Acum cateva saptamani in urma, cand avusesem prilejul sa merg la catarare – escalada – cu Dan Burcica si Andreia, la Ampoita, fusesem moartora unor povestiri detaliate privind zona de catarare din Sohodol, tipurilor de trasee si asa mai departe … Andreia, cel putin, isi exprima cu incantare dorul si dorinta de a a ajunge cat mai repede acolo, parca si acum o aud: “Sohodo…ol”.

Era vineri deja, si nu se intrezarea nimic pentru wee. Cu alte ocazii, in aceasta postura fusesem ceva mai nelinistita si usor enervata. Insa acum?! Acum eram foarte bine dispusa, si mintea mea nu prea concepea ca nu voi avea parte de un wee frumos. Dar ce? Eh, era o intrebare la care cautam un raspuns la modul relaxat si cu foarte mare entuziasm :).

Incep sa iau la puricat lista de messenger si agenda telefonica. Dau cateva telefoane, pana cand … Da, se pare ca sunt cativa oameni care au niste planuri pentru wee: SOHODOL. Incep, bezmetica, sa tot ingan mai tare sau mai incet prin birou: Sohodo…ol. Nimeni nu stia ce-i aia! :)). Off, sa va invat eu geografie(?), eu care am trecut la materia asta numai datorita bunavointei profesoarei?!

Ma rog, la momentul acela nici eu nu aveam un raspuns, insa in acest moment pot sa va spun ca atunci cand spunem (noi astia maniaci in “cucerirea inutilului”) Sohodol, ne referim la Cheile Sohodol din Muntii Valcan, in imediata apropiere a localitatii Runcu (Gorj).

Perioada: wee 24-25 Mai
Echipa: eu, Bivuacu si Camelia cu intalnire acolo cu Dan, Andreia, Ioana, Razvan, cei doi adolescenti, Catalin, Vio si Octavian
Locatia: Sohodol

La 19:00 eram in masina cu Camelia si Bivuacu pe autostrada catre vest. :)) Eram printre primii care avea sa ajunga acolo. Imi facusem ceva probleme datorita faptului ca nu aveam un cort, si fusese prea putin timp sa fac rost de unul, insa … Dan mi-a sugerat o solutie care nu aveam cum sa o ratez: “Ai putea sa dormi in surplomba! E foarte misto in aer liber si acolo nu a plouat niciodata!”

Asa ca … pe la ora 11:30 cand ajungem in Sohodol, imi astern patului in aer liber, in surplomba. Era cerul perfect, se vedeau taote stelele .. m-am uitat la ele pana am adormit … ZZZzzzz

La un moment dat aud un zgomot puternic ca de tunet. Ups! Da, era real! Asa cum stateam eu intinsa pe spate, aveam senzatia ca sunt perfect sub cerul liber, complet expusa … cerul era brazdat continuu de fulgere, apoi urmau tunete puternice. Inima mea se nelinisteste, insa mi-aduc aminte de faptul ca totusi, eram in surplomba, si ca intainte de culcare Bivuacu imi spusese ca acolo nu plouase niciodata si ma linistesc la loc, asteptand cuminte sa inceapa ploaia, si sa ma conving .. :D. Doar m-a stropit putin.

Pe peretele din fata mea vad lumina, si umbra a doi oameni deplasandu-se … parca eram intr-un film de comedie prost! :)) Imi era somn, ce naiba?!

Si prima si a doua zi m-am dat cu Bivuacu si cu Camelia pe trasee ceva mai tari decat cele pe care eram eu obisnuita: 7-, 7, 7+. Nu, nu m-am mai dat la fel de mult ca de obicei, si nu mi-au mai murit buricele degetelor, de data asta mi-a murit corpul, omoplatii, pectoralii, etc. 🙂 Poate ca eram si putin cam obosita dupa antrenamentul de miercuri … E bine! 😉

In seara de Sambata spre Duminica, Razvan a pus de un gratar pe cinste, putin vin, putina bere, bancuri, veselie … si un somnic dulce, lipsit de evenimente precum cele din noaptea Vineri – Sambata.

Au fost inca 2 zile …. pentru care nu poti sa nu zici ca “Viata e frumoasa!”

Multumesc tuturor celor care au fost acolo, pentru ca exista, si pentru ca-mi impartasesc bucuria si iubirea de natura si sport, si pentru ca am avut prilejul sa petrec alaturi de ei un wee minunat!

Singurul care a avut aparat foto a fsit Octavian, dar i-a murit bateria dupa gratar, si cum nu prea am stat la un loc, nu am poze! 😉

PS: Singurul, un mare incovenient in cheile Sohodol este acela ca in zona se aduna foarte multi pantofari, fiind drum asfaltat in chei, si faorte accesibil. (Pantofari = manele la maxim, autocare pline de turisti/copii galagiosi, mizerie multa, guracasca, scuteristi, eventuali ciorditori 😀 )