Marti seara ajung la sala, ca de obicei. Ceva iesit din comun era doar faptul ca eram hotarata sa ma joc la boulder, cu gandul ca oricum sunt praf, dar … Why not?!
Ajunsa la sala, imi cam pierd vremea sand de vorba cu unu sau cu altul .. Stiam de “niste oameni” care au “niste planuri” pentru perioada de paste. Eu nu aveam planuri, dar, in ciuda incordarii celebrale, si lipsei de chef de a aranja itinerarii, trebuia sa-i fac!
Vorbesc cu Marius! Am inteles ca mergeti prin Apuseni de paste? Vreau si eeeeeeu! “Cum sa nu!” – imi raspunde Marius, care mi-a trimis chiar in acea seara un sms de confirmare. Super: acum imi pot vedea de treaba linistita – I’ve got a plan!
Nu ma gandesc si nu iau nici un fel de atitudine pana vineri dimineata, cand, dupa ce imi termin si a doua cana de cafea … detectez pe telefon un apel ratat: Marius. Il sun, ma pune in legatura cu Andreia, si asa aflu ca mergem la Ampoita cu plecare la ora 5:00. Ce, ora 5:00?! Firar! Ma uit in jur, si ma gandesc cum sa fac.;)
Ajung acasa destul de devreme pentru a-mi pregati rucsacul si pentru a face un dus. La 5:30 ne intalnim cu toata gasca la Pacii. Plecam! 🙂
Perioada: 18 – 20 Aprilie 2009 (Pastele)
Zona: Ampoita – un sat la 12 Km de Alba Iulia
Gasca: Andreia, Dan, Razvan, Alex, Marius, Cristina, Alex (fratele Cristinei), Dragos, Ionut, Craciun, Ioana, etc.
AMPOITA
Cel mai tare loc de catarare I’ve been ever! Cred ca in mare parte este vorba si de perceptia de moment, dar nu numai.:)
Catarare: http://www.trascaucorp.3x.ro/ampoita.html (Atentie: info incomplete la acest link)
Traseele nu sunt lungi, ba chiar mult prea scurte pentru gusturile mele. Sunt asigurate destul de rar, cam la 1,5m – 2m o asigurare de alta. Prima asigurare se afla la cel putin 2-3m de pamant ;). in traseele usoare pot exista distante de chiar 6 meti neasigurate. Asadar, aceasta zona nu e pentru debutanti;). INSA, asigurarile sunt facute/gandite foarte frumos. Al doilea spit e destul de apropiat de primul, astfel incat caderea sa fie oprita inainte de a se ajunge la pamant, asigurarile sunt puse fix inainte de intrarea in pasaje mai grele, astfel incat in caz de nereusita caderea sa nu fie minima. Asadar, OK pentru gusturile mele! Eu m-am dat pe trasee de capul meu, la vedere, cu buclele pe mine in general, si ma bucur mult ca am ajuns sa reusesc sa fac asta, si sa scap de fobia de cadere in traseele de escalada. Da, am reusit sa ma depasesc pe mine, si-mi place. 🙂
Zona: Asa cum am mai zis, cand ma duc de obicei la catarat, daca nu mai pot sa ma catar sau daca nu am cu cine sa am discutii “neinteligente” (in wee prefer sa imi descretesc fruntea), lucrurile devin “kind of boring!”. Ei, aici nu! Imganieaza-ti de jur-imprejur dealuri verzi si ingrijite si … acolo undeva, infipte 3 pietre albe, mari. Eh, ce bine a fsot ca dupa fiecare traseu catarat, sa ma intind apatic in iarba, sa ma uit in jur, sa inchid ochii zambind si bucurandu-ma de verde. Oh, ce viata! Cel mai tare loc de catarat I’ve been ever! M-am indragostit de la prima vedere, si 3 zile am fost indragostita, si acum … inima mea a ramas acolo!
Vremea: Desi s-a anuntat capricioasa, vremea a fsot supeeerba pe toata perioada sederii noastre acolo! 😉
Pentru cei interesati de zonele de ascalada din Apuseni, a aparut un topo foarte util si civilizat facut de Dan Anghel: Muntii Apuseni, Ghidul traseelor de escalada.
