Eram intr-un fel de exaltare intrucat planurile noastre initiale deja aveau un contur bine definit: ramasese ultimul obiectiv de atins si cel mai important si totul era in favoarea noastra: facusem un traseu pregatitor pe Eiger, ne aclimatizasem pe Mont Blanc si ne mai ramasese o saptamana pentru care vremea se anuntase perfecta.
Ne hotarasem sa urcam pe:
1.Eiger – Mitelegi Ridge ( link: http://www.silvique.ro/2009/09/din-seria-vacanta-de-vara-eiger.html );
2.Mont Blanc – aclimatizare ( link: http://www.silvique.ro/2009/09/din-seria-vacanta-de-vara-mont-blanc.html );
2.Matterhorn – Zmutt Ridge – marea realizare …
Luni – Marti 5/6 Septembrie 2009: The Approuch (tradus: apropiere)
Luni ne trezim undeva dupa ora 9:00 dimineata. Planul era sa ne cumparam pe cat posibil toata mancarea din Chamonix, deoarece in Elvetia am fi platit cel putin de 3 ori mai mult … asa ca vizitam pentru a N-a oara Chamonix-ul si ne facem ultimele cumparaturi de mancare, butelie, baterii …
Cu ocazia asta aranjam si ultimele detalii pentru ruta ce urma sa o abordam: sunam la Schonbiel Hut ne facem rezervare, intrebam daca e apa sau zapada de topit, preturi, cam cum arata creasta – Cert e ca de data aceasta eram bine informati referitor la conditiile de cazare. 😉
Ne urcam in trenul Chamonix – Zermatt la 16:16. Si asa … calatorim alte ~4 ore …
Ne facusem temele inca din tara si stiam ca undeva in centrul Zermatt-ului exista un camping – Matterhorn Camping. De la gara nu a trebuit sa mergem decat 5 minute pana la Camping. Nu mai era nimeni acolo la receptie asa ca ne-am pus cortul si am plecat in recunoastere prin statiune … Apoi somn!
Planificasem sa ne lasam cortul in camping cu lucrurile nefolositoare, si sa plecam spre Schonbiel Hut de dimineata imediat ce incheiam socotelile cu tanti de la receptie.
S-a rezolvat si asta si am plecat in plimbarea noastra spre Schonbiel Hut pe la 9:15 de dimineata. Se anunta a fi un traseu de ~4h cu o priveliste foarte frumoasa … 😉
Matterhorn vazut din Zermatt cu creasta Hornli …
🙂
In Zermatt nu ai cum sa ajungi cu masina. E o statiune car-free (adica numai masini private)! Cei care vor sa ajunga cat mai aproape de Zermatt cu masina, pot ajunge in Täsch (5 Km de Zermatt) de unde se ia trenul ~20min.
In sfarsit iesim din Zermatt si incepe calatoria noastra …
🙂
🙂
Desi Cata era destul de ocupat cu fotografiatul, nu m-am putut abtine cu “Fa si asa una, si aici una!” ;))
🙂
Zermatt in spate …
🙂
O poza cu “prietenul meu” …
🙂
Din loc in loc erau bancute din astea … ce dragut!
Si “prieteni” din astia, care aveau o poveste de zis (scrisa pe panou) …. cu primele tentative de catararea a Matterhorn-ului, erau din loc in loc.
Oraselul Zmutt foarte dragut …
Iaca stau si eu un pic …
🙂
🙂
Un fel de restaurant in fata noastra … si fata nordica a Matterhornului-ului. Incepe sa se vada linia Zmutt Ridge …
Asa cum ne-am obisnuit deja, in muntii din Elvetia intalnim numai oameni de varsta a treia: wow! Daca sunt tineri, sigur sunt turisti…
Pe aceste poteci nu prea ai cum sa te ratacesti deoarece sunt foarte clare, plus ca exista marcaje din loc in loc, plus ca …. exista indicatoare! 😉
Intalnim in calea noastra o cascada superba …
🙂
Si rauri sau lacuri acumulate din ghetar topit: au o culoare specifica …
🙂
Am ajuns la Schonbiel Hut putin inaintea lui Catalin. Facusem prostia sa-mi iau doar bocancii de iarna la mine (in picioare) si fusese cald, si … ma terminasera! Asa ca la un moment dat nu am mai avut rabdare sa admir zona, si am plecat cat mai repede spre cabana, unde, primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma descalt. Eeeee…..
