Eram la servici, joi, online pe messenger, ca de obicei :D. Ma apeleaza Ovidiu, un tip cu care nu ma mai vazusem de ceva ani buni. Imi citeste in mod regulat blogul, el si cu alti 3 colegi dintre cei 7 din biroul lui.

PARANTEZA: Unul din colegii lui, este cel care mi-a adus cheia de la masina, pierduta in Crai acum cateva saptamani pe poteca catre Curamtura :). Ce mica e lumea?! Mersic frumos!

Ma “ataca” direct cu intrebarea “Si wee asta unde te mai duci?!”. Oh, daca as stii de joi ce fac in wee … dar de obicei abia joi seara incep preocuparile in aceasta privinta.

– Habar nu am! – raspund, printre care incerc sa-i si explic ca planificarea nu se face de la inceputul saptamanii ca mai sunt si alte lucruri de facut :)) – cred ca i-am zis asta ca nu mai tin minte, dar e ce gandesc! :))

– Pai, cand te hotarasti, trimite-mi un sms sa stiu si eu pe unde o sa fi! – imi scrie.

Treaba cu SMS-ul nu mi se potriveste deloc. Am minute gratis … prefer sa sun dar el nu e genul care sa raspunda la tel. In orice caz, mi s-a parut trist! Ori el, ori discutia, ori eram eu nitel trista ca mi se scufundase o corabie, si … trebuia sa innot pana la alta ( la ca e bun sportul :)) ), ori faptul ca-mi dadeam seama ce trista ar fi fost viata mea fara aceste mici escapade …

Cu o sapt in urma discutasem cu Fane de posibilitatea unei plimbarici relaxate in Fagaras … inca o vacanta de cateva zile, dar posibilitatea era departe (prin Iulie, poate), si imi trecuse prin cap Piatra Craiului pentru perioada aceasta. Da, as fi vrut sa ma bag la o plimbarica prin Crai, in ritmul pe care il numim noi, unii, relaxat. :))

– Vrei sa vi la munte? Plecare vineri seara, Crai, Nordica! – o propunere hotarata cum stiu eu sa fac: da sau ba, raspunzi acum! :)) Mi se pare ca simt o mica ezitare in raspuns, o da in diverse ca nu poate de vineri: “Cat de mult vrei la munte ca sa stiu daca are vre-un rost sa ma incordez la un plan?!”

Nu prea sunt eu obisnuita sa fac itinerarii, si cu atat mai putin pentru incepatori, cu care de obicei am avut numai experiente neplacute cand e fost vorba de mers pe munte (si eu incepatoare fiind la momentul respectiv, dar mult mai hotarata). Ma hotarasc sa-i dau o sansa … desi tare imi era sa nu se suceasca si … Eh, nu s-ar fi intamplat nimic ca gaseam eu ceva de facut! 😀

Perioada: weekendul 16-17 Mai
Echipa: Eu si Ovidiu
Locatia: Piatra Craiului
MOTO: Lasa-ma sa stau degeaba! :))

Ovidiu e incepator: mai fusese pe Jepi si in Crai pana la Curmatura la pantofareala si era tare mandru de iesirile lui la munte.:) De multe ori ma simt vinovata ca atunci cand vine la mine cineva sa-mi povesteasca cat de mult iubeste muntele, si ca a mers la munte, si a ca a urcat “chiar pe Jepi” si nu reusesc sa-i raspund decat pe un ton rece: “Habar nu ai ce e muntele! Nu stii ce pierzi!” … Mi-ar placea sa impartasesc ceea ce vad si simt cu toti cei din jurul meu.

Asa ca, pentru aceasta tura am redefinit cuvantul “relaxat” ;)…. “ca sa se simta si el bine, mai, nu fiti rautaciosi! ;))”

SAMBATA: Fantana lui Botorog – Curmatura – Piatra Mica – Curmatura

Ajungem la Fantana lui Botorog pe la 11:00. Era clar ca nu se putea pune problema de Creasta Nordica pentru sambata. Plus ca prognoza meteo pentru Duminica arat nitel mai bine 🙂

In Poiana Zanoaga, asa imi vine sa stau degeaba!!!

+

Bocancii mei de 3 sezoane. De obicei ii folosesc iarna, sau primavara … acum se anuntase ploi torentiale. 😉

“Hai mai lasa-ma sa stau degeaba!” :))

Ovidiu

Tot el :))

Eu si Ovidiu

🙂

Hai sa ne mai miscam putin ..

Nu, nu e potabila!

Vedere de sus ..

Spre Curmatura

🙂

Ajunsi la Curmatura hotaram sa mancam ceva si … eu ma gandeam la o Piatra Mica relaxaaaata rau. Decat sa stau pe langa cabane, prefer sa zac in poienite. De data asta eu aranjasem tura ..asa ca aveam primul si ultimul cuvant de zic in ceea ce priveste itinerarul ;). Ce tare!!

Cand au dat drumul la drujba, am plecat! :))

Ovidiu

:))

Plecam usurel spre Piatra Mica. Am tendintqa sa intaresc ritmul dar … ups, nu are rost!

