Urma un weekend prelungit. Ca de obcei, joi seara eram inca fara plan. Gest reflex, plec de la serivic, usurel pe Dacia. Ca de obicei incep sa tlacsonez si sa fac semne disperate unui aurolac sa nu arunce cu zoaie pe geamul meu …
La sala, ca de obicei ma intalnesc cu lumea. Noile trasee nu prea lasa loc si de alte discutii, sunt asa de multe de icercat!! Si totusi:
– Mai, pana la urma ce faceti in wee?
– Nimic, stam acasa! – zice Rudy. Eh, nici el nu credea ce zicea …
– Ei, hai, nu se poate sa stam acasa! Trebuie sa facem ceva … orice! – Nu stabilisem inca sa facem ceva impreuna, dar … din momentul in care s-a pus problema la plural, deja discutia “cine cu cine” nu-si mai avea rostul.
– Pai, da, hai sa ne gandim la ceva! – zice Corina care era in zona …
In ultima perioada, orele de munca devenisera destul de interesante, si orele se scurgeau pe nerasuflate. Nu, nu aveam timp/chef de facut planuri de munte, de verificat prognoze … Chiar daca alta data probabil ca m-as fi ofticat sa vina cineva la mine si sa-mi zica ce o sa facem, fara sa-mi ceara parerea, acum as fi vrut sa se intample ceva de genu: “mergem <acolo>!!” Dar, nu, nu s-a intamplat asa! Rudy m-a intrebat! Am citit rapid pe mess ceva cu Leaota si un semnul intrebarii la final. Raspuns afirmativ! Sambata dimineata e plecarea! Ca de obicei vineri seara stau pana tarziu la bere, ajung acasa abia pe la 12:00, mult prea tarziu de pregatit rucsacul, dar …
Participanti: Eu, Rudy, Corina si Tori
Perioada: 29 Nov – 1 Dec 2008
Traseu: Targoviste – Leaota – Padina – Piatra Arsa – Jepii Mari – Busteni
Sambata
Stiam dintr-un mesaj de la Rudi ca se pleaca de la autogara IDM. Mi-am imaginat ca acolo se intalneste lumea pentru a pleca cu masina asa ca … ce teapa! CU greu am nimerit autogara. Plecam cu microbuzul pre Targoviste! Da? “Da, tu ce credeai?!”. Incepe sami fie rusine de lipsa mea de interes, si de ingnoranta de care dadusem dovada. Nu stiam unde mergem, cu ce, cu cine … caci pe Tori il vazusem abia in autogara!
Era dimineata si eram obosita! (In zilele libere ma trezesc dimineata intre ora 5:00 dim si 7:30, iar in zilele de munca imi permit luxul de a ma trezi tocmai la 8:00.)
Eh, ce mai conta! Ma asez pe locul meu in microbuz, pap cateva sticsuri, si dorm …
In Targoviste am luat taxi-ul pana la Doi Stejari, apoi alt microbuz, apoi inca un microbuz … Au urmat cativa kilometri de mers pe drum forestier, apoi u urcare usoara spre cabana Leaota. Nu era nimeni la cabana, si destul de darapanata si mizerabila.
Vremea era asa cum se anuntase: vant, ninsoare, dar destul de clad, poate prea cald. Zapada viscolita, pe alocuri un strat subtire, in alte locuri un strat mai gros …
Prin Leaota …
Fusese ceata toata ziua. NU apucasem sa vad nimic din Leaota decat …. la un moment dat, la apus, uitandu-ma in urma, am ramas blocata de o imagine de vis. Stiam ca aparatul foto nu avea cum sa redea ceea ce vdeam eu. Ceata se spulberase un pic, si atmosfera era penetrata de o lumina bizara … uh, ce imagine.
Eram in urma, trebuia sa ii ajung pe ceilalti din urma ca se lasa nopatea, si nu ii mai vedeam de ceata, insa … asa imi doream sa vad, si iar sa vad … ma opream, ma uitam in urma, alergam … si iar!!! Pana la urma s-a lasat noaptea.
NU aveam frontala asa ca m-am bagat intre partenerii de tura sa ma pot descurca. A fost bine! Punctul urmarit de noi pe GPS-ul lui Rudy era Vf. Leaota. Dupa, asteptam o relaxare, caci speram ca imediat dupa ce ajungem la Vf. Leaota gasim o stana la care sa innoptam.
La varf in ceata!
Pe GPS nu aveam punctul exact la stana pe care o cautam … asa ca am mers dupa alte puncte, pe pante, fara coltari … a fost OK desi ar fi trebuit sa fi fost echipati … Dupa 1-2 ore de cautari, am hotarat sa ne gasim un culcus unde sa facem bivuac. Desi cu o saptamana inainte as fi vrut sa incerc sa fac bivuac la Omu la -17 grade, acum nu-mi mai suradea idea, mai ales sa nu era echipata conrespunzator, respectiv nu aveam sac de bivuac. In cale din urma ne-am hotarat ca locul de bivuac sa fie undeva sub un copac, unde panta era putin mai domoala, Locul era destul de mic si ingust pentru toti 4, a trebuit sa ne inghesuim, si-mi era frica sa nu alenuec in timpul noptii … si sa ma duuuuucccccc….
