ATENTIE, multe poze! – avertisment pentru cei care au facut remarca ” … dar cam multe poze!” 😉

ATENTIE, trasee nemarcate! – avertisment pentru cei care incearca sa se inspire de aici pentru iesirile la munte. 😉

Si ca am terminat cu avertismentele … Joia trecuta, am iesit ca de obicei la alergat, apoi era programata o bere … Ma intalnesc cu Mihai si Tarzan care planificau o iesire “periculoasa” in Fagarasi. Ceva-ceva planuri aveam, dar nu prea imi vinea sa refuz oferta, mai ales ca era vb de Fagarasi.

Vineri la ora 13:00 primeam buzz-uri pe mess, si .. “hai, vii?! cat mai dureaza? cand crezi ca esti gata?”. Eram obisnuita sa fiu gata prima, si sa trag eu de altii …

Ma intalnesc cu baietii, care erau mai multi, nu numai doi cum ma asteptam si … ne urcam in ARO (“Wired” comparativ cu ce eram obisnuita pana atunci).

Locatie: prin Fagarasi

Traseu ziua 1: Caldarea Fundul Caprei – Vf Arpasul Mic – Vf Raiosu – Vf Museteica – Cabana Capra

Traseu ziua 2: Valea ui Stan

Echipa: Eu, Mihai, Costel, Tarzan
Perioada: 4-5 iulie 2009

Trecem intai pe la Mihai pe acasa prin Capulung. Dupa o masa copioasa … plecam prin munti. Ma trezesc la un moment dat pe un drum forestier de o calitate destul de proasta in mare viteza … Uh, ce greu m-am obisnuit cu ideea de 4X4. Cu toate astea eram asa de obosita incat ma chinui sa adorm.

Ulterior Mihai mi-a explicat care a fost ruta …adica mi-a scirs un mail pe carear fi pacat sa nu-l redau: “Poi de la C-lung am mers spre Curtea de Arges, la Domnesti am facut stanga spre Nucsoara, urmand sa traversam un deal pentru a ajunge la Bradet. Planurile s-au dat peste cap, copilotii dezorientandu-se total in bezna si intuneric. Am obtinut informatii extrem de valoroase de la 2 paznici in stare de oboseala provocata de licori bahice, si urmandu-le sfaturile, am mers tot pe unde stiam noi sau credeam ca stiam noi. Am si nimerit drumul peste deal, ajungem la Bradet urcam pe Valea Valsanului, trecem de Cheile Valsanului, Poienile Valsanului, viram la dreapta si urcam un munte (Ghitu daca nu ma insel), bezna totala, ceatza, cadrul perfect pentru secventze din ‘saw’, iar apoi coboram la Transfagarasan undeva langa Valea cu Pesti.”

Mai tineti minte cand v-am povestit de Cupa Vaturarita? Ei bine acum nimerisem in una din acele tabere, la un astfel de concurs. Pentru o clipa pe Costel l-ar fi tentat sa facem echipa si sa ne bagam si noi … dar gandul a trecut repede: No Way!

Creasta Arpasul Mic – Raiosu – Museteica

A doua zi, dupa doar 2-3 ore de somn, ne hotaram sa ne ducem cu masina cat mai aproape de Fereastra Zmeilor. Tarzan plecase singur de capul lui cu mult inaintea noastra asa ca ramasesem echipa de 3. Plecam cu echipa mare initial, ca sa aibe cine sa se retraga cu masina, caci urma sa facem un circuit care cobora inalta parte.

Aici nu mai dormeam, dar cred ca Mihai a retinut mult mai multe date tehnice decat mine, si-mi povesteste el asa frumos pe mail …. “Sambata dimineata rugam pe un amic sa ne duca cu masina pana la capatul drumului din Valea Capra, unde ne echipam si pornim toti trei la drum voiniceste spre Fereastra Zmeilor. Odata ajunsi la refugiu, facem un barinstorming ad-hoc si hotaram sa parasim traseul si sa urcam pe un horn pana aproape de Varful Arpasul mic. Dupa o urcare serioasa ajungem in varf unde ne acopera o ceatza laptoasa rau. Trecem de Arpasul mic ajungem in Mare V-eu al Budei traversam un pasaj frumusel si incet incet ne-am catarat pana in Varful Buda, ne oprim pentru a detalia niste polemici asupra anumitor chestii de alpinism si escalada etc etc etc, apoi mergem pe creasta pana la Raiosu (un munte format din calcar si dupa spusele lui Costel, mare geolog, cica ar fi ceva deosebit). Aici stam si mancam din belsug (dulceatza si biscuiti:D ) de aici urmam o creasta ingusta si frumoasa pana la poalele Vf Museteica in varful careia ploaia ne imbaraca rapid si incepem coborarea spre Cabana Capra pe un pinten – plai interminabil, ceva de genu’ foate inierbat si alunecos unde am cam dat cu fundu’ de pamant de cateva ori. Ajunsi jos incepe ploaia bine si nu ne lasa pana la tabara de corturi.”

Eu ii cerusem doar datele tehnice, dar daca asa i-a venit lui sa-mi povesteasca … ;)).

Aici facem plinul cu apa pentru traseu.

In acest format plecam in sus spre Fereastra Zmeilor. Tin minte ca pe aici coborasem anul trecut din creasta … Acum aveam sa urc! Costel, eu si Mihai.

🙂

🙂

Destul de cald in zona …

🙂 La refugiu … care o fi!

Uite, asta!

Lasam refugiul in urma ..

Si mai in urma, si inaintam in ceata ..

