…Si a venit toamna! Vremea rea din Romania ne goneste catre tarile straine! Unde poate fi cel mai potrivit sa ne petrecem un weekend placut de toamna, daca nu in Bulgaria? O plimbare, un pic de escalada, o masa copioasa si ieftina la Pizza Tempo ….

Perioada: 2008.09.21 – 2008.09.22 (sambata si duminica)
Locatia: Velico Tarnovo – sambata – si Basarbovo – Duminica
Echipa: Eu, Cornel, Ioana si Dan

… Povestea … incepe Vineri seara. Eram obosita dupa diverse drumuri prin tara cu serviciu, eram stresata caci ceea ce se presupunea sa fac nu ma incanta absolut deloc … un dracusor imi straga in timpane de nervi … dar … vine weekendul! Ce mai conteaza saptamana viitoare?! Ce mai conteaza ce a fost si ce va fi?! Vreau sa ma relaxez .. asa ca arunc o privire la “prognoza meteo busteni”. Uff .. se anunta ploaie! “Prognoza meteo Velico Tarnovo” – nori rasfirati pentru sambata si ploaie duminica … ce trist! “Prognoza meteo Basarbovo” – nori rasfirati ambele zile! Got it: prima zi megem la Velico Tarnovo – escalada, mancare buna – si a doua zi venim spre casa … respectiv Basarbovo. Sufletul imi era macinat de deziluzii legate de viata profesionala … imi venea sa plang, si ma gandeam la weekend ca sa-mi treaca! Il sun pe Cornel sa-i dau vestea cea buna, idea geniala care imi venise … “Nu pot sa plec decat o zi!” – nici daca ma lovea un tren cred ca nu ma durea mai tare ca acest raspuns … dar nu m-am lasat, trebuia convins ca e prea perfecta vremea sa ratam asa ceva … si … reusesc! “Bine, plecam maine dimineata … dar daca ne prinde ploaia … mrrrr”- zice el. “Imi asum raspunderea!” – ca de parca raspunderea mea ar fi …

Sambata: 2008.09.21

Dimineata, ma trezesc ceva mai devreme sa-mi pregatesc echipamentul si sa-mi fac o cafea, ma intalnesc cu Cornel, ii culegem de pe drum si pe Ioana si Dan … si, la drum!!

Velico Tarnovo este o localitate din Bulgaria situata la ~200 Km de Bucuresti. Prima data cand am fost la Velico nu am fost absolut deloc impresionata de drumul pana acolo, insa in momentul in care am intrat in acest oras am simtit ca am intrat in alta lume: un mic oras cu peisaje superbe, cladiri vechi, o cetate de piatra in mijlocul orasului care-i da un farmec aparte – o parte din “Brasovul vechi”.
Pe langa specificul istoric si turistic al orasului pe noi ne interseaza si acele faleze pe care exista instalate numeroase trasee de escalada – incepand de la gradul 6-. Acesta a fost unul din locurile in care m-am initiat in primavara lui 2008 in de-ale escaladei.
Datorita numerosilor turisti romani, pe drumul catre Velico exista panouri cu “Bine ati venit, prieteni romani!”, in limba romana, bineinteles, iar la casele de schimb se pot schimba RON in Leva fara probleme.

In centrul orasului Velico exista un punct de belvedere foarte frumos. De data aceasta m-am oprit si eu sa fac cateva fotografii in timp ce Dan si Ioana isi cautau cazare pentru noaptea (5 Euro/noapte.. daca nu ma insel). Noi, eu si Cornel, am preferat cortul ;).

In drumul spre faleza de cocot, trecem exact pe langa o superba cetate. S-a intamplat ca, nimerind acolo in zile de sarbatoare, sa vedem un superb spectacol de lumini asupra acestei cetati. Nu am intrat nicioadata inauntru, nu ca nu m-ar fi interesat, insa totdeauna escalada a avut prioritate inaintea activitatii turistice …

Un aspect interesat legat de Bulgaria este modul in care se construiesc manasirile in aceasta zona, si anume: in stanca. Velico nu este singura zona in care exista astfel de faleze, pe care unii le folosesc la catarat, altii doar se bucura sa le fotografieze iar altii, se apuca de sapat si construit manastiri la baza lor. In fata manastirii de maici (Toplita) pe langa care trecem spre zona de faleza cu trasee amenajate…

Pregatiti cu echipamentul de cocot ne inreptam plini de entuziasm catre sectorul A … vreme, frumoasa, plini de chef, eu hotarata sa exersez cat mai mult cataratul cap de coarda .. ma gandec cam ce trasee as putea aborda cu buclele pe mine …

Stanca arata suficient de primitoare la prima vedere…

Pe poteca spre sectorul A ne impiedicam de o mare bucata de stanca. Se pare ca se desprinsese din perete destul de recent caci copacii doborati de aceasta stanca erau inca verzi si inca mai miroasea a proaspat taiat/rupt …

Primul traseu la care ne gandim sa ne facem incalzirea este unu de la grota… imi scapa numele! Destul de lung traseul. Eu cap … hmmm .. refuz sa ma gandesc prea mult. Ma incarc cu bucle, imi iau la mine un zelb .. si sus. Antebratele mi se pompeaza destul de tare … emotiile sunt mari, obosesc s incep sa fac gafa dupa gafa … sus trebuie sa regrupez: cum se regrupeaza?!