Cu toate temerile, pana la urma m-am calmat si am facut ce au facut si ceilalti, ne-am asezat bivuacul, Rudy a facut ceai si mancare calda …
Tori si Corina …
Primul meu bivuac …
Rudy …
Cand batea vantul si spulbera zapada, vendea direct pe fata mea, asa ca … usor, usor, m-am bagat cu totul in sac …. chiar si acest ultim ochi!!
Dimineata … TOri s-a trezit primul, si i-a trezit si pe Rudy si Corina. II auzeam cum vorbeau … insa nu ma sinchiseam sa ies din locul meu caldut pana nu “ma trezea” cineva. (Ce fitze!!! 😀 )
Autopoza, pe timpul cand asteptam sa fiu trezita …
Duminica
Odata cu soarele, zapada se topea, si bucati de gheata cadeau pe noi din bradul care ne protejase pe timp de nopate. Trebuia sa ne grabim sa strangem tot! Sacii de dormit se udasera, insa pentru urmatoarea nopatea aveam planificat ceva mai calduros si uscat: Padina sau Omu!
Bradul sub care dormisem, ne-a gonit! Ne-am mutat destul de repede de sub el … Gata?!
Pe drum spre Padina/Omu .. discutia era inca deschisa!
Uh … Ceata se ridcase, si era destul de cald. Zapada destul de incarcata si apoasa, insa … nimic nu-mi displacea!!
Rudy, fa si mie o poza!!! 😀
Rudy!
Am prluat aparatul de la Rudy, si am ramas in urma … ca de obicei. Imi place sa fac poze! Si nu, nu ma plictisesc daca merg in urma si nu vorbesc cu ceilelti … am asa de multe sa-mi zic!! Sunt impacata cu mine, si discutiile pe care le am in interior sunt destul de interesante … ;).
Tori s-a gandit sa o scurteze un pic, si ne-a condus in balaureala prin padure …
Nu imi placuse inca de la inceput sa cobram in padure, caci as fi vrut sa merg cat mai mult pe golul alpin sa ma bucur de proveliste. Dar … La iesirea din padure! In cele din urma am constatat cu totii, ca acea scurtatura, nu prea a fost scurtatura, si ca mai mult am ocolit .. :))
:)…
Razele soarelui penetrau intr-un mod ciudat de interesant atmosfera incarcata cu nori, ceata … si ne ofereau fel de fel de peisaje, in diferite culori …
Iezer
Piatra Craiului, in orizont …
Rudy…
Corina…
Peisaj …
Alte culori…
Inca…
Mergem lasand in urma …
EU 🙂
Pana la urma s-a hotarat Padina, din cauza faptului ca ocolisem deja o gramada, si eram destul de obositi … Apus la 30 min de Padina.
La cab Padina, nu mai erau locuri, Era foarte aglomerat cu pantofari, schiori, cu placa … muuult fum de tigara, abur de alcool, betivi … na: ca intr-o lume civilizata!! In aceste conditii am mancat cate ceva .. si am fost trimisi la Cabana Salvamont.
Imi era frig, nu as mai fi vrut sa ies afara, dar trebuia! In 5-10 min ajungem in fata cabanei salvamont, unde sunam la usa. CIneva deschide un geam la etaj: “Ce vreti?” “Buna seara! Se poate sa ne oferiti si noua cazare in seara aceasta?” – intreaba Tori. Primim raspuns afirmativ, si asteptam rabdatori sa ni se deschida usa. Cabana incalzuta, luxoasa, curata … vai, ce conditii?! Meritam asa ceva, nu?! 🙂
Luni
Dimineata, ne trezim …. mancam, facem ceaiuri si … ne hotaram ca a cobora pe Sinaia e prea scurt. Asa ca stabilim sa-i dam spre Busteni prin Jepii Mari. Eu, oricum, nu fusesem niciodata pe acolo … asa ca nu ma deranja:).
Cabana Salvamont din Padina…
Spre Piatra Arsa…
Eu si Corina … la iesirea in golul alpin.
Piatra Arsa. Intram, si bem cate un ceai, mancam cate o “mamali cu bri cu la”…
Iesire in Jepii Mari …
Baiului, nu?!
Pe poteca …
Ajunsi in Busteni, am verificat trenurile si ne-am oprit in prima bodega de langa gara, unde am baut fiecare cate o bere …
Ne urcam direct in acceleratul de Bucuresti si … plecam voiosi spre casa! S-a terminat si asta tura.
Concluzii:
– primul meu bivuac: nu este asa cum mi se descrisese … ba chiar a fost placut!
– prima data pe acest traseu
– imi era dor de o drumetie luuunga, unde sa merg si sa fac poze …
– din ce in ce mai indragostita … Se poate mai mult de atat?! … E o intrebare pe care o am dupa fiecare tura.
– Asa cum a fost vazuta de Corina: http://drosino.blogspot.com