Se apropia finalul unui an de vis. Un an plin de realizari, plin de momente de satisfacite, multumire si mai ales … fericire. Da, a fost cel mai frumos an din viata mea, de care as fi vrut sa nu-mi iau adio …

… dar poate anul care vine … cate planuri, cate sperante, cate proiecte care asteapta sa fie finalizate!!! Da, va fi un an cel putin la fel de frumos!!!

Referitor la perioada revelionului ca perceptie externa: risipa de bani, mancara, energie, resurse globale … agitatie – toata lumea se streseaza sa iasa bine si pana la urma iese mai rau decat daca nu ar fi facut nimic!

Ca sa nu-mi para rau de energia pe care as fi putut sa o consum in planificarea unei vacante de revelion … am hotarat sa ma relaxez: nu ar fi frumos?, eu in cort, in zapada, frig afara, noapte, cer senin, stele cazatoare (imi pun unica dorinta pe care o am de la 14 ani: sa fiu fericita!)- beau un ceai fierbinte facut la primus si ma incalzesc in sacul de dormit … ce vis!! In vis nu aparea nimeni si nimic altceva decat eu, muntele, zapada si cerul!

Nu, dar singura, nu pot inca in Fagaras! Inca nu am puterea de a ma lepada de amintirea tuturor povestirilor tragice legate de acest munte … inca nu singura acolo! Desi intr-o zi … dar nu simteam ca a venit acea zi! Exista varianta de a merge iar in Leaota pe 29 Decembrie, la cabana! Insa aceasta varianta nu prea ma incanta datorita aglomeratiei care se anunta: cel putin 20 persoane! In visul meu era liniste …

Pe 28 Decembrie ma intorc din Crai … si incerc sa ma motivez sa-mi pregatesc rucsacul pentru Leaota .. insa nu imi gasesc acel impuls. Aveam senzatia ca sunt obosita, desi daca as fi vrut cu adevarat poate ca as fi gasit energie, inca!

Pe 29 Dec seara inca aveam rucsacul desfacut si eram fara plan.

– Tu ce faci Cornel?
– Pai daca zici ca a fost asa de frumos in Crai …
– Hai sa facem ceva impreuna!
– Pai ce anume? – la care eu ridic din umeri stiind ca el tocmai se intorsese din Fagarasi din cauza zapezii nasoale.

In afara de Fagarasi-ul din visul meu, alta idee nu mai pica, pana cand zice Cornel de Iezer! Ah, da, acel Iezer pe care il vizitasem cu un an in urma dar pe care nu apucasem sa-l vad din cauze cetei. Acel refugiu din Iezer in care ma bucurasem nespus de compania pinguinilor. Iezer … un munte caruia ii primisesem de mult ca am sa ma intorc la el …

Locatie: Iezer
Perioada: 30 Decembrie ’08 – 1 Ianuarie ’09
Echipa: Eu si Cornel

30 Decembrie

Dimineata faceam rucascul si plecam spre Iezer. Relaxat! Nu aveam de mers decat 4-5 ore pana la refugiu, imi aminteam un drum lejer … plus ca de data asta Cornel acceptase ideea de a merge noaptea! Wow!!

Pe la 13:30 eram la cabana Voinea, unde am mancat o ciorbita de vitica … :). Pe la ora 15:00 am plecat la drum spre Ref Iezer … Din cand in cand in drumul nostru se trezea cate un localnic sa ne intrebe incotro, si sa ne ia la rost ca e cam tarziu. :)). Noi ne vedem linistiti de drumul nostru. Intai prin padure …

Apoi pe gol alpin, unde deja era nopate si nu mai vedeam nimic decat urmele pe care le urmarisem tot drumul. Conform orarului, eram bine, insa simteam ca drumul nu se mai termina, plus ca ocoleam foarte mult prin golul alpin. Incepusem sa ma nelinistesc … pana cand Cornel vede in departare niste luminite de frontale. Erau de la refugiu!

Mamaaaaa … da ce departe e! Insa chiar si asa ma linistisem. Stiam de la un turist din cab Voina de un grup de 4 oameni care aveau sa fie la refugiu. Dupa 30-40 de mers pe urme ajungem la refugiu. Intram! Ohooo, erau 4 cunoscuti de-a lui Cornel, pregatiti asa cum se cuvine de Revelion cu sarmalute, caltabos, carnati, muraturi, friptura, vin … si multe altele care nici nu ti-ar trece prin cap ca ar fi cineva suficient de nebun cat sa le care in varful muntelui.

