Batrana …
Mai jos e si harta… 😉
7 oameni si 4 biciclete inghesuite intr-un Logan! :))
Ne-am echipat si am plecat in sus pe Jepi la Refugiul Iezer, cam 2 ore de mers cu ritm bunicel. Apa peste tot, nu e nevoie sa o cari.
La masuta. Asa numesc cei din zona locul asta!
Si cum Mihai avea cheia de la Salvamont, el face parte din salvamont, am avut acces la … bucatarie – un ceiut cald pentru cei din urma noastra!!!
La jumatate de ora ajunge si gasca dupa noi. Bem ceai, mai stam la o discutie si ne culcam: eu si Mihai aveam planuri mari pentru urmatoarea zi.
In primul rand, o picoteca in iarba dupa micul dejun …. :))
Refugiul Iezer – cel mai prietenos refugiu din tara. 😉
In al doilea rand … o cafea! 😀
Ne echipam de plecare. Hotarasem Creasta Iezer Papusa cu coborare la Cabana Cuca unde ne asteptau Costel si Bila pentru tura de bicicleta – vezi harta de mai sus.
Lasam lacul Iezer in urma …
Norisorii ne-au ocolit ;).
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
Si in 4 ore ajungem in preajma Cabanei Cuca. La coborare, Mihai s-a pus pe cules ciuperci sa facem ciulama, asa ca am mai pierdut o ora pe acolo :)). Ba chiar am invatat si eu sa disting ciupercile otravitoare de cele bune. 🙂
Papam ceva … si ne pregatim de tura de bicicleta. De la Cabana Cuca, in jurul lacului si inapoi la Cabana Cuca – vezi harta jos. 🙂
Eu, Bila, Mihai 😉
🙂
🙂
Un pasaj mai delicat unde Mihai a carat bicicletele la toti. As fi putut sa mi-o car singura, dar … de ce, daca are cine?! ;)) Ca sa se inteleaga cu nu am ambitii din astea! 😉
Echipa, in incercarea de a fotografia si curcubeele … ne plouase nitel, dar nu se simtea! 🙂
Prin balti si noroaieeeeee .. 😀
Eu in prim plan!
🙂
🙂
🙂
Apus!
🙂
Am ajuns inapoi la Cabana Cuca la lumina lunii. Foarte misto! Mancarica de ciuperci fierbea in oala .. :)).
A doua zi …. inca o tura de bicileta. Nu stiu sa descriu ruta, din pacate .. stiu doar ca am mers in jurul satului Leresti.
Da intai facem revizie si mancam ceva …
Poza cu gasca, inainte de plecare. Echipa a fost: eu, mihai, costel si Bila, ca si ziua precedenta!
Ihaaaaaaa…
Emil si Cristina … echipa tehnica, ne-au urmat cu masina! :))
Pauza de apa!
Nu, urcarea asta m-a doborat! :))
🙂
Costel invatase sa stea pe bicicleta in urma cu 3 saptamani, acum exersa cum e si pe munte :)). La ce trante spectaculoase lua, cum sa nu ai motive sa razi?! 😉 Dar, bravo lui!
🙂
🙂
La un moment dat, exista o bifurcatie: ambele drumuri coborau in acelasi loc, asa ca eu si Mihai am luat traseul mai greu: urcare multa si coborare mare, si baietii i-au dat direct in jos.
Prin padure …
Pe un astfel de drum am coborat. La un moment dat era asa de abrupt .. dar nun asta era problema, ci faptul ca trebuia sa gasesc o solutie sa traversez catmai repede santul … ei, mi-am luat prima si ultima tranta pe tura asta. Am derapat intr-un tufis de urzici de m-am umplut instant de basici mari si rosii, pe maini, picioare, si chiar pe corp …
In 2 secunde eram in picioare, nervoasa, ii dau la vale in viteza cand … descopar ca imi sarise frana de fata. Ce rahat! Franez cum pot cu cea de spate si aproape ca sar de pe bicicleta. Imi folosesc calitatile de inginer sa descopar care e povestea cu frana, si cum ar trebui ea asezata la locul ei … si plec! Na, ca tot m-am dat! Dar s-a terminat repede … ;))
Ne-am intalnit cu baietii …
Luam masina, si ne bagam la o baita in lac. Inca imi simteam pielea inflamata de la urzici, asa ca apa rece a mai calmat senzatia de usturime … ;))
Trecem iar pe la Mihai pe acasa, unde ne intalnim iar cu parintii lui, si iar ne punem la masa. Ce gustos! Plecam spre Bucurstila 21:00.
Misto, nu?!
Foarte tare,eu sunt din zona si cunosc bine locurile 🙂 no comment!
Ma uit si parca nimic nu s-a schimbat in ultimii 50 de ani. Muntii sunt aceiasi, salvamontistii fantastici si la fel de margininiti ca din totdeauna, fetele de munte, ce sa mai zic…