Iote ce stanta misto de catarat!

🙂

🙂

🙂

Mergem mai departe, da?:)

Stai ca tre sa mergem si la Belvedere, nu asa?:)

Iote! Ovidiu era de-a dreptu’ uimit. Ma amuza asa un pic modul cum isi exprima uimirea, si placerea de a vedea in zare din punctul de Belvedere. “Sa vezi ce e sus in creasta!” 😉

Vedere.

🙂

🙂

Nu statusem niciodata asa de mult timp aici, la belldevede. De obicei treceam destul de fugitiv, ba ultima oara cand am trecut pe aici nici macar nu m-am mai oprit. Eram cu Rudi si Corina, si se grabeau, cred! :)) – si mai era si iarna!:))

🙂 – ma rog, e frumos, dar am vazut si chestii si mai si .. 😉

🙂 – aici deja incepusem sa fac misto de Ovidiu … “Cand eram eu tanar, mergem pe munte. Am fost o data in Piatra Craiului.”

Ideea e ca adesea aud oameni care spun ca in tinerete au fost pe munte, si-mi povestesc cu mare incantare ori aceeasi poveste mereu, ori cum au urcat ei pana la Poiana Izvoarelor, sau la Curmatura … :). Si asa ma gandeam ca o sa ajunga si Ovidiu, in situatia in carenu o sa mai iasa pe munte: o sa povesteasca iar si iar si iar, cum a fsot el in Piatra Craiului. Asa ca … “Sa faci cat mai multe poze canu se stie cand mai vezi asa ceva! ” :))

Ma rog, nu neaparat mie! 😀

🙂

“Sa faci o poza cu Creasta Nordica, sa le-o arati nepotilor!”

Urcusul pe Piatra Mica incepe cu o mica poienita unde cineva scrisese ceva cu pietre, nu stiu ce! Oricum, am bagat si acii un somnic bun! 🙂

Da, exact acolo o sa ajungem maine! :))

Bine, bine, hai sa ne mai miscam! Desi, asa as mai fi stat putin degeaba!

Iti place, ai?! 😉

Alti turisti in urma noastra. 🙂

Cam asa e si in creasta!:) Iti place sa te cateri?! :)) .. ca o sa cam trebuiasca!

🙂

De sus!

Undeva pe Piatra Mica. Trebuie sa recunosc ca nu mai fusesem pe Piatra Mica, decat un pic intr-o iarna cand mi-am facut inaugurarea la primi mei coltari – niste SH-uri – daca aveti nevoie, le vand! :)) Da’, e un traseu cam soft … trebuia sa se iveasca o astfel de ocazie ca sa ajung si eu pe acolo 😉

Uiti, Ovidiu a fotografiat un gandacel! 🙂

🙂

🙂

Hai, lasa-ma sa mai stau degeaba!!

🙂

Uhuuu, ci bini!.. sa stai degeaba!

🙂

🙂

Crucea de sus din Piatra Mica.

🙂

🙂

🙂

Am coborat in continuare pe punct rosu, pana am ajuns in Poiana Zanoaga … ne-a prins un pic de ploaie … numai ca nic inu am apucat bine sa ne echipam ca s-a si oprit! :))

🙂

Asa ceva sa nu va luati. Eu prefer sa ma ploua decat sa pun asa ceva pe mine! :)) Dar, la inceput toti gresim! 😉 Am si eu una, o vand daca vreti neaparat! :))

Si dupa inca un somnic in Poiana Zanoaga … am ajuns chiar prea devreme la Curmatura. Era cam galagie in zona, si aglomeratie, lucruri care imi displac in totalitate dar …

🙂

Pantofarii isi intindeau corturile … isi faceau micii … De unde stiu ca sunt pantofari? Aveau burti! 😀 Si ei si ele! 😉

🙂

Ovidiu se uita cu, impropriu spus, ciuda la corturile pantofarilor. Ar fi vrut si el sa stea la cort. Adevarul este ca nici eu nu agreez foarte mult sa stau la cabana, insa se anuntase ploi torentiale, plus ca … stiu cum e sa cari in spate greutate fara a fi obisnuit cu asa ceva, nu avea rost sa-l incarc, nu?! 😉

Soba de la Curmatura … si “Noapte buna!”

DUMINICA: Curmatura – Turnu – Vf Acutit – Vf La Om – Poiana Grindului – Fantana lui Botorog

Harta! Inainte sa plec de acasa imi dadusem seama ca imi pierdusem harta Pietrei Craiului, poate ca o uitasem prin vre-un rucsac imprumutat in trecut :). Asa ca mi-am cumparat una noua de la cabana. 🙂

Spre Turnu.