Pfff … nu ma mai pot concentra nicidecum .. dar trece!! Vine si Cornel secund si ii dam la vale in rapel! Inca mai tremur: emotie? muschii inca incordati?! ….

O mica insecta ne atrage atentia si Ioana se hotaraste sa-si incerce noul aparat foto..

Lasam mica insecta sa plece si ne pregatim de un traseu mai serios: ma refer la Cornel aici ;). Eu la filat …. Filez strans ca asa ii place lui Cornel cand incearca un traseu la limita … 🙂

Cornel la “aparat”:

Intre timp o alta mica insecta isi face aparitia! Nu ne putem stapanii sa nu o admiram si sa nu o tragem in poza .. si eu cu ea …

Am incercat si eu traseul pe care s-a dat Cornel .. insa, se pare ca nu am fost intr-o forma ASA de buna :). Ne-am intors la capatul falezei .. si am hotarat sa pun o mansa pe o lunga fisura .. 30 m…

Tot in aceasta zona, m-am mai dat pe 2 manse, pe stanga fisurii si pe dreapta fisurii… Oricum, eram multumita ca ma dadeam cap, si ca usor, usor incepeam sa capat incredere si sa imi gasesc puterea de concentrare.. sa ma gandesc la ce am de facut, asigurat, asezat pe picoare, incredere in prize de aderenta .. etc: “Si daca pic, ce?!”

Masuram bine riscurile de picaj, si reuseam sa analizez situatia din ce in ce mai obiectiv .. dandu-mi seama de situatiile in care riscul .. probabil ca nu era asa de mare…

Dan mai pune o mansa, de care ne bucuram cu totii .. Ioana isi incearca si ea puterile in mansa …

Vine si seara … pe chipul fiecaruia dintre noi apare un zambet cu subinteles, si toti stiam ce inseamna asta: Pizza Tempo.

Pizza Tempo este un restaurant din centrul oraslui, unde sa manaca foarte bine, servirea este buna, mancarea este buna si multa .. la un pret mai mult decat rezonabil, respectiv, cu echivalentul a 20-25 RON, manaci de nu te mai ridici de la masa, bei o Zagorca (berea lor traditionala – foarte buna, de altfel!!), si mai papi si un desert pe langa .. daca esti destul de inspirat sa te opresti inainte sa termini platoul .. :).

Dupa o masa bogata si copioasa fiecare s-a retras la “casile” lui: eu si Cornel catre poienita in care stabilisem sa punem cortul, si Dan si Ioana catre locul de cazare gasit.

“Sa speram ca nu ploua la noapte asa cum spunea prognoza .. si ca nu va trebui sa strangem cortul pe ploaie”. In jumatate de ora ne-am pus cortul, ne-am intins saltelutele si sacii de dormit … si .. Zzzzzz….

Duminica: 2008.09.22

Ne trezim cand .. nu mai putem dormi. Seara adormisem destul de devreme .. si deja dormisem 10-11 ore cand am hotarat sa ies de sub sacul de dormit. Ne apucam sa strangem cortul … adica Cornel strange cortul si eu fac poze ..:)

Masina o lasasem parcata la drum, nu prea departe de poienita unde dormisem noi. Cam asa arata drumul spre faleza de cocot … cam ingust .. dar ne descurcam!!

Nu plouase, si vremea era foarte misto de cocot … insa cerul cam incarcat … Plus ca eu inca nu ma saturasem de exersat cataratul cap. Astfel hotaram sa mergem la Basarbovo asa cum era planul initial: sper sa fie bine si sa nu ploua ca sa ma oftic ca nu am ramas aici … mai ales ca eu cam am dat tonul de evacuare .. 🙂

Poze din drumul spre Velico …

Inca una poza dim masina …

Si inca una ….

Inca …

Iar cetatea …

🙂

Prin Velico…

Dupa ce apar si Dan si Iona plecam spre Basarbovo, respectiv spre Romania.

Si uite si faleza la care am fost “ieri”… deci noi am fost in zona cea mai din stanga… se remarca si grota … iar undeva in dreapta am lasat masina .. unde se vede cat de cat o cladire ….

Gata pozele cu faleza … ai fuga la masina …

Basarbovo este o localitate situata in Bulgaria la numai 90 Km de Bucuresti, asadar … la numai 4 Km de granita, Ruse. In principiu, Basarbovo este cel mai apropiat loc de catarat, cel mai apropiat de Bucuresti, ma refer!!! Sunt ceva mai multe trasee usoare decat la Veliko Tarnovo. Aici am iesit eu, prima data la stanca!

