2009.08.12 – Carpathian Adventure 2009

Incepem cu raspunsul la intrebarea Ce e CA sau Carpathian Adventure?

Link-ul pentru editia 2009: http://ca9.carpathianadventure.ro/

Carpathian Adventure este o competi?ie de aventur? clasic? de trei zile, prin care se cunosc oameni, se încheag? echipe, se întrec în numeroase activit??i outdoor ?i în tot acest timp au parte de frumuse?ea ?i s?lb?ticia naturii din România.

La competi?ie se înscriu echipe formate din câte 4 persoane (în mod obligatoriu ?i mixte din punct de vedere al sexului).

Concursul se deruleaz? în dou? categorii: profesioni?ti ?i încep?tori.

Competi?ia de aventur? este format? dintr-un traseul de circa 150-200 km, sec?iunile concursului constând din

* trekking (60-70 km)
* mountain bike (120-130 km)
* plut?rit ( 3-5 km)
* coborâre pe coard?, speologie ?i alte probe alpine.

Competi?ia are loc f?r? întrerupere cu o limit? de sosire.

Aceasta înseamn?, c? în timpul competi?iei fiecare echip? decide cât timp va acorda pentru odihn?, recreere ?i mas?.

Pe traseu exist? puncte de control ?i o tab?r? de baz?, de unde echipele se pot aproviziona cu echipamentele necesare pentru urm?toarea sec?iune.

În afara echipamentelor necesare (alese de organizatori pentru siguran??) participan?ii î?i aleg echipamentul, cantitatea de mâncare de care au nevoie etc.

Pe baza regulamentului de participare concuren?ii trebuie s? se conformeze regulilor de turism ecologic impuse de organizatori (f?r? focuri de tab?r?, camparea este permis? doar în locurile stabilite, de?eurile echipei trebuie evacuate de pe parcursul concursului, cât este posibil trebuie s? urmeze potecile deja existente etc.).

Siguran?a participan?ilor este primordial? pentru organizatori. Exper?i specializa?i în diferite domenii de sport supravegheaz? siguran?a la probele de concurs. Echipele locale de Salvamont sunt partenerii concursului pentru a oferi asisten?? la nevoie.

Acest concurs de aventur? are loc exclusiv în România, în fiecare an cu un traseu diferit si în mun?i diferi?i.

Pentru a afla mai multe informa?ii despre edi?iile anterioare vizita?i pagina www.carpathianadventure.ro.

Povestea …

Perioada: 12 – 16 August 2009
Echipa: eu, Gabi, Dan, Sergiu
Trasee: propuse de organizatorii CA in Fagaras (de picior) si Cindrel (de MTB)

Prima data cand am auzit de CA a fost in septembrie anul trecut, cand am nimerit intr-o tura de MTB cu echipa Ozon. Tura aceea m-a depasit mult psihic, caci era prima mea tura de MTB, si conditiile nu s-au nimerit prea optime pentru o prima lectie … insa imi amintesc adesea cu placere de acea experienta. Am rezistat pana la capat … si echipa a ajuns la concluzia ca as fi buna de CA (pentru CA se cauta fete rele! :)) ). Tura fusese asa de tare pentru mine, cazusem si ma lovisem de asa de multe ori, suferisem de frig si … nu se mai termina .. incat raspunsul meu a fost un categoric NU.

Cred ca intre timp m-am mai obisnuit cu suferinta! :)) Sau psihicul meu a avut timp sa se caleasca wee de wee la munte, in diferite conditii de iarna sau vara, soare, frig, vant, ploaie, grindina … le-am experimentat pe toate. Si stiu ca mai am multe de experimentat! :))

In jurul meu incepuse agitatia antrenamentelor pentru CA, apoi povestea cu Marathon 7500, si in continuare agitatia pentru CA. Imi doream sa fac si eu echipa si sa merg dar tot amanam momentul. Speram sa apara posibilitatea unor experiente mai serioase … OooFFfff!!!

La un moment dat ma apeleaza un baiat pe mess care ma intreaba daca nu vreau sa intru in CA. Nu era prima data cand eram intrebata asta, insa cei pe care ii refuzasem, ii cunosteam si stiam ca nu sunt deloc antrenati … poate am gresit, dar nu m-au convins!! 🙂 Sau pur si simplu imi adresase intrebarea mult prea devreme. 😉

Din discutii aflu ca acest baiat, Gabi, facea deja parte dintr-o echipa de maratonisti, care pierduse fata din echipa recent si ca ma gasise pe lista participantilor de la Maratonul de MTB de la Miercurea Ciuc. Mai sa fie?!

Ma intalnesc cu echipa in Herastrau intr-o seara, cand ii cunosc pe Gabi, Dan si pe Sergiu. Hmmm (ii masor din cap in picioare), pareau destul de antrenati, si niste tipi misto. Atunci stam la o pizza, si inteleg din discutiile cu Dan ca trebuie sa fiu tare, sa fiu in stare sa mananc din mers, sa alerg pe munte … suna bine! Am incercat sa fiu modesta .. de fapt, ma cam intimidase, caci aveam senzatia ca nu o sa fac fata (dar tot ma cam supara gandul ca intram la amatori). Inca nu trecusem prin experienta Marathon 7500, inca nu stiam ce pot eu! Atunci ne-am propus ca obiectiv sa tragem sa terminam cursa …

Urmeaza Marathon 7500. Ajung la concluzia ca sunt mult mai buna si mai pregatita decat as fi crezut. Ma uimesc pe durata intregului concurs, ajungand dupa 31 de ore la SOSIRE cu gandul ca mai era loc de tras! In acelasi wee Dan face creasta Fagarasului in 20 ore. Incepem sa ne gandim ca putem lupta pentru locul I.

