Petrecusem sarbatoarea de Craciun acasa la Focsani. Trebuia sa ma vada si ai mei macar din an in paste … adica de 2 ori pe an, nu?! 🙂
Eh, inapoi in Bucuresti! Acum ce fac?! Daca stau atatea zile in Bucuresti ma ia nebunia. Incep sa dau telefoane, sa arunc invitatii. Raspunsurile suna de genul: “Nu stiu, nu ne-am gandit inca, te anuntam daca e ceva …” Deja incepusem sa-mi fac planuri de stat acasa cand, seara pe cand ma deplasam spre “berea ce-a de toate zilele” ma suna Dana:
“- Uite, am vorbit si cu Baza si ne gandeam sa facem creasta Pietrei Craiului. Ce zici?!”
Pentru mine insasi vestea ca nu stateam nici acest weekend acasa era formidabila, insa Creasta Pietrei Craiului … era si mai de tot! “Wow, super, mergem, gata …”
As fi avut tendinta sa nu verific prognoza si sa las in seama Danei sa ma anunte in caz ca e ceva nasol … dar, ia sa vedem totusi ca sa iau la mine?! Se aunta vreme buna: soare, insa friiig rau! Super tare! Cu ocazia asta aveam sa-mi incerc noul echipament … Toate erau in favoarea mea!
Perioada: 27-28 Decembrie 2008 (weekend)
Echipa: Eu, Dana si Baza
Locatia: Piatra Craiului: Nordica
Sambata 27 Dec
Plecare spre Zarnesti la 8:00 dimineata din Piata Presei, ca de obicei de sub panoul cu Raduleasca dezbracata :D! Nu ne grabim! Era clara situatia ca vom avea de mers pe intuneric deoarece planul era sa ajungem la Ascutit prima zi. Nu ne grabim deloc … eram pregatiti sufleteste sa prindem parte de drum pe intuneric asa ca in drumul nostru nu ezitam sa facem o pauza de carnaciori cu piure la Cabana Curmatura. Acolo ne intalnim cu o alta echipa care tocmai coborasera din creasta, si de descriu experienta parcurgerii Nordicei ca pe ceva extrem de interactiv … hmmm … “Astia ne vad doua fete si cred ca …” – gandesc eu.
Fara sa ezitam pe la 15:00 plecam spre Ascutit. Partea acesta nu mi-a placut niciodata .. asa ca nu imi pare deloc rau ca se lasa noaptea fix la iesirea in creasta. 🙂 Scoatem frontalele! Se parea ca bateriile mele erau cam obosite .. asa ca a trebuit sa merg mai mult la intuitie, sau sa prind lumina de la frontalele celorlalti .. si totusi, o buna parte de drum am evitat cu totii sa aprindem frontalele caci era asa o lumina stranie si placuta care lumina in noapte, asa de frumos se vedeau toate in jur …
Plecati de curand de la Curmatura… Dana!
Si eu prin padure. Adesea ma opream si ma uitam in jur. Padurea era asa de frumoasa asa imbracata in alb!
Baza
Sus in saua Crapaturii – Bellvedere!
Eu si Dana …
Tot noi pe inserate .. 🙂
Spre Vf Turnu!
Nu am mai apucat sa facem poze ca deja se lasase intunericul. Bine ca am avut urme batute;).
Dana in ref Ascutit 🙂
Eu in ref Ascutit 😉
Strigatul de victorie :)).
The two!
A fost frig! A fsot foarte frig! Imdiat ce am ajuns in refugiu, ne-am intains sacii de dormi, si ne-am pus pe dezghetat zapada pentru ceai. La ref am ajuns pe la 19:30, daca tin eu bine minte, si pe la 22:00 dormeam linistiti. Echipamentul meu facuse fata cu brio primei zile, chiar si noptii, desi trebuie sa recunosc ca orica de performant ar fi sacul meu de dormit tot nu ma ajuta cand e vorba de frig la picioare: o problema de rezolvat!
Duminica 28 Dec
A doua zi punem ceasul sa sune la 8:00. La 8:15 si motivez si sar din sacul de dormit in speranta ca o sa-i pot misca si pe ceilalti care pareau nestingheriti de sunetul de alarma. Poate pentru ca ceasul suna in sacul meu de dormit :)).
Ma pun pe dezghetat zapada pentru ceai si le pun si celorlati minunanta sonerie a ceasului desteptator. Usurel ies si ceilalti din sacii de dormit, mancam, facem ceai, umplem termosurile si … la drum, ca e mult prea tare afara :). A batut vantul si a fsot foarte frig dar …. a fost superb!!! De Creasta Pietrei Craiuluiprobabil ca nu o sa ma plictisesc niciodata pentru ca de fiecare data e asa frumoooos, indiferent de sezon! 🙂
Pentru prima data imi testez cagula si ochelarii de schi. Ochelarii ii luasem special pentru astfel de situatii de vant si zapada spulberata ;).
Misto, nu?
Dana!
In zare!
Si ma catar …
Reusesc :D.
Si asa imi dau eu seama de mine, de cum ma catar cu coltarii iarna asta comparativ la modul in care o faceam iarna trecuta … Cate am invatat!
Vantul bate … dar soarele ii face concurenta 😉
Baza 🙂
Noi fetele 😉
🙂
Misto, nu? Un vis, va zic eu ca a fost un vis!
😉
🙂
Bucegiul!
Piatra Mica
Arta naturii
Tot arta 😉
Noi traind bucuria de a catara, vedea privelisti superbe …
Baza si Dana
🙂
Ce frumos: Am ajuns si la Vf. La Om! Si acum ce facem? Baza ar fi vrut sa facem toata creasta, dar deja era destul de tarziu, si gandul ca va trebui sa ma intorc muuulti km pe la baza muntelui, in frug, noapte zapada …. aveam deja urma batute sa coboram aici :D!!!!
La Om
Dana … si alegera de coborare 😉
Ii dam in jos pe drumul de iarna, pe urme deja facute…
Seara incepe sa se lase usor. Hotarasem sa ne oprim la refugiul de jos sa mai facem niste ceai, insa urmele ne-au dus jos de tot pe langa stana. In drumul nostru am dat peste un izvor unde am baut apa … si am mers intins pana la masina …
A fost destul de obositor, dar fooooarte foooarte frumos! Una dintre cele mai frumoase ture de Creasta facute vre-o data! MULTUMESC … 🙂
Obs: Pozele au fost facute in cea mai mare parte de Baza. 🙂
foarte frumos in Crai iarna..nu cred ca o sa ajung pe acolo pe timpul iernii prea curand 😀 Frumoase si pozele !