2007.08.06 – Bucegi (Valea Alba – Brana Mare a Costilei – Brana Aeriana)

Din rubrica AMINTIRI

Perioada: o zi (2007.08.06)
Participanti: eu, Cristi, Adi, Paul, Vlad
Locatia: Bucegi
Traseu: Busteni – Valea Alba (1A) – Brana mare a Costilei – Creasta Vaii Albe – Brana Aeriana (1A) – Refugiul Costila – Busteni

ITINERAR – date tehnice/harti

Din Busteni am urmat poteca marcata TR de la Caminul Alpin pe Munticelul catre Poiana Costilei. Din cate am inteles din cartea “Trasee alpine in Carpati” de Walter Kargel se desprind 2 ramificatii din acest traseu:

– TG catre Valea alba
– BA catre Refugiul Costilei

Asa cum zice si in carte nu dupa mult timp de mers pe poteca TR, lasand in urma Munticelul, se desprinde la stanga o poteca bine definita. Singura problema este ca nu mai exista marcajul TG.

Se tine poteca si la fiecare ramificatie se ia stanga. Asa ajungem in locul numit “La Verdeata”. Mai jos e o schema cu Valea Alba cu vedere spre Creasta Picaturii si Albisoarele Caraimanului.

Din Valea Alba am iesit prin dreapta in Brana Mare a Costilei si am urmat brana pana la Coltul lui Gelepeanu.

De la coltul lui Gelepeanu am urmat Creasta Vai Albe si am coborat pe Brana Aeriana pana la Costila. De acolo am urmat poteca pana in Busteni.

 

POVESTEA:

Nu mai fusesem de foarte mult timp la munte. Traiam un sentiment ciudat, un dor cumplit de munte. Imi simteam viata goala si banala, eram din ce in ce mai trista, si parca muntele ma chema ….

Zi de zi, ore in sir, stateam pe net si citeam jurnalele de munte de pe carpati.org sau de pe alpinet.org. Acum, cand ma uit in urma, nu imi pot da seama cum am reusit sa rezist atat de mult timp fara munte, si cum am putut accepta sa sufar de atata dor. Intr-o zi, pe carpati.org la rubrica de “organizator de ture” a aparut o propunere de tura postata de un necunoscut pe nume Cristi. Si nu era vorba de orice fel de tura ci de o vale alpina!!!

Inima mea incepe sa o ia razna de o dorinta de nestapanit. Iau legatura cu acest necunoscut. Vocea lui nu prea mi-a inspirat incredere la prima convorbire asa ca am simtit o usoara dezamagire si nesiguranta. Dar dorinta era asa de mare incat deja era prea tarziu sa ma mai razgandesc.

Imediat ce m-am intors din tura am pus un articol pe carpati.org dar care, din pacate s-a pierdut. O sa incerc sa redau articolul pe baza backup partial …deoarece consider ca asa voi putea reda mult mai fidel entuziasmul pe care l-am simtit atunci.

Gandurile de atunci vor fi redate cu text italic.

A fost o data ca niciodata cativa doritori de mers la munte din Bucuresti. Nu se cunosteau, insa datorita tehnologiei avansate in domeniul retelisticii si a calculatoarelor, respectiv a internetului, s-au gasit, si s-au decis sa mearga pe munte impreuna.

Silvia, Vlad, Adi si Cristi s-au cunoscut in Bucuresti, la gara, la casa de bilete: ce frumooooooos!!

Au ajuns in Busteni cu trenul rapid 825 de 6:30 din Bucuresti. La 8:12 erau in Busteni incercand sa dea de un alt doritor de mers pe munte… Paul, care lasase de inteles ca vrea sa li se alature.

Nu dupa mult timp de asteptare, a aparut si Paul cu un zambet timid pe buze. Hahaha, ca de parca Silvia nu era tot asa!

Si-au facut toti plinul la apa (2 litrii de persoana) si “Hai la drum!”