Miercuri seara sunt in tabara de baza la Chisnadie cu echipa. Dupa sedinta tehnica discutam si ne facem un plan bine definit, astfel incat sa nu mai pierdem vremea in timpul de concurs sa ne hotaram cum abordam anumite aspecte (scurtaturi, sensul traseului de MTB, timp de pauze … ).

Ne culcam toti in cort de 4 persoane. O noapte incredibil de agitata pentru mine, o data pentru ca ma deranja stoacul, si alta data pentru ca ma simteam incredibil de inghesuita. Ma trezesc dimineata la 4:30. Nu imi era bine deloc: eram obosita si imi era rau, o usoara senzatie de voma si un disconfort in stomac. Mancase seara ceva ce nu-mi priise! Nu mi se intamplase niciodata asa ceva, si .. ce puteam face? Eram trista! Ma intalnesc cu Dana, fata de la Ozon, care imi zice: trebuie sa dai afara totul, si dupa sa mananci! Nu poti pleca nemancata!

Ma duc la WC! Bag mana pe gat, beac, ce nasol! Nu se intampla nimic! Ei, rahat, nu am eu chef sa ma prostesc cu din astea (razand ironic ca pentru mine), si dau sa ies afara cand … ma trezesc aplecata desupra WC-ului, dand afara tot ce mancasem cu o seara ianinte. Si nu se mai oprea, pana cand nu a mai fost nimic! :)) Imi era scarba, si eram un pic speriata, caci stiam ca urmeaza startul si muuulte ore de mers, alergare, bicicleta! Si clar ca nu puteam sa mananc nimic.

Startul s-a intaziat cu 30 min. Intre timp stomacul meu s-a calmat! Doar ca acum era asa de gol ca se lipea de spate, insa nu mai era timp de mancat. La 7:30 -> START !!

Nu alergam, doar mergem repede. Ii lasam pe ceilalti sa se bata pentru primele locuri in sirul interminabil de participanti. Incepem sa intrecem echipele una cate una, mentinand ritmul. Dan si Gabi erau mult in fata mea … si atunci imi iau rucsacul pentru a ma ajuta sa merg mai repede. Chiar ma gandeam la asta! 😀

Ajungem primii la primul CP (check point). Apoi echipa 2 la al doilea CP. O iau inainte …ca oricum imi place sa merg prima! Cand incep sa apara portiunile de alergare incepe problema: Sergiu a intrat in concurs cu o problema la glezna asa ca nu se hazardeaza, calca cu atentie fiecare pas, ceea ce-l incetineste, insa era mai bine asa decat sa se intample ceva care sa ne duca la abandon. Cu toate acestea, ne miscam mai repede ca oricare alta echipa.

Toata cursa de picior suntem urmariti doar de o singura echipa, Vifor! Nu pareau sa merga mai bine ca noi, insa erau buni pe orientare, pe scurtaturi, si asa se tineau mereu in spatele nostru, plus ca … erau in spatele nostru si ii motiva sa traga tare!

In ultimii 5 Km de drum forestier spre Turnu Rosu intram intr-un magazin sa luam o Cola, ajungem la CP, si … suntem locul II. Vifor ne intrecuse la 6 min cand eram in magazin.

Intre echipele de la avansati, Ozon era echipa mea de suflet. La Turnu Rosu il vad pe Florin dar nu constientizez nimic pana cand … Voi ce cautati aici? Ne-ati intrecut fara sa ne dam seama? Aflu ca Dana s-a ranit destul de grav in palma (a fsotnecesara cusatura chiar) si au fost nevoiti sa abandoneze. Cei care nu stiu o sa se intrebe ce mare chestie sa te ranesti la palma. Pai, nu cu palma tii coarnele bicicletei, nu cu pama tii vasla pentru proba de plutarit? Veeeeezi?!

Dam tare cu bitele pe sosea spre Chisnadie, unde ne astepta masa pusa de baietii de la Ozon (care o taiasera cu masina) unde se ia pauza de mai bine de o ora. Plecam pe la ~9:00 in tura de MTB. Sensul invers acelor de ceasornic. Se facuse noapte.

Tura de MTB a fost mai degraba de push-bike. Ne-am ratacit de doua ori, am pierdut cam 3 ore pe rataciri. Am mers toata noaptea. Cei de la Vifor ne-au intrecut iar chiar de la prima ratacire si nu i-am mai ajuns din urma.

Dimineata la ~8:00 am ajuns la CP8, de unde ne-am dat in sfarsit la vale pe bita pana la proba de plutarit. Ne invatase Dana cum sa construim pluta, asa ca nu am avut probleme. Apoi ne-am dat pe bita pana la proba de rapel. Am avut de asteptat cam 45 min (timp mort) si am ajuns in tabara de baza pe la ~15:00.

Suntem locul II.

Bravo echipa! 🙂
Asa cum a trait Gabi aventura -> Aici

One thought on “2009.08.12 – Carpathian Adventure 2009

Leave a Reply

Your email address will not be published.