Unul din baieti era de la salvamont, si exista acces la lemne de foc, aragaz, frigider (desi nu era cazul), saltele … Desi eu si Cornel aveam cortul la noi si intentionam ca urmatoarea zi sa o luam la pas spre Papusa urmatoarea zi … ne-am cam razgandit cand am vazut cum sta treaba :D.

Cornel, la Cabana Voinea: echiparea!

In sfarsit intram in traseu …

Pe cruce Albastra … drum de iarna.

31 Decembrie

Dimineata ne-am trezit la cat ne-a venit. Ce-i drept cam obosisem sa ma trezesc dimineata. Simteam nevoia de ceva mai relaxat, asa ca abia pe la 9:00 eram in picioare. Mancam nitel, si n epregatim sa plecam la o plimbare spre Papusa. Cerul era parfect senin, vizibilitate imensa … peisaje de vis … Ne plimbam pana la Vf iezer si apoi Vf Rosu (cred) … de unde remarcam ca in maxim 30 min se poate intra in Fagaras. De acolo ii dam cale intoarsa spre Vf Iezerul Mic.

Ne intalnim si cu vecinii nostri de refugiu, care se trezisera ceva mai tarziu, si iesisera si ei la o plimbare prin zona … Pe la 16:00 eram inapoi in Refigiu, beam ceai cald, vin fiert si stateam cu gasca la povesti :). Asteptam masa de Revelion :D. Abia pe la 21:00 – 22:00 se pune masa: sarmalute cu mamaliga calda, bulz, friptura si vin fiert. Pe la ora 23:00, din cauza picioarelor prea inghetate ma hotarasc sa ma bag in sac … unde am adormit. Parte din “lume” au urcat sus in sa, spre Iezerul Mic, de unde puteau vedea arificii din muuulte orase avand in vedere vizibilitatea. Am dormit! 🙂 Na!!!

Eu langa Ref Iezer inainte de plimbare …

Eu si Cornel …

Ne pregatim sa plecam …

Fagarasi! Cam batea vantul asa ca am apelat la noii mei ochelari :). Ce misto!!!

🙂 Marfa, nu?!

Piatra Craiului, Bucegi …

Vistea – Moldoveanu

In zare …

JE …

Urme de animalute! Care urme? Uite, turnuletele astea mici: sub calcatura unui animal, zapada se taseaza si, cand bate vantul, nu mai spulbera zapada de sub calcatura, ci numai din jur… tare, nu?!:) Am gasit urma din astea si de om:).

Cred ca pe Vf Iezerul Mic 🙂

1 Ianuarie

La multi ani! – ne incepem ziua pe la 9:00 cu urari de sanatate :). Era hotarat sa facem drum de intoarcere spre casa. Pe 2 Decembrie urma un alt drum pentru mine, si aveam nevoie de timp sa-mi usuc sosetele :)). Hotaram sa nu ne mai intoarcem pe unde am venit … ci pe alt drum care ne scotea direct la cabana Voinea. Drumul pe golul alpin a fsot foarte frumos … in toate cele 3 zile vremea frumoasa a persistat! Jos la Voinea era ceva mai ura si rece, soarele nu batea pana acolo … muulta lume,a glomeratie, muzica populara – ne-am schimbat repede cu haine uscate, si am bagat viteza pana acasa …

In realitate, poza asta era si mai tare: mult mai tare!! Aparatul meu, saracul, este cam afectat de frig si cam refuza sa faca poze cand trebuie … plus ca … trebuie sa ma duc la fata locului iar si iar ca sa vad cat de frumos este cu adevarat! 🙂

Cel mai lung drum, dar deloc neplacut la coborare:).

O stana in zona :).

Concluzii:

– Daca imi voi lua un aparat, o sa am grija sa functioneze la minus multe grade celsius:) ca sa pot face mai multe poze ;
– Desi nu a fost ca in visul meu … e fost neasteptat de frumos!
– Si Iezerul iarna, vai ce misto e de schi de tura!!!
– Un an nou fericit si plin de realizari si voua! 🙂