Desi incercasem sa-mi fac temele de acasa, recunosc ca nu prea am dat randament. Cristi ne-a ajutat sa identificam vai, fisuri, varfuri, creste. Pe mine, personal, m-a cam uimit.

Tin minte ca ma uimise la fel de mult cum ma uimise si Nae cand l-am cunoscut. Stia orice vale, creasta, perete. Ni le arata pe rand si ma intristam caci cu greu reuseam sa retin cate ceva. Era extrem de rabdator cu noi, 4 incepacei care nu mai fusesem niciodata pe o vale alpina si care nu mai privisem niciodata muntele din unghiul acela, alpin.

Ia sa vedem daca am retinut bine… sper sa nu ma fac de ras…
– se distinge in centru Vf Picaturii
– in dreapta e Peretele Vai Albe unde se distinge clar Fisura Albastra
– intre Peretele Vaii Albe si Peretele Albisoarelor Caraimanului (nu se vede in poza – de partea cealalata a Crestei Picaturii) se afla Valea Alba, pe care am urcat noi …

Crucea Caraimanului

🙂

De la Caminul Alpin se intra in padure pe marcaj TR

Dupa putin urcus am dat de o poienita frumoasa, in care se afla o troita … Spre parerea de rau a lui Adi, nimeni nu s-a sinchisit sa se apropie de ea ca sa faca o poza de grup acolo, asa ca s-a multumit sa ne pozeze in timp ce mancam

Locul il numim “La Troita”

🙂

Tin minte ca in drumul nostru imi era cumplit de teama sa nu raman in urma si sa fiu o povara pentru toti ceilalti. Imi doream nespus sa finalizam tura pe care ne-o propusesem in ciuda a ceea ce spunea Cristi, si anume ca “Important nu e sa facem tot ce ne-am propus ci faptul ca suntem la munte.”. Pe vremea aceea nu il intelegeam! Eu imi doream sa fac ture cat mai lungi si mai complexe, sa vad cat mai mult …

Am incercat sa fiu atenta la traseu si, din cate retin, pe drum am mai intalnit una sau doua ramificatii, iar noi am tinut poteca la stanga ….

Mergem ce mergem… vorbim ce vorbim, Cristi ne arata tot ce se putea vedea, Vlad isi inaugureaza bucuros betele proaspat achizitionate, Paul zambeste (zice ca asa zambeste el cand ii place)… si Adi e innebunit sa ne aseze la poza…

Gata, a reusit! Acestia suntem toti!

🙂

🙂

Cred ca nu exista cuvinte pentru a descrie bucuria pe care o incercam atunci.

🙂

Era un grup de necunoscuti, care in cel mai scurt timp devenisera aceia cu care impartaseam bucuria de a fi la munte, si simteam continuu un sentiment de recunostinta fata de ei.

Inca un pic, si iesim in locul numit “La Verdeata” de unde incepe urcusul pe Valea Alba.

“La Verdeata” – Fericitaaaa!

Peretele Vaii Albe. Se distinge clar Fisura Albastra.

Fisura Albastra … e un traseu de alpinism cu mit/istorie.

Ne echipam si plecam la drum pe Valea Alba. Cristi avea doua casti de alpinism si imi da si mie una pe un ton care nu accepta un refuz. Ma supun desi stramb neincetat din nas!

Atunci Cristi ne explica de ce este utila o casca de alpinism pe o vale si care sunt factorii de risc. Ma convinge, insa acest lucru nu face sa ma simt mai putin haiaosa cu casca acea mare, caci o simteam mare si grea pe cap.

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

Din cand in cand cate un baiat se oferea sa ma ajute. Insa nu acceptam ajutor de la nimeni. Vroiam sa ma descurc singura atunci ca sa fiu sigura ca ma voi descurca singura si in viitor.

