Era vineri si inca nu stiam ce o sa facem. Eu sunt intr-o permanenta lipsa acuta de idei in ceea ce priveste turele la munte. Asa ca … “Ce facem in we?” – il intreb pe Rudi. Intr-un final vine cu ideea unei ture in Ciucas. Masina avem, echipament avem, GPS avem, harti avem …

Ajung vineri seara acasa hotarata sa trebaluiesc si sa imi pregatesc rucsacul pentru marea tura cand .. la sugestia mamaei pe care o tin in telefon cu orele sa-i povestesc toate prostiile care-mi vin prin cap .. verific actele la masina: RCA expirat, casco expirat, vinieta expirata. Nu mai avusesem responsabilitatea unei masini, si nu imi trecuse prin cap sa verific actele dar acum … acum ce facem? Il sun pe Rudi – “Ti-a trebuit tie sa verifici actele! Nu puteai sa nu le verifici?!” – si radem impreuna. Stabilim sa ne intalnim dimineata la autogara IDM sa luam un microbuz pana in Cheia.

Ajung in autogara la 6:50 cand aflu ca microbuzul ne duce doar pana in Moienciu (cred ca asa se scrie, nu?!). Mda, mergem pana acolo, si vedem noi cum ajungem in Cheia. Partea buna era ca puteam sa dorm pana la destinatie, aproximativ 2.5 h. Misto! Aleg lucurile din spatele soferului, caci mi se parea ca e mai mult spatiu sa-mi intand picioarele, imi rezem capul de geam si … motai lasandu-mi gandurile sa-mi alunece in minte …

– Hei, avem probleme! Mi s-a desfacut talpa de la bocanc! – si al vad pe Rudi cum se uita curios la talpa de la bocanc care se dezlipise. Presupunem ca din cauza ca a stat cu bocancul langa sursa de aer cald dar … Ce facem? Ne intoarcem acasa!

– Nu, da’ eu vreau sa merg in Ciucas, mergem asa! – zice Rudi. Ok, ma gandesc! Oricat de mistocara obisnuiesc eu sa fiu, ma cam strangea la inima numai cat ma gandeam la talpa aia desprinsa, la cat costa o pereche de bocanci … pffff. Pana la urma Rudi a spart gheata si a inceput sa faca haz de necaz: “Am inceput cu dreptul!” (adica la dreptul s-a desfacut talpa) :)).

Traseu: Conform hartii de mai jos 😉

Perioada: 14-15 Feb 2009 (un wee frumos!)

Echipa: Eu si Rudi

Ne revenim repede din “tragedie”. Nu mult timp dupa asta ne vine randul sa coboram din microbuz. Apelam la sfantul autostop pentru a scuti cei 20Km de sosea ramasi pana la Cheia. Nu dureaza mult pana opreste o masina sa ne ia: era primarul zonei! De treaba omul! Pe drum ne povesteste cu entuziasm despre chinurile infiintarii unei noi partii de schi in Cheia, si ca “Nu mor padurile Romaniei pentru 8 hectare de paduri defrisate!”. NU zicem nici unul dintre noi foarte multe, insa ma intristez. Nu, nu era vorba de rautate, ci de incostienta mai bine zis: daca ar vedea acesti oameni cate hectare de paduri defrisate apar de la o saptamana la alta!

Ne despartim de primar la intrarea in Cheia. Rudi inca mai spera ca bocancul s-a lipit la loc :)). Plecam in sus pe sosea, unde urma sa intram pe o poteca in dreapta pe traseul nostru. Nu astept sa intru in padure: trebuia sa mananc! Mda, eu sunt mai rea de foame, mai ales dimineata: sa ma scuzati!! :))

Acum ca avem burta plina plecam la drum! Avem de mers o portiune prin padure. Urmam urmele lasate de un barbat cu un caine – muza noasta!

🙂

Am iesit din padure. Vremea era de vis: soare, cald, nu batea vantul … numai ca mie nici nu-mi trecuse prin cap sa iau la mine crema de soare, iar lui Rudi, chiar daca ii trecuse prin cap, o uitase!! :)) … Asa ca ne-am cam ars la fata! :((

Poza de grup!! Nu ne grabeam, aveam timp destul, chiar prea mult! Aveam un spor la opriri, poze, glume, vorbit … :))

Rudi avea grija sa face cat mai multe poze “pentru blog” 😉

Pentru necunoscatori: iarna, cand e zapada, se cara un termos cu ceai fierbinte. cand ne este sete punem jumatate de ceai fierbnte in canuta si zapada … astfel, acel ceai ajunge pentru intreaga zi!! 😉

Poza artistica cu Stana din Zaganu 😉

Poza artistica cu mine 😉

E frumos!