Nu stiu la ce ora am ajuns in zona, cert e ca era nopate :)). Si asa, la lumina frontalelor, ne-am montat tabara!;)
La mine treaba cu montatul a fsot relativ rapida … asa ca am plecat in cercetarea zonei 😉
Se face si dimineata. Ies din cort … si …. valeeeeeeeei, ce frumoooooos! Am innebunit de-a dreptul! 🙂
😉
🙂
=
Unii isi incep incazirea in zona 😉
Spre P3 😉
=
=
=
=
Eu ;))
=
Ionut
La un moment dat am plecat la plimbare cu Razvan si Alex …. sa luam paine de la tarani 😉
=
=
je
… Si apa de la fantana 😉
=
=
O poza din masina ;0
Offff, ce bine e sa stai pe iarba … ce bine mi-a fost: Ce viata au unii, dom’le!
=
=
Hai ma! Bravo ma! – genul de incurajari adresate celui care se catara;) Chiar functioneaza!! 😉
E Marius! 😉
Je again!
=
=
Cristina
Si am imprumutat si un disc de la tarani. Ne-am intas la masa festiva: friptura, cartofi prajiti, ciupercute … oh, ce bun a fost: felicitari bucatarului sef – Razvan, si mii de multumiri! 😉
O poza facuta de mine, chiar imi place ce a iesit 😉
Alex
Je … ce relaxare!
Inca o incercare de-a lui Alex pentru un 8- 🙂 – Bravos Gogule!
Seara, dupa o picoteca de 2 ore … am plecat la catedrala din Alba Iulia … Hristos a inviat!
Poza cu iepurasu 😉
=
Vai, ce riglete misto! ;)) Pacat ca nu am papucii de cocot la mine 😉
=
Apropo de picoteca. Mai un traseu, mai o picoteca .. asta viata! 😉
=
Gata picoteca, da?!:)
Dupa apa 🙂
Oiteeeee
=
OOOOf, si dupa o lupa crunta cu lenea … ma hotarasc sa mai dau o incercare la un traseu. A iesit! Si chiar relaxat! Supeeer 😉
Si Alex (Durasel ;)) ) in stanga mea lucra la un traseu 😉
Vine si ora de plecare 😉
Dacia cu 6 roti, tare nu?!
=
In Alba Iulia in cautarea unei bodegi pentru a servi masa de pranz 😉
Cica e inchis pana maine ;)).
Acum ma pregatesc de concediu, asa ca pup! 😉 Ne reauzim dupa 4 Mai 😀
Imi place mult blog-ul tau! Felicitari!
… frumoasa iesire 😉 … intradevar ii o zona minunata … eu ii mai zic si un colt de RAI … aicea am avut primul contact cu piatra si am ramas indragostit de acest sport in 08.01.2006 pe bune era iarna in toata regula,dar numai conta … spor la cocotz in continuare…
Mai fetita draga, tu ma faci praf! Cand aveam 13 ani (adica acum 28…) am ptrecut o vacanta grozava "la tara" la niste rude ale unei prietene. Locuiam chiar peste drum de Pitrele de la Ampoita. Copii fiind (eu prietena mea si verii ei) umblam nestiuti pe coclauri toata ziua si nu ne intreba nimeni, decat daca ne e foame, seara cand ne adunam. Ne-am catarat pe pietre, prin "spate" in joaca desigur. Dar tin minte ca ieri, cum ma chema stanca, cum ma ardeau palmele si cat de greu a fost la "descatarat" pentru ca ma aventurasem "pe unde se duc aia cu funii". Tot atunci am fost in Pestera Liliecilor, aflata pe vale, mai sus si m-am indragostit definitiv si de lumea subterana. Desigur, cand te indragostesti, in prima clipa nici nu realizezi asta, dar prima impresie poate fi uneori definitorie, pentru intreaga viata.
Felicitari pentru ceea ce faci, pentru viata pe care ai ales sa o traiesti. Umple-o cu amintiri frumoase, pe care sa le poti rasfoi apoi, chiar peste … 28 de ani!
Iti multumesc pentru minunata posibilitate pe care o dai si altora de a se bucura de calatoriile tale, Succes in continuare!
Ileana Bocanciu – A.T. Chindia