Ne-am oprit destul de des. Ovidiu nu se misca prea repede pe zona asta de catarare, si din discutiile ulterioare, i se parea chiar imposibil sa te poti misca mai repede: oho, si cate mai ai de invatat! 🙂

🙂

🙂

Am iesit in creasta cat de cat! Ovidiu se rasucea de jur imprejur si nu-i venea sa creada. SI inca eram in zona care mie nu mi se parea cine stie ce! :))

Haidi! Azi chiar avem de mers! 😉 – nu facusem un clacul estimativ la cam cat ar fi duarat tura, insa aveam frontale la noi, si stiam ca facusem taota creasa in 7 ore si Curmatura – Creasta Nordica-Creasta Sudica – Curmatura in 14 ore cu oprire demai bine de 2 ore in poienite. Deci era timp de nordica si de picoteci! :))

🙂

De obicei, cand mergeam in Crai, prindeam numai vreme buna, insa de data aceasta a fost un pic de ceata. Mie mi-a placut rau! Ca m-am plictisi daca ar fi mereu vizibilitate maxima .. :).

🙂

🙂

Si cateva limbi de zapada ramase …

🙂

Uiti unde am fost ieeeri!

🙂

🙂

Noi doi…

🙂

Inca o poza care se vroia sa arate spectaculos, pentru nepoti! :))

🙂

Mergand prin zapada 😉

:))

Ce ma incanta forma norilor!

🙂

Piatra Mica, da?!

🙂

Am gresit un pic inainte de refugiu :). Tineam minte ca in palma Creasta Pietrei pe timp de Iarna, dar pe timp de vara, nu mai fusesem de mai bine de 1 an si jumatate.

Jumte ceata, jumate senin …

Refugiu de la Vf Ascutit

AM gasit si niste alune … ce bine!

Nu mancasem de dimineata, asa ca se cerea. Mda, nici eu nu stiu ce am avut de nu mi-a venit sa mananc dimineata! Wow! :))

Il parasim ..

Din cand in cand Scoteam harta. Eu stiam pe unde ne situam, dar era si Ovidiu curios :)). Mda, stiu, multa rabdare trebuie sa mai ai sa faci asa ceva .. 😀

Fereasta Zmeilor 🙂

🙂

Uiti Orga mica …

🙂

.. Si Orga Mare … si mai mergem putin si iar ne intindem si-i dam cu somnic! :))

Wow ce plafin de nori in zare! Incepusera se se auda tunete. Mama, daca ne apuca acum o ploaie! Am zis ca nu are cum sa mi se intample asa ceva,s i daca mi se intampla, nu-i bai ca pe asta nu o ami traisem … Lui Ovidiu ii inghetase nitel zambetul pe fata, si cred ca nu prea le am cu incurajarile …. ca, naibi, nici nu stiam ce sa-i zic: “simt eu ca o sa fie bine!” ?? :))

Ce sa ne intoarcem? Mai avem putin si ajungem la vf La Om. Coboram acolo! Tunetele se auzeau din fata … insa desupra noastra nu erau asa nori, cine stie ce .. erau in fat, si noi ne indreptam spre ei. :)). Am incarcat iar sa intaresc ritmul .. imi venea sa-i zic “Hai, omule, ca e belea!” .. dar .. hai sa nu-l speriem aiurea, asa ca m-am inmuiat la loc ;).

Poza in ceata!

🙂

🙂 – incepuse sa ploua incept, si tunetele inca se auzeau .. de fapt, se auzea si ploaia in zare ..

🙂

Lasa pelerina ca te impiedici de ea!

🙂

Era prima data cand coboram pe drumul de vara de la Vf La Om. Ce coborare urata!!

S-a inseniat!

Parca nu a fsot asa de rau, nu?!:)

🙂

🙂

🙂

🙂

… pffff, ce de defrisari! 🙁

🙂

Refugiu Grind de jos. 🙂

🙂

Prin padurea defrisata.

🙁

La izvor!

Ne intalnim cu alta echipa. Ei fusesera pe Sudica, si-i prinsese ploaie cu grindina. Wow, ce bafta! Am zis eu ca e acolo sus cineva care ma iubeste! 🙂

Si ne mai bagam la un somnic ca … nu mai aveam mult, nu?!:))

Asta a fost cu vise si sforaituri :))

Pfff, bine, bine, hai sa ne miscam, desi, asa-i de bine sa stai degeaba!

Mai, cand ma misc incet, si nu antrenez sangele in mine, ma apuca o leneeeeee …. :))

Ma asteptam sa gresesc drumul, asa ca nimerim pe undeva prin sate :)). Mai ocolim putin!

🙂

:), pe ulita! :))

Vacute 😉

Pe ulita .. iar!:))

Am ajuns … 😉

Pozele sunt facute de Ovidiu in mare parte. 😉

Concluzie: acum Ovidiu stie
– numarul de salvamont – 0SALVAMONT
– sa-si care gunoaiele acasa
– sa se orienteze dupa marcaje
– sa citeasca o harta turistica de munte
– sa ceara indicatii la tarani – vezi ca daca te pierzi si nu ai pe cine sa intrebi pot sa ceri indicatii si la 0salvamont 😉
Suntem cu totii de acord ca poate sa merga la munte pe trasee turistice si fara “experti” dupa el. 😉

Multumesc coechipierului pentru o tura frumoasa, si pentru ca m-a suportat un wee intreg ;)). Sper sa-i fi placut si sa ne intalnim pe carari insorite ;).