Peisaje …

Iar!

Autopoza by Rudi, ca are mainile mai lungi! :)) In sfarsit mananc acea ciocolata carata de mine in toate turele din ultimile 2 luni :)).

Cica: “Fa-mi si mie o poza cu Valentinul meu!!” :)) Adevarul adevarat este ca … nu am mai avut niciodata o zi asa frumoasa de Sf. Valentin. Probabil pentru ca nu s-a nimerit in wee :)).

Ca tot am inceput seria pozelor artistice! 🙂

Ce va ziceam!!

“Hai sa mergem!” – zice Rudi. “Mi-e leneeee … hai mai fa-mi o poza asa!” :))

Sa speram ca nu o sa a vem de-a face cu norii aia, da?!

Formatiuni stancoase din conglomerat foarte interesante … si cica sunt si trasee pe ele! 😉

Se apropie ceata, sau ne apropiem noi de ea?! Bine ca avem urmele barbatului cu catelul! :))

In drumul nostru ne mai intalnim si cu o gasca de 5 oamni, parca, apoi inca dou oameni de la salvamont care ne spun ca o sa fim muuulti la cabana Ciucas! Cica in fata noastra mai era un grup de 3 barbati, si omul cu catelul … Aham, stiam noi ca nu avea cum sa fie unul singur!!

Poza de varf – Vf Gropsoarele – .. si vrema buna ne-a lasat: vant puternic, ceata de nu vedeai nimic: noroc cu GPS-ul lui Rudi, si cu urmele barbatului cu catelul.

Rudi si Vf Gropsoarele!!

In zonele impadurite, ceata parea ca se spulbera …

Si asa am ajuns in apropierea cabanei Ciucas fix inainte de lasarea intunericului. Am calcat zapada in picoare pe o portiune cat sa intre cortul, am montat cortul si … in timp ce Rudi gatea, eu ma incalzeam in sacul de dormit sau imi faceam poze … ;)).

Rudi tinea butelie in mana sa o incalzeasca ca sa arda mai bine :). Dupa o supa concentrata rau, in ciuda eforturilor de a sta treaza am adormit … de fiecare data cand Rudi ma intreba ceva ma grabeam sa raspund, ca sa nu se supere pe mine ca … dorm, dar pana la urma nu am reusit sa opresc un mic sforait … ;)). Nu s-a suparat! 🙂 M-a trezit la paste, apoi la ceaiul de vanilie … apoi m-a indemnat sa vizitez un copac ;)) …

Am dormit bine. Rudi nu se lauda cu aceeasi varinata. Terenul pe care am dormit a fost destul de accidentat, insa eu am avut salteluta de la Queciua, iar el un simplu izopren: asta a fost singura diferenta, si se pare ca a contat! Dimineata in cort era -4 grade, insa mie imi era asa de caldut si de bine … am reusit sa ne trezim abia pe la 8:30 … Era ceata, si asa am mers taota ziua: in ceata! In drumul nostru am intalnit si o echipa de oameni cu schiurile sau placa, despre care, zicea Rudi, ca e vorba de un ghid cu clientii … asa o fi! 🙂

Toooaaata ziua am mers in ceata! erau momente cand in fata noastra vedeam alb, nu reuseam sa facem diferenta dintre pamant si cer … incercam sa mergem drept, insa nu reuseam sa vedem ncii un punct negru la care sa ne raportam. Asadar am mers numai dupa GPS si busola!! 🙂 Nu am avut urme, caci barbatul cu catelul si echipa de cei trei barbati, mersesera catre Muntele Rosu in ziua precedenta … asa ca a trebuit sa innotam in zapada pana la genunchi …

Nu am putut sa ma abtinu sa nu pun poza asta! E prea tare: trebuia sa o vedeti si voi!! :))

Vf. Babele la Sfat! 🙂

Spre pasul Bratocea!!

O ultima poza …

Am tot innotat prin zapada, si am incercat sa nimerim directiile stanga dreapta, drept … pana la urma am dat de niste urme care ne-au dus pe calea cea buna. Pe la ora 17:00 am ajuns la pasul Bratocea, unde am facut cu manca cam 15 min, pana a oprit cineva. Nu, nu oprise sa ne ia pe noi, ci sa stearga farurile .. insa ne-a luat si pe noi pana la Baneasa la intrarea in Bucuresti.

Ca si concluzie: sper sa vad Ciucasul si pe “lumina”. Am ramas cu amintirea unui alt weekend care merita povestit la nepoti :)). Adevarul adevarat e ca … e frumoasa viata! 🙂

PS: Rudi s-a descurcat cu bocancul: talpa inghetase in starea “lipit” :)). Poate mai merge si de un Fagaras cu bocancul ala ;)).