🙂

Poza de grup!

Cica ne luam zborul: Zboara puiule, zboara!

Un lac, baietii stiu mai bine!

🙂

🙂

🙂

🙂

Hai, nu adormi acum! :))

🙂

🙂

Pe Mihai il apuca cheful de fotografiat flori. Ia sa vedem ce a iesit!!

Costel uita ca e pe creasta (Arpasul Mic) si nu in bar de streeptease. ;))

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

Momentul meu! :))

🙂

Ne oprim … pauza de biscuiti cu dulceata de “r..rododr..rendon” – asa cum i-ar fi zis Mihai.

Ia da aici sa vad si eu cum e!

Cum ziceam .. treaba cu ceful de pozat buruieni. Mihai stie ce flori sunt astea: eu sunt paralela la capitolul flora! 😉

Da poate imi zice el .. cum sa completez ..

🙂

🙂

🙂

Asta ce o fi?!

🙂

Si asta?!

🙂 ..

Urmeaza o coborare luuuunga … ne loveste pe toti o leneeeee … :). Arta dom’le, arta! :))

🙂 O garofita!

Aceeasi garofita! 😉

Si in sfarsit am iesit la sosea 🙂 … incepe sa ploua usor .. dar acum deja nu mai conteaza. Avem demers cativa Km pana la tabara de baza.

Ii cautam pe baieti sa ne dea cheia de la masina .. si ne bagam sa mancam ceva. :)). Apoi ne ducem si noi la foc, radem, glumim, bem … ne retragem destul de tarziu la corturi cu ganduri de traseu pentru a doua zi.

Valea lui Stan

Ne trezim pe la 9:30, macam ceva … Mihai e la capitolul “lins lingura”! ;))

Uite ca fac eu niste poze si cu tabara de baza: mai multa lume ca la Vanturarita.

Doar o bucatica de tabara ..

.. si cu cei mici!

Bine, mancam si cu voi! 😀

Yum-Yum

Apoi strangem cortul ..

Ne pregatim de plecare ..

Apare si Tarzan numai bine pentru o poza de grup!

🙂 Inca una! Si ca o completare, de aceasta data au existat mult mai multe tipuri de activitati si concursuri pe langa cel standard descris la cupa Vanturarita si anume: concurs de alergat cu schiuri pe pietre de rau, de aruncat cu busteanu, tiroliana si … nu mai stiu! :). S-au dat premii pentru castigatoii fiecarei astfel de probe. REPET: aceste concursuri se desfasoara anual! Aici a fost Montaniada (fara r :D)!

Ne oprim la o inghetata … si baieti se baga la scandenberg! 🙂 Adica am incercat si eu, normal!!

Uuuuuu…

:)) … le-am mancat deja!

La Barajul Vidraru la un porumb fiert/copt!

Care il vrei?! 4 RON/buc :))

Photo

In zare!

🙂 … molfaind porumb!

O poza de hi5?

Mama, ce urat se uita la camera! :))

Si ne bagam pe Valea lui Stan! O stia Costel care isi facuse o perioada lunga veacul pe aici. De undeva de la baraj, am coborat pe jos cam 1 Km. De acolo, am intrat pe un drumeag in stanga … care arata ca un WC … tara hartiei higenice, si a altor materii cafeni :)). Asta datorita faptului ca la intrare se putea parca lejer masina, si, normal, multi turisti de pe Transfagarasan aveau nevoi, si cum WC-ul ecologice nu exista in zona … se intelege, nu?! 🙂

Pe drum Costel ne-a ratat unde se formeaza cascade de gheata iarna, ne-a povestit istoricul vaii … sa va dau nr lui de tel?! :))

O vale destul de speciala, cu forme ciudate si interesante ..

Un animalut! 😉

Pe vale sunt puse scari metalice …

Ne tine pe amandoi?! :))

Chiar interesant! 🙂

Si ce pereti in zare …

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

:)) .. hai, pieptul in fata! :))

🙂

🙂

Hai sari dintr-o bucata!

Oare ce se intampla daca invart de asta? Cred ca mai bine sa nu stiu … da merge de o poza! 😉

Mihai sa ajundat in nisip … si acum isi face igiena! :))

La’ ca-ti fac eu poza de Hi5, sa nu te plangi! 😉

La echilibru pe bustean …

Ne marcat si totusi … De fapt, ce am uitat sa zic este ca traseul este totusi marcat “neturistic” in sensul ca din loc in loc sunt agatate panglici albe de ciolofan in copaci, ca la maratoane. 😉

Aici s-or fi adapostit ciobanii … 🙂

O poienita frumoasa! 🙂

Aici s-or fi jucat vanatorii ..

Hai, da manuta! ;))

Ca 3 frati, dom’le!

Bagam si o baita, nu? Ca tot am iesit la lacul Vidraru …

Mamaaaaaa, ce buna e apa! Zice Mihai ca trebuie sa ma invete sa sar in cap, ca ce fac eu, e … urat! :))

Mai bagam o inghetata pe drumul de intoarcere …

Uite si baietii in fata noastra: fluierau din masina sa sperie babele, si stropeau pitipoacele cu apa … :)). Maaaai, ce tare a fost faza! 😉 (fiind fix in spatele lor vedeam tot 😀 )

Din nou acasa la Mihai: uite ce flori frumoase are tatal lui! ;))

No comment!

Am ajuns acasa la 1:00 noaptea. A fost frumos! Astept sa am intalnesc cu baietii sa-mi iau notite pe unde am fsot si sa fac upgrade de postare 😀