Desi in mod normal sunt destul de agitata si vreau sa fac cat mai multe intr-o zi, de data asta convenisem cu Catalin ca in orele ramase din ziua aceasta sa mergem in recunoasterea traseului pe care urma sa-l facem.
Ma dureau picioarele de muream, si ma simteam mai obosita ca nicioadata …
Cum stateam noi pe acolo, Catalin s-a bagat in seama cu un baiat mai tanar, care facuse Zmutt Ridge cu alta ocazie, si care ne-a explicat intrarea in traseu, asa ca i-am ascultat sfatul si am stat cuminti si ne-am hidratat, am mancat, am analizat creasta si am asteptat momentul plecarii.
Citeam pentru a N-a oara explicatia din carte, dar … nu ma pot lauda ca intelegeam ceva. Cred ca era vorba de lipsa de experienta, sau .. (?!)
La Schonbiel Hut e frumos: WC-uri curate, apa curenta, privelisti frumoase. Chiar e dragut! Dar treaba cu apa curenta e super! 😉
🙂 Vreau sa spun ca tocmai ma spalasem pe picioare si acum miroseau frumos. Simaivreau sa spun ca bausem aproape o bere. :))
Schonbiel Hut si s Zmutt Ridge
Tin minte ca la un moment dat Catalin isi exprima temerea referitoare la acea portiune de zapada de pe creasta. Ii zic ca “Naibi, ne punem coltarii in picioare, si, putin echilibru avem si noi, ce mare chestie? Sa ajungem noi acolo….” – mie intrarea imi cam creea emotii. Dar eram perfect optimista si ma uitam cu entuziasm la Zmutt Ridge ca la un proiect care urmeaza sa fie realizat cu succes in cel mai scurt timp.
Facusem pana acum tot ce ne propusesem, si eram la un pas sa o facem pe asta. Eram dominata de un sentiment de satisfactie, si incredere, si …. (nu am cuvinte).
🙂
🙂
🙂
Pe la 17:00 ne-am culcat pentru 1-2 ore de somn, si ne-am trezit pe la ~19:00 sa vedem cresta in lumina apusului …. 🙂
In lumina aceasta se putea vedea foarte clar linia crestei: stiam ca tebuia sa iesim in creasta pe a doua portiune de zapada …
Ce am uitat sa spun si in postarile precedente de pe blog este ca in in Alpi nu prea ai indicatoare, sau trasee marcate decat pana la cabanele cele mai accesibile. Apoi, orice traseu devine un adevarat test de orientare, repere gasindu-se in carti sau ghizi sau … experienta proprie!
Ce stiam ca avem de facut era ca trebuia sa urmarim o poteca destul de clara pe langa cabana in dreapta care cobora pe ghetar, apoi traversam direct ghetarul (ce se vede gri in josul pozei e ghetar acoperit de pietre, stancarii) pana la panta de zapada din dreapta. Apoi ne cataram la coltari si pioleti pe acea panta pe langa creasta pe ghetar, se urmarea cursul unei ape si prindeam creasta … De acolo se ajungea in portiunea de zapada de pe creasta si se mergea pe linia crestei …
Da, frumoasa panorama 😉
In poza asta se vede si mai clar linia crestei, pana in punctul in care aceasta se pierde la galeria Carrel, dar se revine pe linie dupa un traverseu de 25-50m la dreapta si apoi diagonala stanga …
:)Urati-ne succes! 😛
n-am cuvinte 🙂
Tot respectul pentru reusita voastra ! Ma simt ca un pitic pe langa tine. Am citit cu sufletul la gura. Si acum trec la postarile mai vechi. Felicitari !!!
felicitari pentru tura, intr-o poza apare la un moment dat gresit monte rosa, este de fapt weisshorn ceea ce se vede este fata estica.
