Daca cine a citit articolul cu bicicleta in Bulgaria isi imagina ca Duminica am stat acasa, s-a inselat amarnic. In drum spre casa, seara, hotaram (eu si Rudi) sa dam o fuga si pe la munte …
Perioada: Duminica 8 Februaria 2009
Echipa: Eu, Rudi si Luminita
Taseu: Bucegi – pe Timbal
Dimineata la 8:00 ne intalnim la metrou la Crangasi. Eram rupta de obosita, imi venea sa-i sun pe colegii de tura sa le zic ca o las pe alta data, insa imi dadeam seama ca greu ar fi trecut timpul daca as fi ramas acasa in Bucuresti, si cata paguba as fi facut cu iesitul la terase, sau mancatul de plictiseala …
Cu toate acestea, era asa de obosita, si ma gandeam cu groaza cat am de condus dus, apoi intors, si nu puteam sa-mi beau cafeluta linistita pe scaunul dn dreapta si sa trag un somn bun de inca 2 ore pana la munte … FIE!
Se anuntase vreme nasoala, ploaie, dar nu ne pasa!
Imi mananc si eu cornurile cu vanilie si ciocolata de la Comarnic, si …
O luam in sus usor. EU cam raman in urma cu luminita ca sa discutam ca fetele 😉
Rudi merge mult inaintea noastra, dar dn cand in cand se opreste si ne astepta, si cand il ajungem din urma ne tachineaza pentru prostul comportament la urcarea pe munte: “Mergeti mai mult si vorbiti mai putin! Voi doua v-ati gasit!”. Ca efect nici una nu mai zice nimic pentru cateva minute, moment in care Rudi: “Da nici chiar asa! Puteti sa mai vorbiti … ” :))
Vrea si Rudi o poza ca … nu vrea sa ajunga acasa fara nici o poza cu el..
Forma norilor ne ofereau pisaje spectaculoase … :). Asa obosita cum eram, ma bucuram: era frumos!
Nu? :))
Scopul era sa ajungem pe Timbal si sa admiram Coltii Morarului.
Poza de victorie …
Coltii Morarului!
Acul Rosu, cred!
Aceeasi colti!
Ca sa fie sigur ca o sa aibe macar 3 poze cu el, si-a mai facut una ;)) …
In zare …
🙂
O ultima privire … la coborare .. 😉
Ne oprim sa papam o ciorbita la Riviera ..
Nu am de ales si ma consolez cu o ciorbita fara alcool :((
Si asa, cu burtile pline ne urcam in masina si ii dam talpa spre casa. Luminita se intinsese pe bancheta din spate si … isi facea digestia linistita, Rudi statea pe scaunul din dreapta atent la drum, ca sa ma ajute … si eu, incordata la maxim: ploua, mi se murdarea parprizul de noroi in cateva secunde de cum il stergeam … si muteam de ciuda pe Luminica :)). Dar am ajuns cu bine acasa … 🙂
Inca un wee reusit! 🙂