La faleza unde ne cataram … tot langa o manastire ne situam …

Fericita de revedere .. ma apuc de incalzire! Urmeaza catarare cap, nu?! 😉

Intre timp voia buna, povestiri de tot felul .. si Cornel care se faleste cu basca lui tip gavros ….

Ne deplasam cu echipamenutul la zona din dreapta unde sa afla mai multe trasee abordabile.

Animalute pe pereti … spre sa nu ma incurce 😉

Prin zona …. eu …

Si Dan…

Dan la filat .. Cornel la fixat papucii pentru un traseu …

Ioana la aparat ….

Eu la aparat …

Cornel la aparat …

Dan la aparat …

Dan si Ioana … 🙂

Cand am venit prima data la Basarbovo, respectiv cand am iesit prima data la stanca – tin minte si acum – era o miercuri, era februarie si asteptam un telefon de la o firma in cadrul careia vroiam sa ma angajez … Primul traseu abordat a fost “asa numitul” traseu “cel cu grota“. A trecut ceva vreme de atunci, timp in care m-am mai dat pe acest traseu … insa niciodata nu reusisem sa-l leg .. Pe perioada verii nu prea e potrivit de mers in Bulgaria caci este ingrozitor de cald. De venit aici este primavara de devreme .. si toamna :).

“Hai sa fac treseul cu grota, cap! … da … trebuie incercat!” – imi spuneam! Iesirea din grota ma speria cel mai mult. Restul? Nu prea mai tineam minte …:)

…. torn magneziu lichid in palme …. o fi moft cu magneziu asta lichid? De cand l-am incercat prima data nici nu mai stiu cum este fara .. :))

Ma dau bine magneziu in timp ce fac mistouri incercad sa ascund emotiile: “Lasa ca e bine! Azi chiar m-am miscat bine si nu am de ce sa-mi fac probleme. Si daca trec de grota … nu se intampla nimic in caz de cadere .. na!!!”

Ce, ma fileaza Cornel … ca daca tot nu l-am legat niciodata … camerele pe mine .. sa ma prinda in cadere 😀 … “Hehe … da’ nu o sa cad, nu?!”

Deci sa ne intelegem: 🙂 “Nu va aseptati ca cad caci o sa fiti dezamagii …” – mai ales ca buclele erau deja pe perete …

Plec! Bine cunoscuta fisura de inceput … sprait, bavareza … nu vreau sa asigur pana nu ajung la ancora dar .. “Haide Fantotzi, nu asiguri?!” – striga Cornel …

“Hehe .. iti e fricaaaaa…” – raspund eu, la care izbucnesc in ras, si ceilalti la fel … Eram increzatoare, ma concentram pe ceea ce fac .. balans, pozitie, picoare, prize … de ce sa fur?!

Apare si grota la orizont. Deci… Traseul pleaca cu o fisura care se termina putin mai jos de o grota, suficien de mare cat sa organizezi un picnic de 2 persoane acolo .. :)) – odihna ca cuprinde daca te-a pompat bavareza …

Un maner foaaaarte bun, cat sa nu-ti doresti sa-i dai drumu decat in ultimul moment … adica cand prinzi urmatorul maner ….

Deasupra grotei asigur si ma relaxez. Din cate tineam minte iesirea din grota constituia o mare incercare pentru care necesita precizie si incordare… hotarat!!!

Ma hotarasc sa plec: ma ridic cat mai sus pe picioare, ma prind de o mica fisura situata deasupra grotei …

Cu incredere raman suspendata in acea fisura .. stiam ca un pic mai sus ma asteapta o priza buna pentru mana stanga … sus pe picioare … si al doilea … stiam unde trebuie pus fiecare picior, caci ma gandisem inainte …

Din stangu alunecasem in primavara … avem putine emotii, insa ma situam sub asigurare, nu avea de ce sa-mi fie frica … asa ca … hotarat!!!

Urmatoarea asigurare deasupra Grotei nu este prea departe de prima … ba chiar foarte aproape … oricum, simt ca am trecut. Asigur, si pot sa ma odihnesc .. 🙂

Un pic in stanga …. usor balans pe picoare … si hotarat in sus, ca sunt ditamai manerele ….

De la manere … iar un mic traverseu in stanga … practic aici este pasul de (7-) – 7 .. tehnica, atentie, asezat pe picoare … “Hai Fantotzi, ca e specialitatea ta pasajul ala!!” – ma incuraja Cornel, in timp ce ma urmarea si se pregatea sa-mi prinda caderea daca era nevoie …

Masor perimetru … nu prea aveam de ce sa ma tin, statea mai mult la echilibru … “Nu mi se intampla nimic daca e sa cad!” – ma incurajez … asa ca imi fixez picioarele in perete .. pe, nu stiu ce … aderenta … si …

Prind o rigleta la maini … cam mica .. dar .. daca trec repede .. 😀