Din rubrica AMINTIRI
Perioada: 6-7 Aprilie 2006 (un wee)
Echipa: eu, Codrin, Nae, Andrei
Traseu: Zarnesti – Gura Raului – Prapastiile Zarnestiului – Cheile Pizicii – La table – Refugiul Grind II – Poiana Grind – Valea Seaca a Pietrelor – Cheile Bustrulet – Pestera Dambovicioara
Aceasta a fost o tura de plimbareala prin Crai. Nu fusesem ami deloc la munte, asa ca orice destinatie ma entuziasma la maxim. La drept vorbind, in acea perioada mergeam la munte! Detaliile de genul: Muntii Bucegi, Muntii Piatra Craiului, etc … ma depaseau. Intalnirea era in Brasov! Stiam suficient cat sa-mi iau biletul DUS. :))
Codrin isi omoara timpul in trenul de Brasov
La Brasov ne intalnim cu Nae si echipa … si luam un autobuz pana la Zarnesti. (Acum zic ca stiu, pe vreamea aia nu-si aveau rost intrebarile 😀 )
La Cabana Gura Raului, ne oprim sa ne echipam …
🙂 Eram imbracata destul de gros, insa inca invatam sa fac selectia echipamentului specifica ficarei ture … Daca nu-mi dadea si mie nimeni “mura in gura”??!
In zona Fantana lui Botorog …
🙂
La Fantana lui Botorog
Prin Prapastiile Zarnestiului, Andrei si Nae se tot uitau pe sus prin pereti vedeau cuie si pitoane. Eu eram absenta … La casuta salvamont Nae ne ofera o lectie de catarare, prima din viata mea!
Cand sa incerc si eu asta … “Ai unghii mari!” – zice Andrei. Nea se uita imediat, si nu ma mai lasa sa incerc si eu — OOOOf, ce suparata am mai fost! Cand am ajuns acasa, primul lucru pe care l-am facut a fost sa-mi tai unghiile din carne, aproape!!
Ne continuam drumul!
:)), ce ciudat e sa vezi poze de atunci si sa recunosti locuri unde ulterior te-ai catarat!
🙂
🙂
La Grind ne intalnim si cu o alta echipa, care planifica sa urce in creasta si sa faca Nordica … Ma uitam la ei ca la niste supra-oameni! Vroiam si eu!
Peisaje de apus. Era un wee care se anuntase cu multa ploaie :). De aceea si grupul asa de rastrans!
Poza de grup!
Cealalta echipa planifaca sa petreaca nopatea sus, la Refugiul Grint I din creasta. Nu vazusem niciodata acest refugiu … dar tare eram curioasa sa urc acolo sus. Andrei ramane jos cu rucsacii, si eu, Nae si Codrin plecam in sus.
… Aaaaa, Codrin se razgadeste dupa primii pasi. Dar … eu nu ma descurajez asa de repede, asa ca preiau rucsacul si … mergeeeem!
Se intoarce bucuros la Andrei! Eu, visam! Eram al munte, si nimic nu ma oprea sa ma duc acolo sus!
Ma uit in urma …
Pauza pe poteca de vara …
De jos …
Sunt din ce in ce mai aprope de creasta … Mama, cum imi batea inima! Ce bucurie pe capul meu!
Inca putiiiin …
Asta e poza facut de Andrei de jos de la ref, intre timp 😉 – Bucegiul! Isi cumparase un aparat nou si ii testa functiile! 😉
Fotograf: Andrei – Mtii Bucegi
🙂 Asta e facuta de mine.
Baietii se indeparteaza pe creasta, si Nae vine in intampinarea mea: Hai, coboram! Hei, dar unde e refugiul? Vreau si eu sa-l vad! Nae ma refuza cu un NU categoric! Inima mea a inceput sa planga … nu intelegeam de ce facea asta, dar, nu incapea in mintea mea ideea de a nu-l urma … :(. Cobor! Fara sa vad refugiul si fara sa fi iesit in creasta.