Alin
Ce vedeati voi in spate nu e Monte Rosa, ci Dent Blanche. Monte Rosa e in partea cealalta a Matterhornului. O tura frumoasa, foarte frumoasa!
Wow :)! Au aparut comentariile!!!
Asta da isprava! 😉
🙂 Un simplu Bravo! e cam putin, dar il meritati cu prisosinta!
Am sorbit cu nesat fiecare rand si fiecare poza, m-ati facut sa visez frumos de tot!
Go, Silvia! Go!
PS: bine, mai, sa nu mananci tu nimica!? Si fara apa?!
Good POint cu Monte Rosa, de fapt cand am scris ma gandeam la Dent Blanche … dar in capul meu sunt acum asa de multe denumiri ca, uite, fac confuzii!
Mersi
Felicitari Silvia,
O tura pe cinste! Ma bucur pentru tine ca ai reusit sa atingi ce ti-ai propus.
Ne vedem la MPC
Foarte tare tura, o sa pun la bookmark pentru cand o sa mergem si noi pe Matterhorn. Eu am tinut un jurnal-blog pentru Caucaz, unde am fost pe Elbrus si o creasta foarte interesanta din lantul central. (pe blog).
Bravo! Felicitari echipei pentru reusita!
Felicitari Silvia! Observ ca iti duci limitele la extrem 🙂
Bine ca te avem intreaga si plina de experienta!
Care e urmatoarea destinatie?
Super tura Silvia. Felicitari 🙂
Mie unuia mi-a placut mult descrierea.
Mircea O.
Super, asta chiar e punctul culminant al sezonului si al performantei 🙂 Felicitari!
Dincolo de performanta fizica / sportiva, mi se pare exceptional modul in care v-ati gasit motivatia si taria de a continua, in conditiile in care parea sa aveti in fata imposibilul 😉
foarte frumos descris totul. super echipa 🙂 felicitari si la mai mare 🙂
Foarte tare! Felicitari!
Multa bafta ! Sunteti faini si faceti lucruri f. faine !
Felicitari! Multa bafta in continuare, la cat mai multe ture extraordinare si la fel de reusite, iar jurnalele sunt pe masura 🙂
Felicitari!Ma bucur ca avem asa tineri,sa va dea Bunul Dumnezeu sanatate si putere ca sa ramaneti la fel de frumosi.Am revazut multe locuri prin ochii vostri.Bafta!
Ce se mai poate spune …………………………………………….?
Pingback: 2011.07.03 – Cecchinel-Nominè/Boivin-Vallençant – Grand Pilier D’Angle | Jurnal de weekend si calatorie
:X Oh, Doamne, mi-a fost dat sa descopar o alta persoana minunata, si FEMEIE, care sa-mi fie model in viata… ^:)^
Pingback: 2010.09.13 – Mont Maudit: Arête Küffner | Jurnal de weekend si calatorie
Pingback: Zmutt ridge, Matterhorn (D, III+)
Pingback: EIGER – Mittelegi ridge (D,IV) | Jurnal de weekend si calatorie
Pingback: Mont Blanc – 3 monts (PD+, III) | Jurnal de weekend si calatorie
Felicitari pentru tura. Intrebare: ghidul tau cumva este asta: http://www.bookdepository.co.uk/Valais-Alps-West-Switzerland-Lindsay-Griffin/9780900523618? Numa’ bine!
Buna, ghidul folosit de noi este “The 4000m Peaks of the Alps: Selected Climbs”
O zi faina.
Felicitari pentru reusita si pentru blog, voi reveni pentru lectura 🙂
NU prea gasesc cuvinte … m-ati bagat in boala :). Superbe poze , fain traseu. Felicitari !!!
salutare..trenul intre Chamonix si zermatt este direct sau trebuie sa mai schimbi???
Pingback: socialgamecheats.net