🙂

🙂

🙂

La un moment dat dam de o limba de zapada pe care o ocolim …

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

Saritoarea Carnului care se ocoleste prin dreapta

🙂

Pages: 1 2 3

    • Daniela
    • Jan 8th. 2010 3:22pm

    O mica clarificare, pentru cei care nu cunosc zona: "Saritoarea Carnului care se ocoleste prin stanga" la coborare. Saritoarea se ocoleste prin dreapta cum urci valea – ceea ce se vede si in poza urmatoare care este facuta pe ocolirea saritorii Carnului.

    • Anonymous
    • Jan 10th. 2010 5:04pm

    Stiu ca va suna aiurea dar…de ce v-ati luat casti cu voi? 🙂

    • Silvique_ms
    • Jan 11th. 2010 7:53am

    @Dana: Mersic frumos! Am modificat, pana la urma!

    @Anonim: Deoarece…
    1. Pe vai cad pietre declansate de capre negre, vant sau chiar de ceilalti coechipieri sau alte echipe.
    2. In caz de cadere casca iti poare salva viata.

    • John
    • Jan 12th. 2010 8:32am

    Superba excursia si fotografiile ! Mi se face rau cand vad pozele cu voi pe brane.. brrrrr… am rau de brane…

    • Andrei
    • Jan 14th. 2010 10:52am

    Hehe, foarte faine pozele, imi aduc aminte de cand le-am vazut prima data pe carpati.org. Cat am mai visat sa ajung si eu pe acolo…si pana la urma tot Cristi a fost si "ghidul" meu

    • Felicity DTP
    • Aug 16th. 2010 10:59am

    Casca aia rosie a lui Cristi se pare ca a fost purtanta de multe generatii de invatacei.
    Si eu am purtat-o pe Seaca dintre Clai, in 2008 🙂

    Citind jurnalul tau, mi-am readus aminte de mine 🙂

    • Silvique_ms
    • Aug 16th. 2010 11:05am

    🙂 Initial am crezu ca acele ture de initiere pe nemarcate e o actiune pe durata limitata: o initiativa a lui Cristi la care va renunta repede.

    Imi salta inima de bucurie ori de cate ori intru pe blog-ul lui Cristi si vad ca initiativa continua cu noi ture si noi invatacei … BRAVO lui!

    • Anonymous
    • Apr 1st. 2011 3:27pm

    mi se pare foarte periculos , eu am si rau de inaltime ,totusi o intrebare cum ati coborat de acolo ? urici cum urci da la coborare nu e mai greu? sau ati venit pe alta parte? felicitari pentru ce faceti

    • Dan I.
    • Nov 8th. 2011 10:35am

    Traseele de inceput!Ce frumos!

    • tavi
    • May 16th. 2012 4:55pm

    Foarte foarte dragut! Imi place atat de mult ca mi-as dori sa fac si eu acea “tura”. Cum NU cunosc traseul ai cumva vreo ideie pe cine ar trebui sa contactez si sa intreb? (fiind un traseu nou, nu as dori sa-l fac singur…) Multumesc!

    • Din pacate nu prea stiu ce sa iti raspund (vezi ca acum in Mai inca e zapada!!) insa cateva idei ar fi …
      1. Ai putea incerca sa iei legatura cu Cristi
      2. Ai putea cauta pe Google
      3. Ai putea apela la un ghid platit. De exemplu la Marian Anghel …

      Mersic.

    • George
    • Aug 16th. 2012 11:58am

    Buna,
    am facut o tura Busteni,Refugiu, Brana Aeriana, Brana Mare a Costilei, Valea Alba, Busteni si vreau sa-ti multumesc foarte mult, schita ta de la Refugiu spre Brana Costilei mi-a fost de mare ajutor.
    Felicitari pentru toate turele tale si faptul ca le impartasesti cu noi.

    • Cosmin
    • Aug 29th. 2012 3:45pm

    Pare foarte interesanta brâna asta, cred ca o s-o încerc și eu 🙂
    El este Cristi? http://boreal2007.wordpress.com

    • mircea
    • Mar 3rd. 2014 5:22pm

    B R A V O ! ! !