Ce poze frumoase a facut Andrei!!
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
Nae o ia inainte topaind ca o caprioara ….. il urmez numai decat!
Ajunge inaintea mea … si … ii da lectii lui Codrin. 🙂
Apar si eu bucuroasa …
Se lasa seara …
Ne pregatim de culcare …
🙂
Nu, pe vremea aceea nu aveam sac de dormit, si nici izopren. Nu stiam ce sunt alea. Nea ne-aluat asa … neechipati. A avut el doi saci de dormit pentru mine si Codrin, insa … nu a avut si izoprene. Pe langa sac de dormit mi-a adus si o salopeta de schi, sa o pun peste haine. Am dormit direct pe tabla rece de la Grind, si am murit de frig toata nopatea! Un frig mai crancen ca atunci, nu-mi amintesc sa fi trait, a fsot asa de cumplit, asa de cumplit … OOOffff! M-am invatat minte, si nu mi-a mai trebuit refugiu pana nu mi-am luat sac de dormit si izopren. Si intainte de ture, aveam grija sa intreb unde se doarme!!! 😀 Vezi cum se educa omu?!
Dimineata, acum imi era cald si bine, dar nu dadeam nimic jos de pe mine!! Imi era frica sa nu ma ia iar frigul…
🙂 Plecam mai departe spre Dambovicioara.
Zona de defrisari .. 🙁
Cu zambetul pe buze … imi era bine acum!
hihihi…
Haida – Haida – Haida !!
🙂
Exersam si parte de orientare!
Eeeee…. cand imi zicea Nae ca sunt “Devoratoarea de inimi!” :)))
Pauza de masa … Eu isistasem sa mananc si inainte de plecare! La treaba aia chiar ca nu acceptasem un refuz! :))
Si asa am inceput sa apreciez “Berea de dupa tura!”. Oh, ce divinitate!
Cheile Pisicii … Nae facea filme pe vremea aia! O sa ma uit la ele cand … nu o sa mai pot sa le traiesc live!
Noi am venit de sus in jos …
🙂 Am scapat de pantalonii de schi, ca taer cald se facuse.
Ca tot intreba cineva prin bucataria de la mine de la servici … care sunt cele 10 porunci?! :))
Pauza de …. nu stiu!
Nae
Asteptam autobuzul!
🙂
In autobuz …
Concluzii:
– Desi se anuntase ploaie, a inceput sa-i dea cu ghindina abia dupa ce am ajuns noi in statia de autobuz, care era acoperita
– Ca in acea tura, nu am mai dardait niciodata de frig … a fost crunt!
– La cat mai multe!! 🙂
Observatii: S-a utilizat o selectie de fotografii facute de mine si de Andrei.
Ce tare, apar si eu :)) si pozele facute de mine 😀 foarte tare 😀
@Andrei: Desi obisnuiam sa adaug la finalul articolului autorii fotografiilor, pt articolul acesta am uitat. Scuze! Am adaugat acum! 😉
Frumos, e atata viata in ceea ce faci, si atat de mult de urmarit in evolutia ta 🙂 Esti un exemplu de onoare pentru cei care uita de unde au plecat 😉
Esti extraordinara ! Esti o STEA ! Am mai citit articole scrise de tine la vreo doua-trei catarari in zona Lespezi – Caltun – Negoiu si am ramas profund impresionat. O sa urmaresc cu placere si admiratie extrema toate “aventurile” tale. Referitor la prima ta iesire la munte, m-am amuzat si mi-am adus aminte de inceputurile mele – cam tot asa eram. NOVICE SADEA.
Iubesc muntele si n-as putea trai fara el. Nu voi putea vreodata sa fac ceea ce tu practici, dar o sa-mi hranesc frustrarile cu descrierile tale. SUCCES SI SANATATE. Meriti tot ce e mai bun pe lumea asta si iti doresc sa ai parte de asa ceva.